În principiu, plictiseala nu se potriveşte cu stridenţa. Cînd de jur
împrejur e tapaj, agitaţie, trăncăneală răstită, chiot, îmbrînceală
aprigă, conflict isteric, grimasă vajnică, băşcălie de stadion, nu prea
poţi să te plictiseşti. E prea mult circ! Plictiseala e o specie a
somnolenţei: orice formă de curiozitate se stinge, orice interes pentru
ce se întîmplă prin preajmă se pierde.
Au făcut o
stea din flori galbene în spaţiul verde din intersecţie. Trecem pe lângă ea dimineaţa
în tramvaiele infecte şi ar trebui să ne simţim mai bine. Steaua de flori are
menirea să te trezească la viaţă, să îţi spună: „Hei, chiar dacă lucrurile nu stau prea
bine în general, uită-te totuşi la noi cât de drăguţe suntem, hei!, e clar că vor
veni şi vremuri mai bune“.
Lucrurile încep să devină foarte serioase, pe măsură ce temerile
privind existenţa viitoare a instituţiilor fundamentale ale spaţiului
euro-atlantic sunt alimentate nu doar de presupuneri, ci de fapte
concrete, toate în linia care duce, cu voia deplină a lui Trump, înspre
gara unde Putin aşteaptă, liniştit şi zâmbitor, trenul victoriei sale
împotriva Occidentului necreştin-ortodox, duşmănos şi agresiv.
Restructurarea ELCEN,
cel mai mare producător de energie electrică şi termică din România, ar trebui
să însemne o garanţie fermă pentru bucureşteni că nu vor mai ajunge vreodată în
situaţia în care, înainte să înceapă iarna, să se întrebe dacă vor mai fi sau
nu pobleme cu vestitul agent termic.
Mă gândesc să-ţi tai internetul. Mă gândesc să-l tai şi
când sunt furios şi când sunt resemnat. Am să apăs butonul modemului şi gata!
Gata cu internetul!
De cîteva zile încoace, de când echipa naţională de fotbal a Franţei a început să câştige partidă după partidă, observ o creştere semnificativă a sentimentelor de superioritate rasială, propagată prin mediile de socializare online.
Organizată de Institutul de
Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în
parteneriat cu Institutul Cultural Român (ICR), s-a încheiat acum câteva ore ediţia
a doua a Şcolii de Vară de la Sinaia dedicată exilului.
Realizarea
manualelor şcolare pentru anul şcolar 2018-2019 nu are cadru legal. Dacă transformarea Editurii
Didactice şi Pedagogice în unic furnizor de manuale a fost, să zicem,
reglementată, celelalte acţiuni derulate în vederea asigurării manualelor şcolare
nu au cadrul legal.
La trei ani după primul film cu Omul-Furnică, „Omul-Furnică şi Viespea“, cu aceiaşi interpreţi principali, Paul Rudd,
Evangeline Lilly şi Michael Douglas, este un reuşit film „de vară“,
cu umor şi efecte speciale, care duce însă nivelul de fantasmagorie (pseudo-ştiinţifică)
la un nivel inimaginabil nu mai departe de-acum câţiva ani.
Astăzi Curtea Constituţională a României a luat o decizie cu privire la dreptul de şedere pe teritoriul României al unui cetăţean non-UE căsătorit pe teritoriul UE cu un cetăţean român de acelaşi sex.
L-am invitat pe tânărul regizor Andrei Măjeri la o discuţie.
Despre şcoala de regie, despre teatru, despre critică, despre ce crede el
despre teatru şi, desigur, despre spectacolele sale.
Nu doar croaţii sunt în stare să-şi dea autogoluri de zile mari şi de
coşmaruri crunte. La devieri nu mai puţin epocale în propria poartă se
pricep şi românii. Ori Trump. Care n-ar fi ce e fără criticii săi mai
acerbi.
Resursele circulă de la majoritate – publicul general – la o
minoritate: grupul de interese special. Această redistribuţie are un
cost pe care îl suferă majoritatea. Acest cost este mai mare decât
câştigul grupului de interese.
În ultima vreme, toată lumea pare că joacă alba-neagra, fiecare
jucându-şi atuul conform propriului interes. Trăim într-o lume
tot mai tulbure, în care albul se poate transforma
subit în negru, în care nimeni nu mai ţine cont de reguli, de
înţelegeri, de tratate, de valori, de cuvânt şi bun simţ,
de onoare, demnitate. Nesiguranţa se accentuează zi de zi,
într-un ritm accelerat, iar binele se poate metamorfoza oricând în rău.
„Nu avem bani, domnu’!
Suntem amărâţi şi doar dacă ţinem de obiceiuri lucrurile pot merge: fata să
stea acasă, să înveţe să fie femeie, şi băiatu’ să-nveţe să se descurce şi să aibă
grijă de familie!“. Dacă aş avea un bănuţ pentru fiecare dată când am auzit
asta, aş fi destul de bogat. De cele mai multe ori vedeam că ceea ce ei defineau ca fiind sărăcie era cu mult peste ceea ce aveau
ai mei acasă atunci când eram copil.
Înainte de a aplauda pe la diferitele
sindrofii organizate de instutuţiile statului cu ocazia Centenarului, ar trebui
să ne uităm mai atent la ceea ce este evident că am „câştigat“ în ultimii 100
de ani: am rămas în topul ruşinii europene când vine vorba de lucruri
elementare care definesc o societate civilizată.
Finala campionatului mondial de fotbal m-a prins
la Podgorica. Am petrecut, apoi, o zi şi jumătate în întâlniri cu parlamentari,
miniştri şi judecători ai Curţii Constituţionale, iar preşedintele Milo
Đukanović ne-a primit preţ de două ore. Cu toţi am discutat despre posibila
intrare a muntenegrenilor în UE, nu mai devreme de 2025.
Vă invităm la scris. Acest proiect îşi propune să aducă alături comunitatea românească din Franţa, în anul centenarului francofon.
Votarea legii
offshore a demonstrat tuturor cum se legiferează în guvernarea paralelă PSD-ALDE.
Pe de-o parte se prezintă un proiect de lege pentru auditoriu, iar pe partea cealaltă
se adoptă un alt text, total diferit de ceea ce se vindea companiilor din
domeniu. Numai că, la sfârşit, când toată lumea ar fi trebuit să se declare
mulţumită, ALDE şi-a dat seama că nu e situaţia chiar aşa de roz.
Întâlnirea dintre Trump şi Putin, aşteptată cu mult interes
de toată lumea, a scos la iveală câteva aspecte divergente: unele din ele sunt
dezamăgitoare, triste, ba chiar penibile, altele arată o mică speranţă de bine
şi de pozitivitate.
Întâlnirea Trump-Putin putea să fie locul unde nu s-a întâmplat nimic.
Unde se juca celebra scenetă a relansării relaţiilor pe baza temelor
comune, unde subiectele de divergenţă erau negate, un loc unde singurul
lucru public, ieşit la conferinţa de presă, au fost discursurile
pregătite de acasă, pe o agenda şi aceea lucrată minuţios de echipele
prezidenţiale şi de toate instituţiile responsabile ale celor două
state.
Îi aud pe unii care
spun că, iată, echipa naţională a Franţei e încă o dovadă că diversitatea
funcţionează – şi că diversitatea (etnică, în acest caz) ne face mai puternici.
Multă lume a sperat că, deşi nu e versat în
negocieri politice internaţionale ca Vladimir Putin, Donald Trump va avea
măcar abilitatea omului de afaceri care vrea să câştige şi care îşi „simte“ adversarul. Conferinţa de presă a celor doi lideri a mers
însă din rău în mai rău şi apoi chiar dezastruos pentru liderul de la Casa Albă şi pentru aliaţii
Americii. Mai jos, lista şi analiza gafelor prin care Trump s-a predat lui Putin.
De
o parte, niciun cuvânt critic la adresa Rusiei. De cealaltă, poziţionarea pe
picior de egalitate cu SUA, ba mai mult - preluarea iniţiativei. Presa occidentală e
unanimă: Putin a dominat întâlnirea de la Helsinki. O revanşă în locul simbolic
al ultimului summit Bush-Gorbaciov, înainte de prăbuşirea URSS, şi al Acordului
Final din 1975, pe care Rusia l-a încălcat anexând Crimeea.
„Roboţii ne vor lua locurile de muncă“. „Progresele făcute în inteligenţă artificială ne vor afecta locurile de muncă, iar oamenii vor intra masiv în şomaj“. „Nici măcar nu ştim ce tip de joburi vor fi în viitor“.
În 1945, în contextul dramatic al sfârşitului războiului, Sergiu Celibidache este numit director muzical al Berliner Philharmoniker, ce fusese condusă în ultimii 23 de ani de Wilhelm Furtwängler.
Finala Cupei Mondiale se va rejuca, desigur! Imediat după internarea lui
Nestor Pitana, meciul poate fi reluat de la 0-0 sau, mai bine, de la
2-2, scorul real al finalei distruse de arbitrul-jucător Pitana. S-au
văzut finale şi Cupe Mondiale mai bune şi mult mai bune decît Rusia 2018,
dar nu asta e problema.
Ieri veneam spre Bucureşti pe autostrada
A1. La un popas, am văzut această imagine. Sincer, nu am ştiut dacă să râd, să plâng,
să fiu furios sau să fiu mândru de ingeniozitatea poporului din care fac parte.
Sau toate laolaltă.
Ca să dovedim tăcerea stupefiantă a Federaţiei Ruse
după episodul scandalos de anulare a rezultatelor alegerilor pentru
primăria Chişinăului, am decis să realizăm o revistă a presei ruse din
Federaţia Rusă şi din Republica Moldova. Perioada aleasă – 25.06.2018-13.07.2018 – nu este întâmplătoare.
În martie, toţi cei 34 de episcopi din Chile (trei pensionari) şi-au pus demisiile în faţa Papei Francisc ca urmare a unor
acuzaţii de muşamalizare a abuzurilor sexuale. În ianuarie, Papa însuşi a făcut
o vizită în Chile.
Uitaţi-vă-n jur,
gunoaiele sunt peste tot: pe stradă, în faţa blocului, în spatele blocului,
deasupra blocului sau în oceane. Avem gunoaie-n ochi, în casă, le vedem la TV,
în Social Media, ne-au invadat efectiv viaţa.
Viorica Vasilica Dăncilă s-a născut într-o binecuvântată zi de iarnă din anul 1963. În acelaşi an, a fost lansată nava cosmică Vostok-6, pilotată de Valentina Tereşcova, prima femeie în spaţiu. A fost suficient pentru Liviu Dragnea să creadă că prima femeie care o să conducă guvernul României trebuie să pară pierdută în spaţiu.
După ce se va termina Cupa Mondială din Rusia, vor fi multe analize
post-eveniment despre ceea ce a mers bine şi a ceea ce a mers rău la
campionatul de fotbal urmărit de sute de milioane de oameni din toată
lumea.
Ideea sadoveniană a locului unde nu se întâmplă nimic îşi păstrează şi astăzi valoarea. Pentru intelectualii provinciei scurgerea repetitivă a timpului este echivalentă cu o puternică depresie sau moarte provincială. Provincia este un univers atât de închis, încât nicio mişcare de dimensiunea unei revoluţii nu o poate clinti din şabloanele ei, care tind să se eternizeze.
Ce contururi, ce rotunjimi, ce trăsături îngereşti! Dar îţi ajunge vreodată un singur simţ pentru a savura o apariţie de vis?
Abiy Ahmed, anunţa în primăvara acestui an, odată cu numirea sa în
funcţia de premier al Etiopiei, că ţara sa îşi va schimba politica externă faţă
de vecinii din Eritreea. Cu toate acestea, anunţul din luna iunie, conform
căreia Etiopia va recunoaşte acordul de pace din 2002, şi se va retrage din
teritoriile ocupate ale Eritreei a stârnit valuri scepticism pentru unii
observatori ai scenei africane.
Se pare că la Chişinău cetăţenii îşi doreau mai mult decât Andrei Năstase ca acesta să ajungă primar al capitalei Republicii Moldova. Protestele de amploare ce au urmat după decizia incorectă şi politizată a justiţiei din Republica Moldova au fost oprite brusc până pe 26 august 2018, aparent exact cât ar avea nevoie liderii să îşi consume vacanţele deja programate.
Semnarea deciziei de revocare a Laurei Codruţa Kovesi de către Preşedintele Klaus Iohannis a venit prin surprindere şi ne-a lăsat aproape pe toţi cu „gura căscată“, ne-a lăsat „tablou“ Nici un semn anterior, oricât de vag, nu prevestea o astfel de veste.
Pentru a doua oară în acest an, gândurile care-l macină pe Liviu Dragnea au ieşit ca uleiul pe apă. Prima dată s-a întâmplat la puţin timp după condamnare când, în faţa microfoanelor, a ieşit din punctaje declarând că nu vrea să plece ca prostul din funcţie şi din viaţă. Acum, la interviul dat miercuri seară la Antena 3, a spus-o mai pe ocolite. Dar tot ce-a reieşit a fost că-şi doreşte preşedinţia României pentru imunitate în faţa justiţiei.
Lucian Davidescu: „Şi vânduţi la ruşi, şi cu banii luaţi! Asta spunea varianta de lege offshore pentru care lobby-ul abia acum intră în etapa disperată, fără mănuşi. Pentru 10 mld. €, cam orice e permis! Afacerea depăşeşte TOP 10 cazuri de corupţie din România împreună. Într-o ţară pasionată de marea corupţie şi de înalta trădare, iată o listă de întrebări care - vorba poetului - în loc să producă răspunsuri stârnesc şi mai multe întrebări.“
E un lucru bine cunoscut că mulţi români, aşa numiţii „amazonieni”, vând diverse pe platforma Amazon şi se bucură de un succes pe măsură.
Silviu Purcărete porneşte, în spectacolul "Povestea prinţesei deocheate", de la piesa kabuki a lui Tsuruya Nanboku al IV-lea, care rămâne modernă şi europeană, în stilul inconfundabil al regizorului.
Cinstind memoria personalităţii marelui patriarh Iustinian Marina la 40 de ani de la trecerea acestuia în nefiinţă, la editura Basilica, a apărut în condiţiile grafice de excepţie ale unui fermecător album de artă o nouă monografie consacrată „Leagănului cetăţii“ Bucureştilor, cum numea Nicolae Iorga catedrala cunoscută azi miilor ei de credincioşi, Mănăstirea Radu Vodă.
Călătoresc mult prin ţară. Mă întâlnesc şi vorbesc cu mulţi oameni. Oameni oneşti, cu bun-simţ. Oameni care îşi doresc o viaţă normală, o Românie fără scandaluri inutile, fără manipulări şi victimzări, cu o clasă politică decentă şi serioasă. Oameni sătui de circari şi de nebuni.
În România
se minte în permanenţă, cu acoperire deplină la toate nivelurile. O ţară fără
lideri, fără agendă clară şi asumată, fără reacţie publică consistentă cu largă
răspândire.Un prag
istoric.
La vârsta adolescenţei, ca oricine la această
vârstă, puteam zbura printre visele copilăriei, eram veşnic indrăgostit, scriam
poezie, poveşti şi aşterneam gânduri. Eram indrăgostit de mine, puteam muta
munţii din loc, universul era prea mic pentru ceea ce puteam eu, era despre Dumnezeu,
eram Dumnezeu.
La câteva săptămâni după ce m-am întors din Republica Moldova, unde am
fost să dau o mână de ajutor în lupta moldovenilor pentru libertate şi
democraţie, am primit de la cineva de acolo un mesaj întristător.
Parcurgem zile în care modelul în care credem cel mai mult (şi cei mai
mulţi dintre noi) este constant pus la îndoială, este testat şi supus
presiunilor. Fie că vorbim de summitul NATO, de disputele interne
privind echilibrul instituţiilor sau de încrederea generală în sistemul
din care facem parte. Soluţia cea mai matură pentru fiecare dintre noi
vine din încredere.
Deşi am trecut de mijlocul
celui de-al cincilea an al actualei perioade de programare, România nu a reuşit
sa absoarbă decât aproximativ 13% din alocarea sa financiară (+6% pre-finanţare
plătită automat). Dacă excludem fondurile alocate Programului Naţional de
Dezvoltare Rurală prin Politica agricolă comună, absorbţia reală a fondurilor
structurale şi de investiţii coboară la 5,8%, una din cele mai mici din Europa.
Scrisoarea de mai jos a fost trimisă la Casa Albă Preşedintelui Donald Trump, pe 9 iulie 2018, de către membrii Forumului Ministerial Aspen. Ca fost Ministru de Externe al României, mă număr printre semnatarii scrisorii, al cărei scop e să sublinieze importanţa menţinerii unei relaţii transatlantice puternice, la câteva zile de un crucial Summit NATO la Bruxelles.
Probabil că în momentul în care veţi citi aceste rânduri codul
administrativ va fi fost deja votat şi adoptat de Parlamentul României.
Într-o astfel de situaţie, probabil că puţine vor mai fi soluţiile care
să împiedice acest cod să intre în vigoare. Chiar şi cu şanse puţine,
nici un efort nu e prea mic sau inutil pentru ca acest lucru să nu se
întâmple.
Prăbuşirea Cortinei de Fier produsă la nivelul anului 1989 a reprezentat
nu numai o transformare profundă în mediului de securitate şi
sistemului de relaţii internaţionale, ci şi debutul unui proces de
transformare societală unic în istoria modernă şi contemporană.
Puţine
lucruri – dar niciunul accesibil publicului - pot explica decizia preşedintelui
Iohannis de a o concedia pe şefa DNA prin intermediul unui purtător de cuvânt
adus din concediu de maternitate. Aici nu e vorba despre politică, aici e vorba
despre caracter. Iar laşitatea este ultimul atribut pe care-l credeam asociabil
cu cea mai înaltă funcţie în stat.
Faptul că sunt mamă mă ajută foarte mult în activitatea mea de specialist
în soluţii de organizare pentru că mare parte din lucrurile pe care le-am
învăţat în teorie le testez pe fiul meu de aproape doi ani :). Apoi, din reacţiile lui, ajung la noi şi
noi concluzii.
… dacă Primăria Capitalei continuă să ignore legea şi realizează piste pentru biciclete fără să facă dezbateri publice. Atât a primit şi Oprescu până acum, dar contorul încă nu s-a oprit.
Băiatul prietenului meu tocmai a terminat un doctorat strălucit la una
dintre cele mai faimoase universităţi din lume. Şi nu în finanţe sau în
management, ci în tehnologii de vârf, în una dintre ramurile ştiinţei cu
cel mai solid şi mai spectaculos viitor în faţă. Poate să-şi aleagă
orice ţară ar vrea şi orice oraş curat din lume şi poate începe o
carieră despre care se ştie de pe acum unde va ajunge.
La 25 iunie, Curtea Supremă a Republicii Moldova a respins recursul
candidatului opoziţiei pro-Europene unite, Andrei Năstase, confirmând
astfel decizia din 21 iunie a Curţii de Apel de a invalida alegerile
pentru funcţia de primar de Chişinău.
La fel ca şi foarte mulţi dintre cetăţenii României, am înregistrat cu
profundă îngrijorare şi amărăciune felul în care Parlamentul a votat în
urmă cu câteva zile modificările impuse Codului Penal de coaliţia de
guvernământ PSD-ALDE.
Nu-i nicio îndoială că paginile şi site-urile ziarelor abundă de avertismente pe care orice om cu mintea întreagă le-ar lua în seamă. În ultimele cinci zile am numărat doar pe adevărul.ro peste o sută (!) de cazuri de escroci anchetaţi, ţepari dovediţi sau de infractori condamnaţi după ce au atentat, prin diverse metode, la bunul altuia.
Finlanda are relaţii bune atât cu Rusia, cât şi cu SUA. Preşedintele Sauli Niintso l-a felicitat pe Putin cu ocazia realegerii ca preşedinte, ceea ce a stârnit un val de nemulţumire în cancelariile occidentale. Preşedinte George H.W. Bush s-a întâlnit tot la Helsinki, în 1990, cu fostul lider al URSS, Mihail Gorbaciov imediat după căderea regimului comunist. Helsinki se constituie într-un loc al negocierilor ruso-americane.
În anul în care comemorăm opt decenii de la dispariţia Reginei Maria, dar mai cu seamă în anul în care se împlineşte un secol de la facerea României Mari, „Historia Special” se opreşte, cu numeroase detalii, asupra activităţii suveranei în timpul Primului Război Mondial.
De câteva săptămâni, de când mă aflu la spitalul din Siena (Toscana), aud în fiecare zi la radioul naţional din Italia, Rai Radio 1, această campanie a Ministerului Sănătăţii. Este vorba despre un mesaj de interes public. Nu, nu este despre sare, zahăr şi grăsimi. Nu este despre ceea ce putem consuma în exces şi ne poate îmbolnăvi. Este despre ceea ce dăruim prea puţin pentru a-i face pe alţii să trăiască: donarea de sânge.
Suntem din nou năuciţi. Prin transformarea Codului Penal în Codul
Penalilor, democraţia românească a
primit – oare a câta oară în ultimul an şi jumătate? – o nouă lovitură
cruntă.
Codul de procedură penală a fost modificat după bunul plac. Lui Liviu Dragnea i-a trecut glonţul pe la ureche, dacă este să ne uităm la rezultatul votului, al cărui succes nu este unul răsunător. Cu ajutorul partenerilor fideli ai puterii, ALDE şi cel al minorităţilor naţionale, dorinţa arzătoare a penalilor din PSD a fost îndeplinită.
În editorialul „Mediocritatea tinde la puterea absolută“ apărut tot în Adevărul, cu ceva timp în urmă, scriam despre mediocritatea înfiorătoare a clasei politice conducătoare politice şi ministeriale din ţara noastră care a pornit o ofensivă cu toate armele şi pe toate fronturile (mai ales în Parlament şi în presa aservită, inclusiv în televiziunea pretins publică) pentru obţinerea puterii absolute în stat.
Invalidarea alegerilor pentru primăria Chişinăului şi a mandatului candidatului PPDA, Andrei Năstase, de către justiţia controlată de oligarhul Vladimir Plahotniuc a aruncat statul moldovean în zona gri a instabilităţii şi implicit a falimentului economic în lipsa banilor europeni.
Lipsa coerentă de
reglementare, lipsa unei viziuni, lipsa luării unui „puls“ din asociaţiile de
proprietari, va duce la apariţia unor dispute, ce nu îşi au rostul, atât timp
cât ele vor afecta, în final, toţi proprietarii.
