VIDEO Un crater uriaş a luat locul unei părţi din portul oraşului Beirut după exploziile de marţi 10

Nicuşor Dan nu are mare lucru de câştigat din coagularea dreptei în Capitală. PNL, USR şi PLUS oricum erau obligate să-l susţină şi în lipsa unei alianţe, iar de sabotat o pot face şi cu protocolul de colaborare parafat. La cât hate colcăie în partidul condus de Dan Barna, mulţi soldăţei vor vota lista USR-PLUS pentru Consiliul General, dar vor ”uita” să pună ştampila şi pe Nicuşor Dan. Doar aşa, din orgoliu şi răzbunare.

Ideea de bază.  O să încep, ca de fiecare dată, cu imaginea de ansamblu: o lege bună, bine gândită şi care să aibă efect real, pozitiv în societatea noastră nu vine niciodată peste noapte.

Logica spune că şansele lui Nicuşor Dan de a câştiga Capitala ar fi şubrezite de intrarea în cursa electorală a fostului primar şi preşedinte, în prezent pensionar politic la Bruxelles. Însă are cu adevărat Băsescu capacitatea de a încurca socotelile altora şi de a ieşi el însuşi în câştig?

Dacă nu reuşeşti să îţi protejezi oamenii, e esenţial să salvezi societatea. Orice guvern îşi tratează imperfect cetăţenii şi, totuşi, e, pînă la un punct, păsuit. Însă, nici un guvern nu va fi iertat, dacă lasă în urmă societăţi descumpănite. A doua porţie de restricţii anti-epidemice decisă de administraţia PNL lucrează pe dos: dacă tot nu îţi poţi proteja cetăţenii, încearcă să dizolvi societatea.

Preocuparea pentru organizarea „liberă şi corectă” a scrutinelor electorale a dobândit deja o tradiţie importantă în spaţiul politic euro-atlantic.

Au apărut de aproape două săptămâni afişele electorale pentru alegerile locale. Nu a contat foarte mult că există o dată clară (adică 28 august 2020) pentru începerea campaniei electorale, întotdeauna se fură startul, probabil sancţiunile nu sunt importante, iar dacă se întâmplă să şi câştige, cine îi mai deranjează pe candidaţii cu coroniţă?

Guvernul Orban a eşuat. Gestionarea unei pandemii s-a dovedit a fi o responsabilitate mult prea mare pentru un guvern de amatori încropit cu misiunea de a funcţiona doar câteva luni de zilele. Ghinion. Visul alegerilor anticipate programate să aducă liberalilor lui Iohannis o victorie zdrobitoare s-a năruit sub privirile îngrozite ale acestora. Şi opoziţia a eşuat.

Dincolo de sumele din viitorul buget multianual - oricâte zerouri ar avea – se aşterne viitorul cetăţenilor europeni. Din fericire, pandemia i-a determinat pe liderii europeni să lase deoparte orgoliile şi calculele politice interne şi să pună în mişcare un plan pentru salvarea Europei, care altfel nu ar fi fost nici măcar imaginabil. România va primi o felie importantă din torul bunăstării (79,9 miliarde de euro). Care sunt priorităţile?

Planul economic stabilit de Uniunea Europeană în contextul crizei Covid, în cadrul summit-ului de la Bruxelles reprezintă, în fond, o materializare a valorilor europene, o convertire fericită a principiilor comune în cash, aşadar un act ce va deveni un reper al solidarităţii şi coordonării intercomunitare: pentru prima oară, Uniunea Europeană ca instituţie colectivă se împrumută, nu statele membre luate în parte.

La început am zis că e o combinaţie nefericită între prostia unor consilieri şi naivitatea preşedintelui Iohannis. Sau invers. Şi atunci mi-am spus: fie! Oricât de idioate sunt întrebările, merită oricum să participăm la referendumul pentru Justiţie, pentru că alternativa – invalidarea acestuia din lipsă de cvorum – chiar ar fi fost un coşmar. După mai bine de un an, teoria unui mariaj benign între prostie şi naivitate pare însă să piardă teren.

În primul rând pentru că există. Aşa cum arată Europa astăzi, în care politicieni de o extremă şi de alta caută să câştige prin adâncirea diviziunilor dintre statele membre, ajungerea la un consens era puţin probabilă. Dealtfel, înaintea summit-ului cota era în defavoarea unui acord, cei mai mulţi fiind de părere că va urma o a doua întâlnire cu adevărat decisivă.

Epidemia de coronavirus şi restricţiile de circulaţie au arătat cât de deficitară este România la capitolul digitalizare, dar şi cât de necesar este să acţionăm pentru a recupera aceste decalaje.

Ce poţi face atunci când simţi că Parlamentul pe care l-ai votat nu mai lucrează pentru tine, că nu te mai reprezintă? Ai putea scrie o scrisoare parlamentarilor pe care i-ai ales, dar oare îţi va raspunde cineva? Şi dacă scrisorile nu duc la nimic, există pârghiile constituţionale prin care să delegitimăm un parlament ostil interesului general al societăţii?