Extrem de dificil de anticipat ce anume va conţine documentul final al
Summituluiu la Paris, cu participarea şefilor de state şi guverne din
Germania, Franţa, Rusia şi Ucraina (aşa-numitul „format Normandia“) care speră să adopte o soluţie care să deblocheze situaţia prin aplicarea „Planului Steinmeier“.
Totuşi, dacă eşti ministrul Educaţiei parcă n-ar fi normal să-ţi
schimbi opinia de la o zi la alta, în privinţa testelor PISA. România îşi fură singură căciulă, în absenţa
unui sistem riguros şi obiectiv de evaluare a progresului şcolar din educaţie.
Ani de zile ne-am culcat pe iluzia că avem rezultate formidabile la examenele
naţionale. De fapt, mistificări,
minciuni şi fraude cât cuprinde.
În urmă cu un an şi câteva luni, într-un moment cumplit al vieţii noastre, cu inimile zdrobite de cea mai mare tragedie pe care orice om o poate trăi, un pseudo-jurnalist a găsit de cuviinţă să scrie o serie de articole pe această temă.
Ce rămâne după primul CExN al PSD prezidat de noul şef interimar al
partidului, dl. Marcel Ciolacu, CExN desfăşurat miercurea trecută?
Îndeosebi înainte de Summitul NATO, dar şi pe timpul derulării reuniunii de la Londra, a aliaţilor, a existat un demers constant, echilibrat, lucid argumentat, al unui foarte bun cunoscător al stării de spirit a fiecăruia dintre participanţii la discuţiile generate de aniversarea Alianţei Nord-Atlantice.
Ce are de făcut NATO pe viitor? Şi cum să reacţioneze UE şi, în genere, vestul, la terorismul de stat exportat de Rusia lui Putin şi de alţi actori răsăriteni?
Noi şi Ei. Ei conduc, Noi plătim. Ei îşi construiesc lumea lor, solid, confortabil, iar Noi supravieţuim în lumea creată de ei, pentru noi, nesigură, imprevizibilă. Ei decid, noi suntem supuşii.
Summitul NATO de la Londra a fost
ocazia cu care multe din temele politicii interne a statelor membre,
turbulenţelor din relaţiile internaţionale şi eşafodajul global de securitate
au putut fi abordate franc, principial şi deschis.
Începe. A trecut o lună de aparentă linişte, iar minele lăsate de PSD încep să explodeze, una câte una, în faţa guvernului "temporar" condus de Ludovic Orban. Acum vine rândul Sănătăţii, aşa cum era lesne de anticipat, pentru cine are ochi de văzut.
„Normalitatea“ pare o noţiune la îndemînă. Înţelesul ei e, pentru tot omul, subînţeles. Toţi credem că ştim ce e „normal“ şi ce nu, ce e „firesc“ omeneşte şi socialmente şi ce e derapant, alături cu drumul, eventual scandalos.
Tot ce îmi doresc azi şi în săptămânile care urmează e să văd părinţi care se bucură mai mult de ceea ce au, fără gândul la ce mai au de cumpărat, profesori care se bucură că au o meserie care le poate aduce atâta împlinire pentru că asistă la dezvoltarea fiinţelor umane.
Printre multele ţări misterioase din imaginarul
românesc se numără şi o ţară
a Norocului, iar în Mitologia lui Tudor Pamfile se regăsesc mai multe poveşti pe
această temă, unele dintre ele de circulaţie şi
prin ţările slave.
Un costum de doi lei, o scufie roşie îndesată pe cap şi o lopată de vată pironită sub nas, iaca Moşu'. Fâl-fâl, toată ziua prin jungla urbană la vânătoare de roni.
Aşadar, un dar de Moş Nicolae, o carte atât de frumoasă, dedicată ,,Totuşi toamnei" şi inspirată de
marea poezie de iubire a marelui poet Adrian
Păunescu, editată ca un obiect de artă, de păstrat mereu pe noptieră,
aproape de visurile frumoase pe care le merităm într-o lume care pare să fi uitat
că există şi suflet, că mai există şi iubire, că mai există şi anotimpuri cu
farmecul lor unic încă,
Acum vreo 170 de ani, cînd începea povestea asta cu modernizarea României prin ancorarea în Vest – şi trebuie să scriu odată despre neopaşoptismul de azi –, s-a plecat cu entuziasm, apoi s‑a resimţit foarte rapid prăpastia dintre ţara reală şi ţara legală.
Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna şi a continuat: „Eu sunt Manuel. Scuze! Eu sunt Manuel“.
Opera Naţională Română din Bucureşti a reluat cu ocazia Zilei Naţionale a României 2019 reprezentarea operei O scrisoare pierdută de Dan Dediu, considerând probabil că nimic nu poate fi mai naţional decât acest titlu care ne defineşte şi când ne place şi când nu ne place.
1. PATRU GENERAŢII CULTURALE. Ele – generaţiile culturale – pot fi în număr de patru. Prima generaţie este a întemeietorilor. Ei defrişează spaţiul entropic al naturii şi, în esenţă, sau prin extensie, al Existenţei. Ei sapă şi aşază temeliile solide pentru ceea ce va fi. Întemeierea se face întotdeauna pe orizontală, în punctul de intersecţie şi delimitare dintre adânc şi înalt.
În atenţia dnei ministru Monica Anisie, cu referire la consiliile şi colegiile pe care noul Minister al Educaţiei şi Cercetării (MEC) le are în componenţă şi implicit în fila de buget.
Sume importante de bani intră lunar, în buzunarele statului, care în loc să garanteze serviciile medicale asiguraţilor din sistemul de sănătate ce-şi plătesc onest, cotizaţia, îi mai taxează de ”N” ori prin costurile analizelor plătite. Evident, nimeni nu-i despăgubeşte pe bolnavi pentru cheltuielile suplimentare pe care sunt obligaţi să le facă. În mod normal, fiecare asigurat ar trebui despăgubit pentru costurile analizelor plătite.
Da, aşa este:
diaspora a votat masiv, ajungând la un milion de exerciţii ale libertăţii. Cu
toate acestea, nici până acum nu ştim numărul real al compatrioţilor risipiţi
prin lume. Este o realitate care ne scapă printre degete.
RO-PISA-2018. Garbage in, garbage out. Ani şi ani de Şcoală-formă-fără-fond ne explodează acum
în faţă, parcă mai dur ca oricând, prinzându-ne, a mia
oară, cu izmenele în vine. Chiar nu vrem să ieşim din negarea asta tâmpă ori
perfidă şi să acceptăm că, de mult prea multă vreme, cuţitul e pe os? Şi că
dacă nu scoatem Şcoala din marasm murim interior, pe mâna noastră, ca
idioţii? ACUM e clipa noastră astrală. Dacă nu ACUM, când?
Se tot vorbeşte despre „dezastrul din şcolile
româneşti”. Eu unul cred că e un dezastru, dar nu din cauza testelor PISA; şi
sunt de acord cu cei care s-au întrebat dacă un elev din ţările care excelează
la PISA ar face faţă sistemului de învăţământ românesc.
Învăţământul
gimnazial din România este o minciună. Notele se dau din burtă, sunt umflate,
nu reflectă cunoştinţele elevilor, de ani de zile, elevii, părinţii şi
profesorii trăiesc într-o minciună.
Conform unui comunicat transmis de Autoritata de Supraveghere din Marea Britanie (ICO), un fost angajat în cadrul Departamentului de asistenţă şi servicii sociale din Dorset a fost urmărit penal pentru accesarea dosarelor de asistenţă socială fără autorizaţie.
Lumina zilei îmi arde ochii nedormiţi. Oboseala îmi apasă atât de tare carnea pe oase, că ajung s-o simt în interiorul meu. Casc la fiecare câteva minute şi lacrimi cărnoase îmi cad pe obraji. Buzele crăpate de frig absorb lacrimile sărate.
Copiii estonieni sunt în topul Europei la citit, ştiinţe şi matematică, deşi vin dintr-o ţară sovietică (rezultatele generale aici). Copiii români şi bulgari sunt la coada Europei, cu ciprioţii, au aproape jumătate analfabeţi funcţionali (ştiu literele, dar nu şi sensul), nu le e clar că Pământul se învârte în jurul soarelui şi dacă zice Denise la TV că ţara s-a prăbuşit economic în ultimii doi ani.
Rezultatele finale
înregistrate pe 24 noiembrie, la turul al doilea al prezidenţialelor, la votul
în cele 838 de secţii din afara graniţelor arată că în favoarea lui Klaus
Iohannis s-au exprimat 94% dintre participanţii la scrutin. Răspunsul din
partea PSD a fost un potop de înjurături. Ce vor obţine mai departe cu asta?
Recunosc, mi-ar plăcea ca mirabilul sentiment patriotic să nu se mai materializeze, efemer şi făţarnic, în circ şi fudulie, ci să fie o permanentă deşteptare naţională bazată pe cinste, muncă, respect şi demnitate.
Ridicată în 1940 în contextul diplomaţiei culturale a statului italian în sud-estul Europei, Casa D'Italia din Târgovişte, care poartă semnătura arhitectului Enzo Canella, a rezonat cu puternica amprentă urbanistică a comunităţii italiene din acest oraş. Într-un final, această casă de patrimoniu a ajuns în atenţia Primăriei Târgovişte chemată să-şi exercite dreptul de preemţiune.
Până la începutul acestui an, exista, practic, un singur pol al restaurantelor de top din Bucureşti, unde să găseşti mai multe foarte bune într-un perimetru restrâns.
Zona de confort alungă ideea de piaţă liberă. Oamenii aşteaptă mereu ca altcineva să se gândească la binele lor. Nici măcar faptul că după 20 de ani de la iniţierea liberalizării pieţei de gaze care s-a soldat cu creşterea preţului gazelor de 20 de ori, cu scăderea calităţii lucrărilor, cu creşterea numărului de zile de aşteptare până se realizează racordarea la gaze, cu creşterea accidentelor de gaze etc., mentalitatea oamenilor nu s-a schimbat.
Anul 2020 se anunţă a fi o provocare pentru
politica externă a Budapestei în relaţia sa cu statele vecine, într-un context
în care proiectul “Trianon 100 – Elan”,
lansat de Academia Ungară de Ştiinţe, sub sprijinul direct al regimului maghiar,
se arată a nu fi privit cu încredere de către statele limitrofe Ungariei.
Acum două săptămâni, elevii mei au primit o temă pentru acasă destul de inedită: una la care li s-a permis solicitarea ajutorului din partea unui adult cu multă experienţă de viaţă.
La sfârşitul lui 2017, Argentina era zguduită de cazul Nahir Galarza – Fernando Pastorizzo. La 19 ani, Nahir devenea cea mai tânără argentiniană condamnată la 35 de ani de închisoare, după ce, în zorii unei zile de decembrie, în orăşelul de provincie Gualeguaychú, îl ucisese, cu două gloanţe acurat plasate, pe iubitul său, cu doi ani mai mare.
După
cum LARICS a arătat deja,
în ciuda faptului că Ungaria stârneşte în rândul populaţiei româneşti nelinişti
comparative cu cele care vin dinspre Est, analiza „celeilalte
Rusii” este încă precară în presa din România.
Ce nu e clar pentru PSD - şi nu de ieri, de azi, ci de aproape 20 ani - este coaliţia de votanţi cu care poate câştiga alegerile prezidenţiale, în contextul schimbărilor demografice, economice şi de mentalităţi din societatea românească.
Pentru instituţiile care sărbătoresc mai mult de
30 – 40 de ani de existenţă, întotdeauna se naşte o întrebare: ce au făcut
înainte de 1989? Păi, ce să facă? Au trăit. Cum s-a putut în acele vremuri. Ca
şi noi, cei care avem astăzi 40, 50, 60 de ani şi numărătoarea continuă.
În fiecare an de 1 Decembrie, românii din exil,
care şi-au asumat, în perioada 1945-1989, menţinerea valorilor, tradiţiilor
româneşti şi libertăţilor democratice în Occidentul Liber, sărbătoreau nu doar
Unirea Transilvaniei cu România ci şi speranţa împlinirii marelui ideal
naţional al tuturor românilor.
Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ aduce pe scenă o meditaţie cu privire la discursul urii îndreptat împotriva asistaţilor social. "Frontal" este cel mai recent spectacol regizat de Gianina Cărbunariu şi a avut premiera în luna septembrie.
Pentru
unii dintre noi nu sunt multe motive de a serba, coloraţi festivist în roşu,
galben şi albastru. La 101 ani de la unificare, promisiunea lui Iuliu Maniu că
nu ne vom construi ţara pe baza populismului, xenofobiei, a urii alterităţii rămâne
încă un deziderat distant: ”Noi nu vrem să devenim din oprimaţi oprimatori,
din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea
tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor”.
Patriotismul este o stare de spirit care necesită primenire şi un
permanent efort de adecvare. Acolo unde poporul şi-a dezvoltat
conştiinţa de sine, colectivitatea gregară s-a transformat într-un corp
politic numit naţiune. Scopul acestei deveniri istorice? Libertatea, în
toate manifestările ei.
Mai întâi un nou debut al tenorului Adrian
Dumitru, ca interpret titular al operei „Faust” de Gounod. Pe prima scenă
lirică naţională există o montare veche de
peste 20 de ani, semnată de Alexandru Tocilescu, în scenografia şi design-ul
luminilor aparţinâtoare arh. Cătălin I. Arbore.
Aş vrea să scriu despre sarmale pentru că e ziua României azi. Dar nu pot pentru că sarmalele nu sunt tradiţional româneşti.
Un an mai târziu... 1 decembrie 2018. Privind din spatele lentilelor se vede o zi, se pierde un veac,
se simte o poveste. Alba Iulia vibrează cum de-atunci n-a mai făcut-o, au
trecut 100 de ani de când s-a născut România Mare, dar români au fost şi
înainte şi vor tot fi prin toate colţurile lumii ăsteia ce nu mai e, de mult,
plată.
Azi, de Ziua Naţională a României, când
celebrăm trecutul şi onorăm prezentul, organizatorii Festivalului Filmului
American Independent propun bucureştenilor să se gândească şi la viitor (cel
ficţional): după fastuoasa paradă militară de la Arcul de Triumf, spre seară
(de la ora 6) ne tentează cu două filme SF de bună calitate.
Dacă e ceva bine ştiut despre români, în afara faptului că sunt săraci, este că sunt foarte neprietenoşi. Şi nici nu ar avea cum să fie altfel:
Da, copiii au drepturi. Sunt reglementate în Convenţia ONU privind Drepturile Copilului, cel mai ratificat instrument internaţional de drepturile omului. Poate exista un conflict de drepturi între adulţi şi copii? Şi dacă da, cum poate fi soluţionat?
Mai e puţină vreme şi multă nerăbdare până la deschiderea sezonului de Crăciun: alergăm după globuri şi globuleţe, brăduţi sacrificaţi sau din plastic, ţinute de noaptea mult aşteptată (cea sfântă sau cea de party) şi consultăm Internetul pentru a vedea ce fel de sărmăluţe să ne facem (în cap sau la cratiţă) etc. etc. Dar, dacă ne ştergem puţin praful consumerist din ochi, vedem şi o altă realitate, dincolo de cea a dorinţelor noastre.
Romanele Doinei Ruşti sunt pasionante călătorii în timp şi în suflet.
Sunt pline de magie şi poezie. Cărţile ei readuc la viaţă Bucureştiul de
altădată cu mahalalele lui pestriţe, dar şi cu pădurile pline de mister
ce înconjurau Capitala. Despre toate acestea am vorbit şi noi cu Doina
Ruşti.
Cum va afecta tehnologia joburile din România şi care sunt principalele meserii care vor dispărea în viitorul apropiat. Suntem pregătiţi, ca ţară, de acest fenomen?
Avea 42 de ani când în sfârşit începuse să se dezmorţească. Încă nu se dezmeticise întru totul, procesul lent de acceptare îi dezvăluia doar porţiuni din ceea ce mai putea fi reparat. Dacă mai putea fi reparat. I se păruse absurd, cum aşa, să nu fie capabil să modifice totul, deodată?
Tematica poluării mediului devine tot mai prezentă în viaţa noastră de zi cu zi, ca urmare a consumului resurselor de care dispunem (lemn, aer, apă, pământ) cu incredibilă nepăsare, în tandem cu cantităţile enorme de deşeuri pe care le generăm.
O apariţie discografică ce suscită imediat interesul:
albumul “Plaisir d’amour” apărut pe
15 noiembrie 2019 la casa britanică Decca, una dintre cele mai importante din
lume. Pe copertă: numele a două românce – celebra soprană Angela Gheorghiu şi
pianista de 34 ani, Alexandra Dariescu, cu o frumoasă carieră internaţională.
Gest incalificabil al preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, de o indolenţă maximă: spune României, Poloniei şi ţărilor baltice că Rusia nu mai este inamicul NATO.
Restanţele la cotele de întreţinere
generează în primul rând penalităţi de întârziere dar şi bătăi de cap pentru
organele de conducere.
Dacă, la o adică, ar izbucni un război, cu siguranţă, nu s-ar auzi ştirea, n-ar fi "patriotul" pe-acasă -- că, altfel, ce-ar mai lua arma în mână şi-ar pleca în linia întâi, de-atâta "patriotism" şi "dragoste" de ţară, pentru a apăra România...
După ce a terminat de asfaltat şi renovat tot oraşul (sarcasm, că ştim cu toţii că aşa ceva nu e posibil la noi), Excelenta Sa Nicolae „să moară toţi duşmanii mei” Robu a semnat un edict istoric. De azi şi pentru totdeauna, la 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Timişoara, oraşul martir, primul oraş liber din România, se eliberează din nou. De această dată, de sub tirania manelelor şi dictatura grătarelor.
Nu există moment
mai seducător, în politică, decât să-ţi aduci adversarul în situaţia de a-şi
omorî, cu propriile mânuţe, legi toxice pe care, atunci când era la putere,
le-a promovat şi adoptat. De un asemenea moment solar par să se apropie
liberalii, însă e greu de spus în acest moment dacă îl vor juca sau îl vor rata.
În data de 23.11.2019, de la ora 12:00, Asociaţia Istoria Artei, cu sprijinul Universităţii "Spiru Haret", a organizat un tur ghidat la vila Mathildei Luchian Rădoi(u), clădită în 1896-1897, după planurile arh. N. C. Michăescu (1863-1934) şi decorată de arh. A. Clavel (1875-1916) împreună cu pictorul Ştefan Luchian.
Discursul lui Ronald Reagan, adresat Parlamentul britanic la 8 iunie 1982, a fost cu siguranţă profetic. Vorbind după invazia sovietică în Afganistan, atunci când puterea Moscovei părea să fie inexorabilă, el a declarat cu îndrăzneală că URSS se confruntă cu o mare criză revoluţionară, numind uimitor dimensiunile eşecului comunist şi prezicând că marxism-leninismul va ajunge în cenuşa istoriei.
Aceasta este, deja, recomandarea unui comitet independent căruia
Agenţia Mondială Antidopaj (AMA) i-a cerut să analizeze acuzaţiile
multiple la adresa Rusiei, documentul dat publicităţii enumerând o serie
de situaţii de o extremă gravitate.
De
mult timp susţin că Bucureşti ar putea deveni şi o destinaţie turistică dedicată
artei. Oraşe precum Budapesta, Viena, Paris, Londra, Barcelona, Florenţa, Berlin,
Roma sau New York au mii de galerii de artă şi expoziţii, deschise vizitatorilor
şi turiştilor.
