Riad cere lovituri americane în Yemen. Washington refuză. Houthi ocupa Bab el-Mandeb

Foto: ChatGPT

Riad cere lovituri americane în Yemen. Washington refuză

Mohammed bin Salman l-a sunat de două ori joi, 10 septembrie, pe Donald Trump, după căderea portului Mokha. Casa Albă nu deschide un al doilea front în războiul cu Iranul, dar trimite informații, ținte și comandantul CENTCOM.

Prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, l-a sunat joi de două ori pe președintele american Donald Trump și i-a cerut să lanseze lovituri împotriva rebelilor houthi din Yemen, aliniați Iranului. Trump a refuzat acțiunea militară directă. În schimb, Washingtonul a promis partajarea de informații și date de țintire — și l-a trimis la Riad pe amiralul Brad Cooper, comandantul US Central Command.

Informația a fost publicată întâi de Axios, citând doi oficiali americani, și confirmată vineri de Reuters, CBS News și Al-Monitor. Casa Albă nu a recunoscut public convorbirile. Un înalt oficial al administrației, sub protecția anonimatului, a spus că Statele Unite „se concentrează pe protejarea intereselor fundamentale de securitate națională — precum libertatea de navigație în Marea Roșie — în timp ce le dau partenerilor regionali conducerea în gestionarea provocărilor de securitate”. Biroul de presă al guvernului saudit nu a răspuns imediat.

Două apeluri, o retragere pe teren

Succesiunea este precisă. În timp ce forțele houthi înaintau spre orașul-port Mokha, iar unitățile yemenite susținute de Riad se retrăgeau, prințul l-a sunat pe Trump pentru un briefing de urgență. Câteva ore mai târziu a sunat din nou și l-a îndemnat să ordone lovituri americane. Președintele a declinat. Un oficial american a spus că administrația va furniza Arabiei Saudite informații despre pozițiile houthi și date de țintire. Aproximativ 200 de militari americani se află deja în regat, cu sprijin „non-kinetic”.

CBS News, care a confirmat independent presiunea exercitată de prinț, adaugă că cei doi lideri au vorbit de mai multe ori în ultimele zile. Cooper a zburat în Arabia Saudită în noaptea de joi, potrivit Al-Monitor, pe măsură ce ofensiva houthi se desfășura de-a lungul coastei de vest a Yemenului. Un purtător de cuvânt CENTCOM a refuzat să comenteze locul unde se află amiralul.

De la „ne descurcăm singuri” la cererea de bombardiere

Cererea marchează o inversare față de iulie. Confruntarea s-a reluat după ce Riadul a împiedicat aterizarea la Sanaa a unui avion Mahan Air — compania Gărzii Revoluționare iraniene, sancționată de SUA — care aducea înapoi înalți responsabili houthi de la funeraliile fostului lider suprem Ali Khamenei. Axios a relatat atunci că Mohammed bin Salman i-a cerut lui Trump acoperire politică pentru o lovitură asupra aeroportului din Sanaa, dar a spus clar că Arabia Saudită nu are nevoie de asistență militară americană. Trump i-a dat-o.

Houthiții au ripostat atacând petroliere saudite în Marea Roșie, apoi instalații energetice. Riadul a răspuns cu raiduri aeriene și ofensive terestre. Oficialii saudiți au cerut Washingtonului, în iulie, presiune economică sporită asupra Teheranului, nu un front american în Yemen. Pe măsură ce luptele s-au intensificat, însă, Riadul a cerut tot mai mult. CNN a relatat joi, înaintea apelurilor, că peste o sută de consilieri militari americani — un oficial vorbește de circa 200 — lucrează deja pe teritoriul saudit, într-un comandament comun înființat în ultimele săptămâni. Pentagonul a pus la dispoziție un instrument de țintire în timp real, comparat intern cu sistemul Maven, plus sprijin geospațial. Limitele sunt stricte: americanii nu participă la lovituri, nu alimentează în zbor avioanele saudite. „Nu mai sunt vremurile de odinioară”, a spus una dintre sursele CNN.

Mokha, Perim și controlul Bab el-Mandeb

Miza este geografică. Houthiții au luat joi portul Mokha, la circa 75 de kilometri de Bab el-Mandeb — poarta sudică a Mării Roșii, ruta dintre Asia și Europa via Canalul Suez. Vineri, potrivit a patru surse ale guvernului yemenit citate de Reuters, au ajuns pe insula Perim (Mayyun), în mijlocul strâmtorii. Forțele guvernamentale s-au retras. Au luat și Dhubab, ultimul oraș de pe coastă, și, potrivit The National și AFP, insula Zuqar și zona Hanish. Un oficial local a spus AFP: „Houthiții și-au încheiat preluarea zonei Bab al-Mandab.” Ahmed Nagi, analist la International Crisis Group, a numit ocuparea Perim, citat de The New York Times, „un game changer”: până acum rebelii erau la 90 de kilometri de strâmtoare.

Războiul americano-iranian, deschis pe 28 februarie prin lovituri americane și israeliene asupra Iranului, a intrat în a șaptea lună. Hormuz, pe unde trecea o cincime din petrolul mondial, este practic închis sau sever restricționat. Arabia Saudită, cel mai mare exportator de țiței, s-a reorientat spre Marea Roșie. Dacă houthiții — și, prin ei, Teheranul — capătă o pârghie similară la Bab el-Mandeb, al doilea culoar vital al Peninsulei Arabe se închide.

Datele de tracking arată deja ruptura. Kpler, reluat de The National, estimează că livrările saudite prin Bab el-Mandeb, urcate la 3–4 milioane de barili pe zi după închiderea Hormuzului, au căzut la 2,4 milioane în iulie și la doar 64.000 de barili pe zi în august. Imaginile din satelit de joi noapte, relatate de Al-Monitor și Reuters, arată fum pe traseul conductei saudite Est-Vest, ocolul prin care Riadul ocolește Hormuzul. Nici guvernul saudit, nici Aramco nu au comentat. Brent a închis joi la aproape 108 dolari barilul, WTI peste 102; Goldman Sachs a avertizat că 120 de dolari nu mai e un scenariu extrem. Motorina a atins în Statele Unite un record de 5,98 dolari galonul, potrivit AAA.

De ce a spus Trump nu

Pentru Casa Albă, logica e militară și electorală. Oficialii americani le-au spus saudiților, în ultimele săptămâni, că directiva lui Trump este să țină forțele concentrate pe Iran și Hormuz și să evite un al doilea teatru. Campania anterioară împotriva houthiților, lansată în martie 2025, s-a încheiat după 52 de zile, cu un armistițiu mediat de Oman. CNN a relatat că președintele Statului Major Întrunit, generalul Dan Caine, a cerut oprirea acelei operațiuni din lipsă de strategie de ieșire. Forțele americane din regiune sunt deja întinse după șase luni de război. Marți au distrus cinci petroliere iraniene; Teheranul a ripostat cu rachete asupra unei baze din Iordania, avariind avioane. Peste 30 de rachete Patriot au fost lansate.

Există și memoria țintirii americane din campaniile saudite anterioare, acuzate că au contribuit la victime civile. CBS adaugă un motiv saudit: Riadul încearcă să construiască o coaliție, dar se teme că un atac asupra houthiților ar atrage o ripostă iraniană asupra regatului. „Dacă houthiții sunt atacați, cum răspunde Iranul? Lovește Arabia Saudită? De aceea construiesc această coaliție”, a spus o sursă. CNN, citând un oficial american, vorbește de sute de ofițeri ai Gărzii Revoluționare deja în Yemen, cu obiectivul de a închide Bab el-Mandeb — „opțiunea nucleară” economică a Teheranului, dacă negocierile cad.

Secretarul de stat Marco Rubio a spus miercuri că Washingtonul urmărește Yemenul „foarte atent” și a indicat implicarea iraniană în atacurile asupra infrastructurii energetice saudite. Joi seara, la convenția republicană de midterm, Trump a spus: „Am construit cea mai puternică armată din lume. O folosim puțin mai mult decât credeam. Dar nu putem lăsa Iranul să aibă o armă nucleară, și nu vor avea niciodată o armă nucleară.” A promis că războiul se va încheia imediat după alegerile din noiembrie. The Wall Street Journal a relatat, dimpotrivă, că vicepreședintele J.D. Vance și Rubio l-au avertizat privat că conflictul ar putea dura dincolo de ianuarie 2029.

Un compromis care ține cât ține terenul

Rezultatul de joi este un armistițiu tacit între aliați: America nu bombardează, dar nu se retrage. Informațiile și țintele ajung la saudiți; Cooper este la Riad; circa 200 de militari rămân pe loc. Houthiții țin însă, pentru prima oară de la reluarea luptei, o poziție din care pot amenința simultan petrolul saudit, ruta spre Suez și prețul benzinei americane. Presa occidentală lasă deschisă nu întrebarea dacă Riadul va mai cere ajutor, ci dacă, la următorul apel, refuzul de la Washington va mai ține.

Houthiții ajung la poarta Mării Roșii: Bab el-Mandeb devine noua pârghie a Iranului

După capturarea portului Mokha, a orașului Dhubab și a unor insule strategice, forțele houthi pot amenința navigația prin una dintre cele mai importante strâmtori ale lumii. Miza nu mai este doar războiul din Yemen, ci controlul rutelor petroliere dintre Oceanul Indian, Marea Roșie și Canalul Suez.

În numai două zile, harta strategică a coastei yemenite s-a schimbat radical. Avansul houthiților spre sud, de-a lungul Mării Roșii, nu reprezintă doar o nouă înfrângere pentru guvernul yemenit susținut de Arabia Saudită. El aduce gruparea sprijinită de Iran direct în pragul strâmtorii Bab al-Mandeb, unul dintre marile puncte de strangulare ale comerțului mondial.

Potrivit evaluării publicate la 11 septembrie de Institute for the Study of War și Critical Threats Project, houthiții creează condițiile necesare pentru a transforma Bab al-Mandeb într-o întindere de apă aflată, practic, sub influența Axei Rezistenței. Nu înseamnă că gruparea poate închide instantaneu strâmtoarea sau controla fiecare navă care o traversează. Înseamnă însă că dispune de poziții din care poate supraveghea, amenința și, la nevoie, lovi traficul maritim.

Această diferență este esențială. Controlul unei strâmtori nu presupune ocuparea întregii suprafețe de apă. Este suficient ca o forță militară să poată face navigația atât de periculoasă, încât armatorii, asigurătorii și guvernele să considere ruta nesigură. Câteva atacuri reușite, mine navale sau baterii de coastă bine plasate pot produce efecte economice mult mai mari decât amploarea forțelor implicate.

O ofensivă care schimbă geografia războiului

Houthiții au capturat la 10 septembrie portul Mokha, unul dintre cele mai importante puncte de pe litoralul vestic al Yemenului. De acolo, au continuat să înainteze spre sud, apropiindu-se de intrarea în Bab al-Mandeb.

La 11 septembrie, oficiali ai guvernului yemenit au declarat că forțele guvernamentale s-au retras din Dhubab, ultimul oraș-port pe care îl mai controlau la Marea Roșie. Apariția unui combatant houthi în fața clădirii consiliului local a oferit un indiciu suplimentar că orașul trecuse sub controlul grupării.

Dhubab nu este important prin dimensiunea sa, ci prin poziție. Localitatea se află în imediata apropiere a strâmtorii, pe axa care duce spre Ras Menheli, extremitatea sud-vestică a coastei yemenite. Mai la sud, houthiții ar fi pătruns și în zona al-Aradi, în guvernoratul Lahij, extinzându-și prezența spre porțiunea cea mai îngustă a culoarului maritim.

În paralel, gruparea a ajuns pe insula Perim, cunoscută și sub numele de Mayun, așezată chiar în mijlocul strâmtorii. Insula separă Bab al-Mandeb în două canale și oferă un punct privilegiat pentru observarea navelor care intră sau ies din Marea Roșie. Surse guvernamentale yemenite citate de Reuters au relatat retragerea forțelor loiale guvernului de pe insulă, fără ca situația de pe teren să poată fi verificată independent în toate detaliile.

Totodată, houthiții au preluat insulele Greater Hanish și Lesser Hanish, după mai multe săptămâni de atacuri menite să izoleze garnizoanele guvernamentale. Împreună cu Mokha, Dhubab, Perim și avansul spre al-Aradi, aceste poziții alcătuiesc treptat un dispozitiv de coastă care poate pune sub presiune întregul acces sudic în Marea Roșie.

Strâmtoarea care leagă trei lumi

Bab el-Mandeb face legătura dintre Golful Aden și Marea Roșie, iar mai departe cu Canalul Suez și Mediterana. Prin acest culoar circulă petrol, gaze, containere și mărfuri între Asia, Orientul Mijlociu și Europa.

Importanța strâmtorii nu poate fi separată de situația din jurul Strâmtorii Hormuz. Cele două pasaje se află la capetele opuse ale Peninsulei Arabice și reprezintă porți esențiale pentru exporturile energetice regionale. Dacă navigația este perturbată simultan în Hormuz și Bab al-Mandeb, producătorii din Golf pierd atât accesul direct spre Oceanul Indian, cât și ruta alternativă prin Marea Roșie și Canalul Suez.

Aici apare dimensiunea regională a ofensivei houthi. Avansul  grupării se înscrie într-un efort mai amplu al Axei Rezistenței de a dobândi pârghii asupra exporturilor de petrol și asupra economiilor care depind de acestea. Teheranul nu ar avea nevoie să administreze formal strâmtorile. I-ar fi suficient ca partenerii săi să poată amenința navigația și să transforme libertatea de trecere într-un instrument de negociere.

Pentru Arabia Saudită, pericolul este imediat. Riadul a utilizat tot mai intens terminalele de la Marea Roșie pentru a reduce dependența de Hormuz. O prezență houthi consolidată la Bab el-Mandeb ar putea vulnerabiliza tocmai această rută alternativă.

Promisiunea unei navigații „sigure”

Oficialii houthi susțin că navigația prin Bab el-Mandeb va rămâne sigură pentru navele care nu sunt implicate în conflict. Asemenea declarații trebuie însă privite cu prudență. Definiția unei nave „ostile” poate fi extinsă rapid, în funcție de obiectivele politice și militare ale grupării.

La 11 septembrie, purtătorul de cuvânt militar al houthiților, Yahya Saree, a afirmat că interdicția impusă navelor saudite rămâne în vigoare. În limbajul grupării, aceasta reprezintă răspunsul la operațiunile militare și la restricțiile impuse Yemenului de Arabia Saudită.

Campania împotriva Riyadului urmărește mai multe obiective: oprirea loviturilor saudite, ridicarea restricțiilor asupra porturilor și aeroporturilor controlate de houthiți, plata salariilor funcționarilor din zonele administrate de grupare și acordarea unor despăgubiri populației yemenite.

Aceste revendicări nu schimbă însă realitatea strategică. Dacă houthiții își consolidează noile poziții, capacitatea lor de presiune nu va dispărea odată cu actuala confruntare. Ea va putea fi reactivată în orice criză viitoare, fie împotriva Arabiei Saudite, fie împotriva Statelor Unite, a Israelului sau a altor state ale căror nave traversează Marea Roșie.

Artileria ajunge lângă culoarele maritime

Până acum, amenințarea houthi împotriva navigației a fost asociată în primul rând cu rachetele antinavă, dronele de atac, ambarcațiunile fără pilot și minele. Cucerirea teritoriilor din apropierea strâmtorii introduce însă o armă mult mai simplă și mai ieftină: artileria.

Un comandant houthi din zona al-Aradi le-ar fi spus luptătorilor săi că pot instala tunuri de-a lungul coastei pentru a lovi navele care trec prin Bab el-Mandeb. Afirmația poate fi și o declarație de victorie, destinată să ridice moralul trupelor. Geografia îi oferă totuși o bază reală.

Al-Aradi se află la aproximativ 16 kilometri de centrul strâmtorii, iar unele dintre piesele de artilerie tractate sau autopropulsate aflate în inventarul houthi pot atinge ținte situate la circa 17 kilometri. Pentru prima dată, navele care traversează culoarul s-ar putea afla în raza unor arme convenționale amplasate direct pe coastă.

Această posibilitate nu trebuie confundată cu o capacitate garantată de a lovi nave aflate în mișcare. Un atac precis necesită observarea țintei, transmiterea rapidă a coordonatelor, corectarea focului și protejarea bateriilor împotriva ripostei aeriene sau navale. Houthiții trebuie, de asemenea, să mențină deschise rutele logistice spre noile poziții și să transporte muniție, combustibil și echipamente într-o zonă expusă.

Dar artileria nici măcar nu trebuie să scufunde o navă pentru a produce efecte strategice. Simplul risc al unui bombardament poate determina suspendarea temporară a tranzitului, creșterea primelor de asigurare și redirecționarea navelor în jurul Africii.

Pârghia pe care Washingtonul nu o poate ignora

Pentru Statele Unite, libertatea navigației prin Bab al-Mandeb este atât un interes economic, cât și unul de securitate națională. Închiderea sau militarizarea strâmtorii ar afecta comerțul dintre Europa și Asia, aprovizionarea cu energie, costurile transportului și operațiunile navale occidentale dintre Mediterana și Oceanul Indian.

Washingtonul se confruntă astfel cu o problemă dificilă. Pentru a împiedica transformarea coastei într-o platformă permanentă de atac, ar fi necesare operațiuni militare, sprijin pentru forțele yemenite sau o nouă arhitectură regională de securitate maritimă. Fiecare variantă implică însă riscul unei escaladări și al unei implicări mai profunde într-un război pe care administrația americană încearcă să-l limiteze.

Cea mai periculoasă consecință a avansului houthi nu este neapărat închiderea imediată a strâmtorii. Este apariția unei noi realități: o grupare înarmată, sprijinită de Iran și aflată în afara oricărui mecanism internațional de control, dobândește poziții din care poate decide cine traversează una dintre arterele economice ale lumii și în ce condiții.

Bab el-Mandeb riscă astfel să nu mai fie doar o cale navigabilă, ci o frontieră militară. Iar cine poate ridica sau coborî nivelul de pericol în această frontieră obține influență nu numai asupra Yemenului și Arabiei Saudite, ci asupra prețului petrolului, comerțului mondial și deciziilor strategice ale Washingtonului.

Post Scriptum: Conducta de aproximativ 1.200 de kilometri, care transportă petrol din estul regatului către terminalul Yanbu, la Marea Roșie, a fost închisă ca măsură de precauție după mai multe atacuri cu drone venite dinspre Irak. În ultimele luni, prin această conductă treceau între patru și cinci milioane de barili pe zi, echivalentul a circa 4–5% din oferta mondială. Nu fusese precizat cât urma să dureze oprirea și nici impactul exact asupra exporturilor. Reuters și Associated Press confirmă caracterul temporar al măsurii.