Stimată Viorica, doamnă Dăncilă, faceţi o confuzie. Cetăţenii din Piaţa Victoriei nu au atacat Guvernul, ei apărau Antipa. De dumneavoastră, de Dragnea şi de Firea, de Norica şi de Pop, de toţi ăia care vă enervaţi când vi se spune să puneţi un i în plus la copiii în care aţi dat cu gaze.
A trecut o săptămână de la reprimarea violentă a protestului diasporei din 10 august. Ce am aflat între timp? Destul de multe.
Activiştii pro-UE din Marea Britanie au declanşat un proces juridic prin
care doresc să obţină formal, de la nivelul Comisiei Europene via
Curtea Europeană de Justiţie, un răspuns la o întrebare formală a
Londrei oficiale dacă procesul declanşat la 30 martie 2017 cu accesarea
articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, respectiv retragerea din UE,
poate fi reversat fără acordul statelor terţe, fiind doar o decizie a
Marii Britanii.
Ieri a fost publicat un comunicat comun din partea organismul special
creat în Parlamentul European pentru supravegherea negocierilor pe Brexit (Brexit
Steering Group), foarte activ şi influent prin relaţia sa de putere şi
capacitatea de negociere cu Comsia Europeană şi Consiliu. îngrijorată despre planurile post-Brexit de
înregistrare a cetăţenilor din UE-27.
10 august 2018 va rămâne în istorie.
Represiunea împotriva cetăţenilor români, de o violenţă nemaivăzută de la
mineriadele din anii ‘90, este extrem de gravă şi nu trebuie dată uitării.
În contractul de guvernare al marii coaliţii, conservatorii şi social-democraţii s-au înţeles să elaboreze o lege a imigraţiei pentru a favoriza venirea în Germania a persoanelor cu înaltă calificare.
Am avut surpriza să găsesc idei şi comentarii
pertinente referitoare la natura şi valabilitatea gazelor folosite în 10 august
la reprimarea manifestaţiilor. Le-am
adunat aici, în speranţa că persoanele interesate vor fi mai lămurite asupra a
ce s-a întâmplat la manifestaţia din 10 august. De asemenea, link-urile postate vor putea veni în sprijinul anchetatorilor
de la Parchetul Militar.
În perioada de isterie anticomunistă, în bună parte justificată în
anii '90, dar greu de explicat peste 20-28 de ani, orice abatere de la
mantra oficială stabilită de „elita tip gds&comisii“ te ejecta. Şi
îţi puneau o ştampilă pe frunte: comunist, nostalgic, bla.
Mai sunt foarte puţine zile până la data de 23 august. Ziua în care se vor
împlini 74 de ani de la actul istoric al cărui arhitect principal a fost Regele
Mihai care, în colaborare, cu şefii partidelor istorice, cu alte elemente
democratice, cu apropiaţi din cercurile Palatului au pregătit şi dus la bun
sfârşit ieşirea României dintr-o alianţă militară ce s-a dovedit complet
nefastă.
Eu am spus, şi am şi scris, ca să arăt că îmi asum în totalitate, că
un chelner învaţă într-o zi cam tot ce trebuie să ştie, şi în câteva
săptămâni ajunge să-i intre toate acestea în reflexe, încât să le facă
spontan şi cu uşurinţă.
Nu trebuie să fii jucător amator sau profesionist de rugby,
sau chiar un fan, pentru a te întrista din cauza descalificării echipei
naţionale a României pentru Cupa Mondială din Japonia din anul 2019.
Reamintesc, mai jos, cititorului un text al lui Caragiale („Ţara lui
Hübsch“), care dovedeşte că, în materie de lehamite şi sudalmă, avem
solide tradiţii. E vorba despre două cuvinte prin care Eduard Hübsch,
compozitorul Imnului nostru Regal, a caracterizat ţara sa de adopţiune.
Dumnezeu ştie cum de nu s-a ajuns la victime călcate în picioare!
Ucise în îmbulzeală! Ce s-a întâmplat toată noaptea aproape,
consecinţele, efectele alarmei de luptă, atacurile forţelor de ordine la
comandă politică şi din prostia şi incompetenţa proprii, s-a văzut
zilele următoare. Au oripilat o lume
întreagă. A fost ceva de noaptea minţii!
Inventariind, ca sa zic aşa, la Slătioara, vara aceasta, vechi documente de familie, am aflat şi „un act de înfrăţire“
al unor ţărani din Stroieşti, plasa Horezu, conduşi de bunicul meu
C.C.C. Sărariu, veteran erou de la 1877 şi de fratele său Gheorghe
Constantin Sărariu care au cumpărat o parte din moşia de pământ a
colonelului Iancovescu, tatăl viitorului actor de extracţie vâlceană Ion
Iancovescu.
Ieri (16 august 2018)
s-au acordat premiile ediţiei a 24-a a Festivalului de Film de la Sarajevo
(SFF), cel mai important eveniment cinematografic anual dedicat
cinematografiilor sud-est-europene.
Pe măsură ce ne apropiem de toamnă şi se tot
întârzie reorganzarea ELCEN-ului şi RADET, cu atât primarul Gabriela Firea îşi
periclitează şansele de a putea veni, în faţa bucureştenilor, cu reformarea
unui serviciu vital pentru Capitală. Soluţia găsită ieri pare mai degrabă un
panaceu şi nu atacă problemele sistemice ale reţelei de producţie şi de
furnizare a energiei termică şi a apei calde pentru bucureşteni.
Ori de câte ori oamenii ies în stradă, voluntar, din proprie iniţiativă,
să protesteze împotriva regimului care, cu cinism, demonstrează că are
alte interese decât cele ale cetăţenilor, în stradă sunt scoşi, OBLIGATORIU, alţi oameni. Îmbrăcaţi în uniforme, câteodată mascaţi,
ascunşi în spatele unor cagule care, utopic, ar trebui să le protejeze
identitatea.
Nu spun că ar trebui desfiinţată, însă sunt de părere că Jandarmeria ar trebui numaidecât „repopulată“ cu oameni noi (de la vârf la bază şi de la bază la vârfurile cele mai înalte), bine pregătiţi şi atent trecuţi prin ciurul psihologic, şi nu numai. Dar cine să o facă?!...
Democraţia s-a aflat dintotdeauna – mai mult decât oricare altă formă de
guvernare – într-un conflict intrinsec cu puterea militară. Cei care
deţin „arma” sunt tentaţi, prin forţa lucrurilor (niciodată această
expresie nu a fost mai potrivită), prin forţa armelor de foc să conducă
societatea.
Instituţiile monetare fiduciare (bazate pe un sistem de credinţe şi
perpetuare infinită) cum ar fi băncile centrale independente, ţintele
monetare şi inflaţioniste, consiliile de rate de schimb valutar,
aranjamentele fixe de schimb valutar cum a fost standardul aurului,
sistemul monetar european (EMS) sau unitatea monetară europeană (EMU) şi
dolarizarea sunt create de un
Multă lume a constatat că Viorica Dăncilă foloseşte interpreţi la
toate întâlnirile externe. Cum e posibil aşa ceva?, m-au întrebat –
scandalizaţi – oameni care ştiau că, înainte de a ocupa fotoliul de
premier, Dăncilă fusese aproape un deceniu membră a Parlamentului
European. E posibil ca un deputat european să vorbească doar limba
maternă?
Dacă marea majoritate a românilor se poartă
în complet dezacord cu ideologia sau cu programul pe care politicienii sau
activiştii „civişti“ l-au prevăzut pentru ei, eu zic că trebuie să-i iertăm.
Milioane de români l-au adorat pe criminalul Gheorghiu-Dej, „iubirea neţărmurită” pentru Ceauşescu încă mai stoarce nostalgii şi lacrimi, apoi dorinţa de neoprit de a avea un „tătuc” s-a revărsat asupra unor lideri precum Ion Iliescu şi Liviu Dragnea. Toate cazurile au rădăcinile înfipte într-o complicitate doar în aparenţă întâmplătoare.
Vă invit să citiţi mărturia unui tânăr care a participat la protestul din 10 august, 2018. Am primit acest mesaj de la el şi mi-aş dori să-l citească cât mai multă lume.
Deşi competiţia este la prima ediţie, organizatorii au reuşit să formeze un juriu impresionant, să adune un număr mare de participanţi (deşi perioada de înscriere încă nu s-a încheiat), dar şi o sumă impresionantă rezervată premierii câştigătorilor.
Studii de piaţă desfăşurate de Graduate Management Admission Council (GMAC) arată că tinerii din România continuă să plece la studii în străinătate.
Pentru cei care vara
citesc, ascultă muzică şi caută liniştea, un mare muzician propune o alternativă:
“Vară cu
Daniel Barenboim” se intitulează un nou proiect discografic în care au
apărut de curând cvartete cu pian de Mozart şi integrala simfoniilor de Brahms.
În an Centenar, asistăm la o antagonizare tot mai mare între
cele două Românii, în loc să ne întărim şi să devenim tot mai
competitivi pe scena globală. Uitându-mă la ce se întâmplă, îmi vine în
minte celebrul „divide et impera“ (divide şi cucereşte).
În mod normal, consider că este nevoie să vă scriu mai
întâi dumneavoastră, liderii partidelor politice din opoziţia parlamentară. În
data de 10/11 august 2018, în România, a avut loc un grav atentat la adresa
democraţiei româneşti. Mitingul organizat de către Diaspora a fost înăbuşit cu
o duritate ce aminteşte de evenimentele din noiembrie 1987, decembrie 1989,
iunie 1990.
Cine citeşte documentele BNR, inclusiv minutele şedinţelor de politică
monetară, constată referiri la gestionarea lichidităţii. Aceasta din
urmă este parte din modul în care o bancă centrală îşi formulează şi
aplică politica monetară.
Bine-aţi revenit acasă! Am plâns împreună la revedere - ne-au ajutat şi
jandarmii, e drept. Am strigat împreună pentru o ţară normală, pentru
justiţie, pentru o guvernare competentă. După trei seri petrecute
împreună apare întrebarea: „şi-acum, ce facem?“. Ţara este în continuare
condusă de aceiaşi hoţi şi de aceiaşi incompetenţi, care v-au mai şi
batjocorit, insultat, bătut, minţit.
Propaganda
legată de acţiunea legitimă şi regulamentară a jandarmilor a
primit o puternică lovitură după ce s-a aflat că patru cetăţeni
israelieni care mergeau cu un taxi în apropierea Pieţei Victoriei
au fost smulşi din autoturism şi bătuţi de forţele de ordine
chiar dacă s-au legitimat arătând că n-au nicio legătură cu
evenimentele în desfăşurare.
Cu câteva zile în urmă, premierul Republicii Moldova a transmis o scrisoare prim-ministrului României. De data aceasta nu a mai solicitat bani pentru a continua aşa-zisele reforme europene.
Cel puţin pentru o scurtă perioadă, Piaţa Victoriei a devenit tabla
de şah a României, locul în care anumite forţe se bat pentru imagine,
influenţă şi, evident, voturi. În şah, câştigă cel care îşi surprinde
adversarul cu anumite mutări sau strategii neaşteptate şi îşi calculează
un număr de mutări mai mare decât adversarul.
Tocmai mi-am luat o porţie de gaz în faţă.
Habar nu am de ce. În grupul în care sunt eu nu a strigat nimeni înjurături şi nu
este niciun huligan. Răspunsul mulţimii este să fugă, să scape de arsuri.
Tuşesc şi mă ustură ochii rău. Lângă mine sunt doi părinţi care încearcă să-şi
protejeze copiii.
Trebuie observat că, deşi a avut de înfruntat numeroase
şi uneori dramatice contestări şi a schimbat 3 guverne Liviu Dragnea
conduce mai autoritar PSD-ul ca niciodată având un control asupra organizaţiei
pe care cred că nici Iliescu sau Năstase nu l-au avut.
V-aţi instalat pe
locurile înscrise pe bilete. Faţă în faţă. Tragi un gât de apă din sticla de
plastic şi te uiţi la ceasul de pe peron. Mai sunt cinci minute.
Nu prea am mai scris în ultimul timp. Ştiţi, sunt cam ocupat aici în
diaspora. Doctoratul îmi ia între 12 şi 16 ore pe zi în ultimii doi ani.
Da… aici în Canada doctoratele se fac pe bune… mergi la cursuri,
citeşti între două şi cinci cărţi săptămânal, corectezi sute de examene
pe trimestru, faci tutorial cu studenţii, faci cercetare pentru profi şi
scrii.
Un
prieten baptist mi-a răspuns că au fost pastori în trecut la proteste, iar în Sibiu, chiar sâmbătă seara, preoţi catolici. Şi totuşi, nici urmă de preoţi ortodocşi în niciun oraş.
Irlanda, micuţa ţară din
nordul Europei, cu vânt aspru şi bere bună, a fost una dintre destinaţiile
românilor plecaţi, după Revoluţie, în căutarea unei vieţi mai bune. Să îţi
reinventezi activitatea profesională acolo nu este, însă, întotdeauna simplu.
Din 2017, legea vaccinării obligatorii stagnează în Parlament din cauza
propunerilor divergente ale deputaţilor dar şi ale senatorilor.
M-am pregătit pentru noaptea asta. Am avut emoţii, ca
orice femeie care pleacă să-şi întâlnească alesul (de alţii) şi să îi spună
sincer, privindu-l în ochi, tot ce simte ea pentru el. La 4 dimineaţa, pe 10
august, după o noapte nedormită, plecam spre aeroport, cu un rucsac în care am
îndesat o pereche de blugi, nişte adidaşi şi o bucată de cozonac, să-l
împărţim, dacă e.
Despre diferenţa între a fi membrul unui partid şi conducătorul unei instituţii publice şi cum trebuie aceasta corectată pentru a nu mai fi aşa de dificil de definit ”interesul public„.
Motto: „Romania este o ţară tînără, care n’are încă experienţa mînuirii seculare a libertăţilor. Aduce puţină lumină într-o materie obscură – şi nu este cuvînt care să dea loc la interpretări mai diverse şi la specule mai interesante decît cuvîntul «democraţie».“ (N.Filipescu, 1908)
Am ajuns în Piaţă pe la şapte seara venind dinspre strada Buzeşti. De la „Berzei” circulaţia era deja oprită, inclusiv tramvaiele blocate în staţiile de pe parcurs. Am înţeles de ce, cînd la sosirea în Piaţă am văzut că intersecţia spre Guvern şi Mihalache era deja plină de oameni.
Alegerile anticipate sunt o soluţie atunci cînd un partid de guvernământ îşi pierde popularitatea şi există alternativă. Dar cum asta nu e cazul la noi, şi cum nimeni nu aştepta serios să se întîmple, cine se ascunde în spatele diasporei de subzistenţă? Cine cîştigă din haos şi violenţă, decît cine are nevoie să ţină electoratul mobilizat pînă la alegeri şi acel serviciu secret cu buget mai mare ca în Germania, abia tăiat, şi angajaţi peste tot?
Mitingul din 10 august 2018 va rămâne, în mod cert, în
memoria colectivă a tuturor românilor. Anunţat de multe luni drept miting al
diasporei, cu estimări de participare record, mitingul s-a transformat în
violenţă, gazare, tunuri de apă şi o impresie că Bucureştiul este în război.
Oameni răi care conduceţi România, am fost ieri la protest între orele 17.00 şi 23.30. Am venit special, de la 2.500 de kilometri distanţă de ţară şi după 19 ani de trăit în afara ei. Am văzut, auzit, mirosit şi inhalat gazele voastre lacrimogene. Mi-am liniştit cunoscuţii manipulaţi de televiziunile voastre să creadă că noi, protestatarii, pornim un război.
10 August 2018 este o zi funestă pentru România, care va intra în
mentalul colectiv sub denumirea de Mineriada Jandarmeriei. Ziua în care
jandarmii au bătut şi maltratat cu bestialitate cetăţeni paşnici: femei,
copii şi bătrîni.
Am revăzut astăzi, la rece, filmul evenimentelor de ieri şi am ajuns la o singură concluzie: asistăm la acest moment la o acţiune ilegală şi violentă a Jandarmeriei Române şi Ministerului de Interne împotriva Poporului Român. Am văzut români bătuţi cu bestialitate de jandarmi exact ca acum mai bine de 20 de ani. Nimic nu s-a schimbat: acelaşi film, alţi actori.
Azi a fost o zi esenţială pentru istoria României. A fost ziua în care am fi putut să o apucăm decisiv înspre Rusia sau Turcia, dacă PSD ar fi reuşit să îşi impună narativul despre „lovitura de stat“ şi „instigările Opoziţiei“.
Trei zile la rând, săptămânile trecute, trei orchestre de tineret sosite din Germania, Spania, din Anglia, ansambluri ale unor tineri luminoşi şi frumoşi, talentaţi şi pasionaţi, tineri care colindă pe diferitele meridiane culturale europene... au poposit la Ateneul Român, de asemenea în minunata sală de spectacole a Cazinoului din Sinaia.
Represaliile antidemocratice de la Bucureşti
trebuie urgent pedepsite penal şi politic. Violenţa jandarmeriei împotriva cetăţenilor
este inadmisibilă într-un stat de drept, membru al UE. Cei vinovaţi de
sălbăticia antidemocratică trebuie să plătească nu doar cu funcţiile, ci
şi cu propria libertate.
Dragă PSD, te iau cu frumosul ca să înţelegi: “drepturile omului” nu este un concept pe care ai dreptul să îl scoţi la înaintare doar când ai tu chef sau când îţi justifică politicile de orice fel, mai mult sau mai puţin justificate. Drepturile omului nu înseamnă doar condiţii umane în închisori şi procese echitabile (lucruri cu care noi am fost şi rămânem de acord), ci în primul rând dreptul la liberă exprimare.
Mamaia mea este de ceva vreme pe aici. Am sărbătorit-o de curând - 86 de
ani.
În cei 14 ani cât am fost plecat, când îmi era dor de ţară, de mamaia mea
îmi era cel mai dor.
Astăzi, 10 august, se scrie istorie. Indiferent câţi vom fi în piaţă până la finalul zilei, indiferent câte tentative de subminare plănuiesc cei speriaţi de protestul #diasporaacasa, români de pretutindeni au venit acasă într-un gest sublim şi fără precedent de civism şi patriotism. Deja ştirea face înconjurul lumii libere. Deja am învins.
Întrebarea din titlu este una cât se poate de serioasă. Spun asta pentru
că ar apărea mulţi care să mă întrebe cum îl întreba Nae Caţavencu în piesa „O scrisoare pierdută“ pe Ştefan Tipătescu: „Cum, nu ştii....?“. Bineînţeles că
ştiu cine este Alina Mungiu-Pippidi, dar nu ştiu de unde are acest tupeu să
jignească Diaspora.
Ziua de mâine va fi în totalitate dedicată diasporei. Este foarte important să înţelegem că România astăzi se regăseşte în proporţie de 20% în afara graniţelor tradiţionale, trasate acum 100 de ani ca urmare a încheierii Primului Război Mondial.
Primul set al sancţiunilor
economice impuse Iranului de către Administraţia Trump a intrat deja în
vigoare, urmărindu-se astfel interzicerea guvernului iranian să achiziţioneze dolari americani sau vândă titluri de stat. Totodată, sancţiunile
afectează importurile iraniene de granit, aluminiu, oţel, cărbune sau unele
aplicaţii software, dar şi exporturile iraniene de covoare persane sau
industria auto din această ţară.
Dacă în urmă cu 30-40 de ani, în România calculatoarele erau apanajul
domeniilor de cercetare ştiinţifică, în ultimele două decenii ele au
devenit, sub diverse forme, o parte activă a vieţii noastre cotidiene.
Am văzut şi cu ocazia
deschiderii Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, în 2014: Rusia îşi
înscenează o istorie fluidă, fără sincope şi semne de întrebare. De la primul
ţar la Putin nu există decât un vector hegelian al împlinirii. Exact ca la
Ceauşescu.
Vara, când lumea foşgăie din belşug prin gări din cauză de vacanţă,
catastrofa în care a fost împins CFR-ului devine şi mai revoltătoare.
Pe măsură ce trece timpul, devine din ce în ce
mai clar că planul Brexit al premierului Theresa May nu este acceptat de
partenerii europeni. Parlamentul britanic a dovedit că nu este şi nu va fi de acord
cu niciuna din variantele de Brexit propuse de guvern.
Părea simpatic domnul Daea cu glumele lui, nu? Când era să „facem 12 milioane de plăpumi din lâna oilor“, când s-a lăsat udat de stropitoare sau când alerga vesel ca un hamster prin porumb. Vesel şi incompetent, dar asta nu se vedea atunci.
Această nouă lege ce vizează
asociaţiile de proprietari, ce stă să-şi producă efectele, este făcută să
descurajeze implicarea în viaţa comunităţii.
Săptămâna aceasta Preşedintele României a luat o poziţie publică fermă împotriva proiectului de Ordonanţă de Urgenţă care ar abroga legea cercetării avertizând „că cercetarea din România riscă să regreseze la nivelul anilor ’90”. Salutăm poziţia Preşedintelui, cu toate că am aşteptat astfel de poziţii şi anterior!
Unul dintre
momentele insuficient analizate din istoria comunistă a României, demonstraţia
populară şi discursul lui Nicolae Ceauşeşcu de la balconul CC al PCR din 21
august 1968, continuă să fie privit unilateral de istoricii români.
