Generalii lui Mojtaba: Iranul își reconstruiește centrul de comandă

Mojtaba Khamenei reconstruiește vârful militar al Iranului în jurul veteranilor Gardienilor Revoluției, pregătind regimul nu pentru normalizare, ci pentru o confruntare prelungită în care Strâmtoarea Ormuz rămâne principala pârghie de presiune asupra Washingtonului

Infografie generată cu AI

Mojtaba Khamenei numește șase comandanți militari, readuce veteranii Gardienilor Revoluției în prima linie și pregătește aparatul de securitate pentru confruntarea din Hormuz

La Teheran, războiul nu s-a încheiat odată cu încetarea marilor operațiuni militare. El continuă într-o formă mai puțin spectaculoasă, dar strategic la fel de importantă: reconstruirea centrului de comandă al Republicii Islamice după pierderile masive suferite în vârful aparatului militar și de securitate.

Luni, liderul suprem iranian, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a numit șase ofițeri în unele dintre cele mai importante funcții militare ale țării. Mutarea vine la numai o zi după ce îl instalase pe veteranul Gardienilor Revoluției Mohsen Rezaei la conducerea Consiliului Suprem de Securitate Națională, principalul organism iranian de decizie în domeniul securității și politicii externe.

Privite separat, cele două decizii ar putea părea simple înlocuiri administrative într-un sistem afectat de pierderile războiului. Privite împreună, ele arată însă ceva mai important: Iranul își reconstruiește arhitectura de comandă în jurul unor oameni formați în interiorul aparatului militar al Republicii Islamice, mulți dintre ei veterani ai Corpului Gardienilor Revoluției, într-un moment în care confruntarea cu Statele Unite se mută tot mai mult către controlul Strâmtorii Hormuz.

Este, în esență, o operațiune de refacere a continuității statului după ce o parte importantă a elitei sale militare și de securitate a fost eliminată în timpul războiului.

Șase numiri care reconstruiesc lanțul de comandă

Cea mai importantă schimbare este numirea lui Ali Abdollahi în funcția de șef al Statului Major al forțelor armate iraniene. Abdollahi conducea până acum cartierul general militar Khatam al-Anbiya și îl înlocuiește pe Abdolrahim Mousavi, ucis într-un atac israelian pe 28 februarie, chiar în prima zi a războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran.

Adjunctul său va fi Kioumars Heydari, fost comandant al Forțelor Terestre ale armatei iraniene.

La conducerea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, Mojtaba Khamenei l-a confirmat pe Ahmad Vahidi, promovându-l totodată la gradul de general-maior. Vahidi exercita deja interimar comanda IRGC după moartea predecesorului său, Mohammad Pakpour, ucis și el în atacurile israeliene din 28 februarie.

Adjunctul lui Vahidi va fi Mostafa Izadi, un ofițer cu un profil care spune multe despre direcția în care se îndreaptă aparatul militar iranian. Izadi a condus anterior divizia pentru amenințări cibernetice și noi forme de război din cadrul Khatam al-Anbiya, ceea ce introduce în noua conducere a Gardienilor Revoluției experiența acumulată în domeniul războiului cibernetic și al amenințărilor emergente.

Noua conducere a marinei Gardienilor Revoluției îi revine lui Ali Ozmaei, un veteran al forțelor navale IRGC. El îl înlocuiește pe Alireza Tangsiri, ucis de Israel în martie.

Ozmaei nu este o figură necunoscută Washingtonului. Statele Unite l-au sancționat încă din 2019 pentru presupusul său rol în acțiuni de hărțuire a navelor comerciale, Departamentul Trezoreriei identificându-l atunci drept comandant al Districtului Naval 5 al IRGC.

Această numire devine cu atât mai importantă în contextul actualei confruntări pentru Strâmtoarea Hormuz. Marina Gardienilor Revoluției este una dintre structurile-cheie prin care Iranul își exercită puterea asupra strâmtorii, iar instalarea unui comandant cu experiență directă în operațiuni asupra navigației comerciale sugerează că dosarul Hormuzului rămâne în centrul strategiei de securitate iraniene.

A șasea numire importantă este cea a clericului Hossein Taeb, care preia conducerea forței Basij, organizația paramilitară voluntară integrată în Corpul Gardienilor Revoluției. Taeb a condus anterior Organizația de Informații a IRGC și îl înlocuiește pe Gholamreza Soleimani, ucis într-un atac israelian în martie.

Nu este o numire marginală. Basij reprezintă una dintre structurile prin care regimul iranian își proiectează autoritatea în interiorul societății și își mobilizează capacitatea paramilitară. Așezarea unui fost șef al intelligence-ului Gardienilor Revoluției la conducerea acestei organizații leagă mai strâns securitatea internă, controlul politic și mobilizarea militară.

Războiul a decapitat o parte din vechea elită

Importanța reorganizării devine mai ușor de înțeles dacă privim dimensiunea pierderilor suferite de aparatul iranian de securitate.

Războiul început la 28 februarie a eliminat, într-un interval foarte scurt, mai mulți dintre oamenii aflați la vârful sistemului.

Mohammad Pakpour, comandantul Gardienilor Revoluției, și Abdolrahim Mousavi, șeful Statului Major, au fost uciși chiar în prima zi.

Tot atunci a murit și Ali Shamkhani, unul dintre cei mai importanți consilieri ai conducerii iraniene în probleme strategice.

În martie, loviturile israeliene i-au eliminat pe ministrul informațiilor Esmail Khatib și pe Ali Larijani, care condusese anterior Consiliul Suprem de Securitate Națională. Tot în martie au fost uciși Alireza Tangsiri, comandantul marinei IRGC, și Gholamreza Soleimani, comandantul Basij.

Lovitura cea mai importantă fusese însă una politică și simbolică.

Tatăl actualului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis într-un atac israelian chiar în prima zi a războiului.

Mojtaba Khamenei ar fi fost la rândul său rănit în atac și nu a mai apărut public de când a preluat funcția de lider suprem în martie.

Această absență fizică din spațiul public face reorganizarea aparatului militar cu atât mai interesantă. Noul lider suprem conduce un sistem aflat în reconstrucție după pierderea unei părți importante a vechii generații, iar oamenii pe care îi aduce acum în pozițiile-cheie provin, în mare măsură, din interiorul structurilor care au asigurat timp de decenii continuitatea Republicii Islamice.

Nu asistăm, așadar, la o schimbare de regim, ci la reconstruirea regimului după șoc.

Revenirea veteranilor IRGC

Numirea lui Mohsen Rezaei cu o zi înaintea reorganizării militare oferă cheia pentru înțelegerea direcției.

Rezaei este unul dintre marii veterani ai sistemului. A condus Corpul Gardienilor Revoluției și a ocupat, ulterior, funcții importante în cadrul Consiliului de Discernământ al Interesului Sistemului. Instalarea sa ca secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională îl readuce în centrul procesului decizional într-un moment în care Iranul negociază simultan dosare militare, maritime și diplomatice.

Consiliul este cel mai important organism iranian în materie de securitate națională și politică externă. Înlocuirea lui Mohammad Bagher Zolghadr cu un fost comandant IRGC experimentat nu trebuie citită doar ca o rotație de cadre.

Ea mută încă o piesă importantă a puterii în mâinile veteranilor aparatului revoluționar.

Exact același tipar este vizibil și în numirile militare.

Vahidi vine din nucleul dur al IRGC. Ozmaei are experiență în marina Gardienilor Revoluției și în confruntările privind navigația comercială. Taeb aduce experiența intelligence-ului. Izadi vine din domeniul cyber și al noilor amenințări.

Noua conducere nu pare construită pentru o perioadă de relaxare strategică.

Pare construită pentru administrarea unei confruntări prelungite.

Ormuzul intră în centrul ecuației

Momentul reorganizării este esențial.

Iranul negociază în prezent cu Omanul asupra traficului maritim prin Strâmtoarea Hormuz, dar discuțiile nu au produs până acum redeschiderea acesteia.

Gardienii Revoluției au pus pe masă o serie de condiții pentru reluarea completă a navigației, inclusiv solicitarea ca Statele Unite să plătească despăgubiri de război Iranului.

În aceeași zi în care au fost anunțate noile numiri, președintele Donald Trump a răspuns public cu propria sa cerere de compensații: Iranul, a spus el, ar trebui să despăgubească familiile protestatarilor uciși în țară, militarii americani și alte victime din regiune.

Cele două poziții arată cât de departe se află încă Washingtonul și Teheranul de o normalizare.

Negocierea asupra Hormuzului nu mai este o simplă discuție despre libertatea navigației. A devenit o confruntare asupra legitimității rezultatului războiului.

Iranul încearcă să transforme controlul strâmtorii într-un câștig strategic pe care îl poate negocia.

Washingtonul încearcă să împiedice transformarea unei blocade de război într-un precedent permanent.

Iar cine conduce marina IRGC devine, în acest context, mult mai important decât ar părea într-o simplă listă de numiri administrative.

Un lider suprem aproape invizibil

Există însă o a doua problemă care planează asupra întregii reorganizări: situația lui Mojtaba Khamenei.

Massoud Pezeshkian s-a întâlnit cu liderul suprem la sfârșitul lunii iulie pentru discuții privind politica militară, economică și externă. Președintele iranian afirma atunci că legătura sa cu Khamenei devenea mai frecventă.

Numai că, săptămâna trecută, Pezeshkian a descris comunicarea cu acesta drept „foarte dificilă”.

Contradicția este importantă.

Mojtaba Khamenei nu a mai fost văzut public de când a preluat poziția supremă în martie, iar informațiile despre starea sa și despre modul concret în care conduce sistemul rămân limitate.

În aceste condiții, numirile succesive din vârful securității iraniene pot avea și un al doilea scop: consolidarea unui aparat capabil să funcționeze coerent chiar în condițiile în care liderul suprem exercită puterea de la distanță și cu o vizibilitate publică foarte redusă.

Nu există în informațiile disponibile suficiente elemente pentru a spune că autoritatea lui Mojtaba Khamenei este contestată.

Dar există suficiente pentru a observa că regimul construiește în jurul lui un cerc de comandanți foarte experimentați.

Teheranul își repară piramida puterii

Cele șase numiri nu reprezintă, prin urmare, doar înlocuirea unor generali morți.

Ele sunt parte dintr-un proces mai amplu de reconstrucție instituțională după unul dintre cele mai grave șocuri suferite de Republica Islamică de la înființarea sa.

Iranul a pierdut liderul suprem, comandanți militari, șefi de intelligence și figuri importante ale aparatului politic.

În locul lor apare acum o conducere în care foștii comandanți ai Gardienilor Revoluției, specialiștii în intelligence, cyber și război naval sunt aduși în pozițiile din care vor gestiona următoarea fază a confruntării.

Această selecție spune ceva despre prioritățile Teheranului.

Nu vedem o conducere construită în jurul ideii că războiul s-a terminat și că urmează revenirea la normalitate.

Vedem o conducere pregătită pentru un mediu în care pacea și conflictul vor continua să se suprapună: negocieri cu Omanul în paralel cu disputa pentru Hormuz, dialog diplomatic în paralel cu amenințări militare, presiune economică occidentală în paralel cu consolidarea aparatului de securitate.

Iar acesta poate fi cel mai important sens al reorganizării.

Mojtaba Khamenei nu înlocuiește pur și simplu generalii pierduți în război. Își reconstruiește piramida puterii în jurul oamenilor care cred că Iranul trebuie să păstreze avantajele obținute prin confruntare și să negocieze din poziție de forță.

În acest sens, numirea lui Mohsen Rezaei la conducerea Consiliului Suprem de Securitate Națională și instalarea noii echipe militare fac parte din aceeași mișcare.

Teheranul își reorganizează aparatul înaintea următoarei etape.

Iar dacă Strâmtoarea Hormuz va rămâne principala monedă de schimb în negocierile cu Washingtonul, atunci oamenii numiți acum de Mojtaba Khamenei nu vor administra doar armata iraniană de după război.

Ei vor decide cât de departe este dispus Iranul să ducă războiul după război.

Aș păstra exact această ultimă formulă — „războiul după război” — pentru că leagă reorganizarea militară de Hormuz și explică de ce aceste numiri sunt mai importante decât o simplă schimbare de organigramă.