Alina Mungiu-Pippidi: Cazul Sorina versus GRECO
Când a fost eroarea sau abuzul, la inculparea sau la achitarea tuturor liberalilor disculpaţi zilele astea de instanţe? O să aflăm vreodată?
Stiri despre nocomments
-
-
Ţara toată e un şantier
Stau pe strada Paris, spre Piaţa Victoriei. Cartierul – „Parcul Bonaparte“ pe vremuri – are încă farmec şi oarece „fason“ rezidenţial. E drept, apropierea Pieţei Victoriei dăunează niţeluş ambianţei. Vrei, nu vrei, încasezi toată zarva manifestaţiilor de protest sau de adeziune, cu megafoane, blocaje de circulaţie, discursuri, lozinci, muzici ş.a.m.d.
-
Jumătatea plină a paharului?
Anul acesta avem, se pare, oarecare noroc în materie electorală. Partidul de guvernămînt a ieşit prost din competiţia cu Opoziţia (aşa pestriţă şi confuză cum este...), iar alegerile Congresului Naţional PSD au creat neaşteptate fisuri interne şi „opţiuni“ tactice, de natură să transforme stricăciunea în nebuloasă.
-
Alina Mungiu-Pippidi: Are PSD viitor?
Ţara cu cea mai mare inegalitate din Europa are nevoie de un partid de stânga, dar de unul pe bune. Partidul cel mai reprezentativ din România, după numărul de membri şi primari, se adună să îşi hotărască soarta. Deşi câştigător a două rînduri de alegeri legislative succesiv şi distribuitor generos de beneficii generalizate (pensii, venit minim) şi concentrate (profesori, doctori), partidul e în cel mai greu moment din istoria sa.
-
Neantul şi şampania
Acum mai mult timp, vechiul nostru colaborator Vintilă Mihăilescu a trebuit să se interneze, cu un diagnostic ameninţător, într-o mare clinică, pentru un tratament de lungă durată (aflat încă în curs). Nu mi-a venit să cred cînd am auzit una dintre primele reacţii ale „pacientului“: „Ca antropolog, mi-am dat seama că mi se oferă o ocazie unică să fac «muncă de teren» în spaţiul unui spital.“
-
Degeaba ţinem alegeri! Serviciile secrete conduc jocul politic!
Marţi seara, la B1 TV, Alina Mungiu-Pippidi a spus că, după căderea lui Dragnea şi menţinerea guvernului, e mai clar ca niciodată că principala problemă a democraţiei româneşti este amestecul serviciilor secrete în politică.
-
Înzestrări (ideale) ale omului politic
Ne aflăm într-un moment (dar nu de ieri, de azi) în care apariţia salutară a unor politicieni potriviţi cu rostul lor public e urgentă. Şi, din nefericire, încă improbabilă. În definitiv, ce lipseşte „candidaţilor“ de pe scena publică pentru a se califica eficient în competiţia pentru o mai bună guvernare? Nu vreau să fac pe deşteptul, deşi orice membru al electoratului e îndreptăţit să aibă criterii şi aspiraţii.
-
Complicaţiile „afacerii Arşinel“
Nu ştiu care e adevărul în „afacerea Arşinel“. Nu ştiu dacă binecunoscutul actor de revistă a beneficiat de vreun regim preferenţial, de saltul peste rând şi a primit rapid şi nu tocmai corect rinichiul salvator numai şi numai fiindcă e VIP.
-
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puţini ştiu cine a fost Alexandru Dragomir. Absolvent de drept şi filozofie al Universităţii din Bucureşti (1933-1939), apoi doctorand al lui Martin Heidegger la Freiburg im Breisgau, iar după 1948 (pînă la moarte, 2002) supravieţuitor, în anonimat, al unui regim sub care n-a socotit de cuviinţă să profeseze intelectualmente.
-
Un tablou al ipocriziei generalizate
Am citit în ceea ce pentru mine înseamnă un timp record, adică mai puţin de două zile, o carte voluminoasă. Are vreo 700 de pagini, se cheamă „Jurnalul unui personaj controversat. Rememorări provocate de Vartan Arachelian“, îi aparţine lui Dinu Săraru şi a apărut în anul 2019 la editura bucureşteană „RAO“.
-
Alina Mungiu-Pippidi: Un elicopter pentru Plahotniuc!
Democraţia de la Chişinău este ameninţată serios de câţiva ani, culminând în aceste zile, de un „oligarh“, de fapt un băiat de cartier ridicat cu ajutorul crimei organizate din serviciile secrete pe culmile afacerilor şi politicii.
-
Dispute primejdioase
Am parcurs în weekend cam tot ceea ce s-a scris în presă despre incidentele ce s-au petrecut între români şi maghiari în cimitirul de pe Valea Uzului în cursul zilei de 6 iunie. 6 iunie însemnând pentru români, Ziua eroilor şi sărbătoarea Înălţării.
-
Alina Mungiu-Pippidi: De ce ratăm ONU şi alte jelanii româneşti
Tot plouă cu lamentări despre cum pierd românii şi la ce umilinţe sunt supuşi. Pe scurt, nu avem ce aştepta internaţional dacă acasă nu facem o treabă mai bună în a ne reconcilia şi a face împreună un plan de evoluţie. Am zis evoluţie, nu involuţie, cum văd de vreo doi ani încoace. Trei mostre:
-
Românii maghiari ne-au provocat cu rugăciuni
Ca urmare a provocărilor primăriei din Dărmăneşti şi a apariţiei intempestive a 52 de cruci de beton în cimitirul din Valea Uzului, dar şi pentru a evita alte provocări şi izbucnirea unui conflict interetnic, românii maghiari au propus ca cimitirul să fie închis temporar şi să nu se organizeze în el niciun fel de festivitate cu prilejul Zilei Eroilor, până la lămurirea situaţiei.
-
Români şi maghiari înapoi în linia întâi, în cimitir
În Valea Uzului, încă din 1917 există un cimitir militar în care îşi găsesc, cel puţin teoretic, odihna osemintele soldaţilor a 4 armate beligerante, de 7 naţionalităţi diferite.
-
Nelinişti post-electorale
Un aforism al lui Titu Maiorescu ar trebui să devină, pentru partidele care au cîştigat alegerile, un prilej de reflecţie cotidiană: „Păzeşte-te a doua zi după un succes!“ Evident, bucuria de după o luptă cîştigată e legitimă.
