Noua stăpânire a ţării, după ce s-a lovit cu cărămida-n piept, melodramatic, promiţând că va anula şi va tăia tot, că va readuce normalitatea în justiţie şi echitatea în sistemul de pensii, iaca, poznă, c-a scăpat-o. A trecut la clasica şi eterna „ciolăniadă”, căci una e să promiţi şi alta e să faci.
Presa se pare că nu mai are suflu, de la un an la altul, pentru a prezenta noi informaţii, reportaje, documentare, pentru a cerceta cauzele mai profunde şi variate ale revoltelor populare.
Alegerile generale din Marea Britanie s-au încheiat cu cea mai mare victorie a Conservatorilor de la al doilea mandat al doamnei Margaret Theacher, Doamna de Fier. În egală măsură, Laburiştii, care urmau să piardă după exit poll-uri 70 de mandate, au pierdut “doar” 48, suficient cât să-l scoată definitiv pe Jeremy Corbyn din prim planul partidului la proximele alegeri.
După trei ani şi jumătate de umilinţe, alegătorii britanici au întîlnit la urne echipa care i-a declarat cireadă de proşti şi au zdrobit-o. Vineri dimineaţă, la capătul unei răfuieli paşnice şi dure ca un ciclon civil, Marea Britanie şi-a recîştigat poporul şi şi-a pierdut ideologia.
Ce
se întâmplă în media ungare se poate întâmpla în orice ţară din Europa Centrală
şi de Est. Experţii iniţiativei ”#DemocraCE project”, realizată sub egida
Visegrad Insight, sunt de părere
că, în ultimii ani, fiecare ţară din Europa Centrală şi de Est a cunoscut influenţa campaniilor de
dezinformare care au afectat negativ guvernele, instituţiile democratice şi
au slăbit considerabil baza societăţii civile.
De câteva luni bune, mă întâlnesc regulat cu un oarecare Jean Pierre în casele lui de vacanţă, pe Lună. Povestim despre educaţie şi creativitate. Şlefuim noi metode pedagogice.
E decembrie.
Am oprit
maşina pe platforma de iarbă dintre fântâni.
O poiană orizontală
invadată de tufe de cătină albă, fântânile au fost trei, mai există doar una,
plus o piatră scobită prin care ar putea să coboare o găleată.
Dacă ar avea
unde.
Dl.
Florin Cîţu, ministrul Finanţelor Publice în guvernul Orban, ne spune că
proiectul de buget pe anul 2020 va prevedea un deficit bugetar de 3, 5 sau
chiar 3, 6%.
Bunică-mea a trăit toată viaţa ei pregătindu-şi înmormântarea. De când o ştiu, an de an, a pus bani deoparte. O asigurare certă pentru ca ultimul ei drum să fie lipsit de orice obstacole. Pentru ea nimic nu era mai important. De parcă apăruse pe lume cu o singură grijă: cum să plece din ea cum mai mult fast.
Este un pariu european cu mize foarte ridicate. De reuşita sau eşecul lui depinde posibilitatea de a transforma „formula Steinmeier“ într-o soluţie practică de management al situaţiilor de conflict şi de impunere a păcii cu garanţii multinaţionale, subsumate raţionamentelor unei organizaţii internaţionale, în cazul nostru, pentru început, OSCE.
A trecut cam neobservată proiecţia acestui
film extraordinar, în penultima zi a festivalului Les Films de Cannes (în
prezenţa regizorului, a unui actor principal şi a unuia dintre producători, şi
urmată de un Q&A de o oră şi jumătate!), aşa că revin asupra lui. Mai ales
că „Les misérables“ va fi distribuit în România de
Independenţa Film, dar acest lucru se va întâmpla anul viitor, de pe 24
ianuarie.
Viktor Orbán va celebra azi, la Timişoara, debutul Revoluţiei
Române, printr-un discurs la o gală organizată de Consiliul
Naţional Maghiar din Transilvania. Pentru că ”Totul a început cu
ungurii”, după cum subliniază, din titlul unui articol vădit provocator, purtătorul de cuvânt al Guvernului maghiar, Zoltán Kovács.
Decembrie în copilărie era atât de simplu. Tata lua bradul cu 2-3 zile înainte de Crăciun, invariabil un bec din instalaţie era ars şi tata chema pe cineva de la muncă să i-o repere. Ne bucuram că vom face Revelionul împreună şi făceam răvaşe haioase pentru plăcinta cu brânză a bunicii.
„Care este miza
mea? Am dorit să recuperez într-o manieră critică idei de stânga autohtone
pentru a fundamenta curente şi politici mai egalitare în spaţiul românesc,
dominat ideologic de curente neoliberale şi neoconservatoare” îşi autodescrie, deputatul independent Adrian Dohotaru, cel mai recent volum, „Socialiştii, o moştenire (1835-1921)”
Occidentul se îndreaptă spre autorizarea acţiunilor lui Vladimir Putin. Prioritatea preşedintelui Vladimir Putin, la reuniunea în formatul Normandia, discuţii cu Franţa şi Germania, nu pacea în Ucraina. Putin poziţionează Rusia pentru a prelua controlul asupra deciziilor Ucrainei, îşi legitimează o politică externă revanşardă şi încearcă eliminarea constrângerile internaţionale asupra ambiţiilor sale.
În data de 20 noiembrie a.c., institutul american The Center for European Policy Analysis (CEPA) a publicat un studiu de referinţă care în traducere în limba română ar suna aşa - Întărirea Flancului Estic NATO – O strategie coerentă de la Baltică la Marea Neagră.
Un demn ofiţer din rezerva încă în viaţă a Armatei României mi-a semnalat rânduri scrise de un terţ, care a atacat aiuritor pe profesioniştii militari, cei ce au devenit pensionari, de drept, ai statului român.
Încet-încet, vine momentul amintirilor, al recuperării documentare, al mărturiei, al autoevaluării, pe scurt, al „memorialisticii“. Nu ştii cît timp mai ai, iar în jur proliferează evenimentele comemorative, studiile istorice, exerciţiul retrospectiv al cîte unui fost „jucător“, sau martor, sau „analist obiectiv“.
Oare să fie acestea ultimele mesaje şi manipulări ale lui Ion Iliescu şi ale marilor săi prieteni, care l-au mai folosit încă odată pentru a-şi urmări interesele în România, iar acesta să scape nepedepsit de Justiţia română pentru faptele de care este acuzat ? Oare să fie o ironie a sorţii ca celebrul ateu comunist, aflat la apusul vieţii pământeşti, să rămână a fi judecat doar de justiţia divină ?
Revenirea la sistemul de alegere a primarilor în două tururi de scrutin
este panaceul de pe agenda tuturor celor care nu susţin PSD ori UDMR. Un
simplu exerciţiu de gândire non-partizană, din postura de „advocatus
diaboli”, reliefează câteva puncte forte ale sistemului actual care
funcţionează din 2012, în comparaţie cu reforma cerută în special de USR
PLUS.
Printre basmele culese de Hasdeu se află şi unul despre Tătăraşi, pe
atunci un sat, devenit în zile noastre cartier al Iaşiului. Se spune că
trăia acolo un bărbat foarte nefericit.
Ministerul culturii a ajuns, de mulţi ani, o glumă proastă. Nu numai că lista celor care l-au condus în calitate de ministru este cea mai lungă dintre toate portofoliile guvernamentale, dar a devenit o sursă inepuizabilă de stupefacţii şi umor involuntar. Când ai putea crede că „mai rău nu se poate”, fiecare partid ajuns la putere se străduieşte să demonstreze că e mereu loc de mai rău, mai prost, mai nefuncţional.
La 53 ani, o cântăreaţă de operă este cel mai probabil să
fie la zenitul unei cariere; la 18 ani, un violonist e cel mai probabil doar
elev sau student şi pregăteşte concursuri care să-l propulseze în lumea mare de concert.
Altfel stau lucrurile pentru mezzosoprana Cecilia Bartoli şi
violonistul Daniel Lozakovich – două excepţii care demonstrează că Excelenţa nu
are vârstă.
Azi, când citiţi aceste rânduri şi este 13 decembrie, la Slătioara bruma
ţine încă loc de zăpadă. A nins de curând până spre poalele munţilor
Căpăţânii din Oltenia de sub munte şi, bieînţeles, şi la Rânca. Nu mai
văd de la o vreme zăpada, decât în frânturi de imagini fulgurante, ochii
mei şi-au pierdut puterea de a ajunge până la munţi, însă mi închipui
tiviţi de prima zăpadă şi câteodată îmi licăreşte vârful Păpuşa.
Din 11 noiembrie 2019, polonezii pot călători liber în Statele Unite, în scop de afaceri sau turism, până la 90 de zile, fără să obţină în prealabil o viză. Aproximativ 10 milioane de polonezi locuiesc în Statele Unite, reprezentând una dintre cele mai importante minorităţi etnice, conform Reuters.
Omul care intră de bunăvoie în oficiul poştal ştie ce-l aşteaptă. A mai fost aici. A mai trecut prin atâtea aventuri. Şi totuşi acceptă să intre din nou, pe propria răspundere. Dar omul care face asta în preajma sărbătorilor cum este? Cum poate fi el numit? Un aventurier? Un nebun frumos? Un pionier? Şi ce speră că poate obţine? Un colet amărât ar putea să-i dea înapoi fărâma de viaţă care îi va fi furată?
Am revenit. Derutat şi panicat. Parcă nimic nu s-a
schimbat. Acelaşi aer încărcat şi stătut. Aceeaşi birocraţie, forfotă, uşi care
se deschid, uşi care se închid. Caut ceva.
O reîncălzire a relaţiilor strategice istorice dintre Paris, Berlin şi Moscova înseamnă că „flancul estic“ nu se poate baza decât pe SUA, care are interesul să nu se „nască“ un hegemon euroasiatic.
Într-un sistem care deseori respinge creativitatea şi sancţionează greşeala, nu e de mirare că cifrele arată aşa:
În perioada comunistă a existat un asalt, o
presiune uriaşă asupra culturii şi a oamenilor de cultură, din partea autorităţii comuniste. Şi atunci,
savanţii noştri s-au refugiat în lumea culturii clasice umaniste, a limbii latine, a filosofiei şi experienţei secolelor anterioare.
Acum trăim în altă lume. Dar academicienii noştri nu şi-au dat încă seama.
Patria noastră a pierdut milioane de suflete luminoase — o hemoragie a creierelor mai mare decât tot ce-am trăit sub ocupaţiile tătăreşti, turceşti sau bolşevice. Crescuţi cu multă trudă şi sudoare de părinţi, şcoliţi apoi în liceele din Transilvania, Moldova sau Vechiul Regat, vagoane întregi de tineri muncesc astăzi pentru a creşte PIB-ul altor ţări. De ce?
Guvernul Orban a
anunţat asumarea răspunderii pentru trei proiecte legislative, dar nimic despre
revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Discuţiile pe această temă par să nu ducă nicăieri, iar noua putere abordează subiectul din ce în ce mai puţin.
Ȋn 2013, în Malta, puterea a fost preluată de Partidul
Laburist, condus de Joseph Muscat, partid care se afla în opoziţie de 25 de
ani. Muscat a devenit eroul unei creşteri economice fără precedent - 6,8% în
2018.
De ziua Constituţiei României, Preşedintele Klaus Iohannis a declarat faptul că procesul revizuirii legii fundamentale trebuie să fie făcut cu maximă responsabilitate pentru a avea o Constituţie modernizată.
Calitatea cea mai evidentă a povestirilor lui
Pirandello este aceea de a te introduce direct, fulgerător, într-o atmosferă
pre-existentă. Ca şi cum ţi-ai arunca privirea într-o lume care exista înainte
de a citi despre ea şi care-şi va continua existenţa şi după ce lectura a luat
sfârşit.
Aş vrea să vă povestesc despre Geografie. Acea geografie scoasă ca disciplină din sfera examenelor de final de ciclu şcolar, gimnazial sau liceal. De ce? Din punctul LOR de vedere pentru că nu ar fi ştiinţă, ci o disciplină oarecare, "aruncată" în sfera domeniului "Om şi Societate".
În România o minoritate feudală a instaurat un regim politic clientelar care foloseşte statul exclusiv pentru propria bunăstare. Nu se fac autostrăzi, nu se construiesc creşe, nu se repară spitale, dar se plătesc pensii speciale de miliarde de euro către cei care păstrează statul român în evul mediu.
Gheorghe Păun Ialomiţeanu, plecat dintre noi în vara acestui an, a fost una dintre figurile marcante ale comunităţii romilor din judeţul Ialomiţa- activist civic, iar la un moment dat chiar şi consilier judeţean. Este autorul mai multor cărţi scrise în limba maternă.
O minimă evaluare a problemelor din sistemul de învăţământ, însoţită de câteva soluţii. 17 puncte despre ce trebuie analizat şi dezbătut.
Ce e populismul? Puţini români ştiu că un compatriot, mentorul meu, profesorul Ghiţă Ionescu de la London School/Manchester, a fost printre primii europeni care s-au ocupat de definiţia fenomenului. Cam tot atâţia ştiu că Revista română de ştiinţe politice (Polsci), acreditată de mine la ISI acum vreo cinsprezece ani, a făcut deja un număr întreg dedicat chiar înainte să explodeze fenomenul.
În apropierea centrului
Ploieştiului, există o zonă a unei multiculturalităţi religioase greu de înteles
astazi. În doar câteva sute de metri, avem o biserică evanghelică, o catedrală
catolică, o sinagogă, şi, bineînţeles, o biserică ortodoxă.
Ultima perioadă a tot fost marcată de mai multe atacuri faţă de angajaţii de la stat. În spaţiul public circulă tot felul de informaţii care transmit o anumită ostilitate faţă de bugetari şi ar trebui să facem tot ce-i posibil să nu “plecăm pe fentă”. Cred, totuşi, că ar trebui făcută puţină lumină şi ar trebui să fim puţin atenţi la datele EUROSTAT (organismul Comisiei Europene care se ocupă cu statistica).
Se povesteşte că odinioară, doi prieteni trebuiau să ajungă – şi să ajungă degrabă – într-un loc, undeva departe, pentru a rezolva o problemă urgentă, de viaţă şi de moarte.
La UB urmează turul final al alegerilor pentru postul de Rector. Au rămas doi candidaţi: Laurenţiu Vlad şi Marian Preda. Din păcate, primul este supus unei campanii negative ongoing pe Facebook. De ce scriu despre? Pentru că încă sper că a rămas un dram de etică în universităţile din România. Ca doctor în Ştiinţe Politice (SNPSA, nu UB) , ca om care ţine la etică şi care a cercetat îndelung relaţiile de putere, sunt dezamăgită de ce se întâmplă.
Istoria recentă ne arată că cea mai mare ameninţare la adresa sănătăţii unei instituţii academice se dovedeşte a fi mai degrabă războiul civil dintre electorii care nu mai disting între campania de lobby pentru candidatul favorit şi campania de "public shaming" sau "harassment" faţă de candidatul considerat indezirabil.
De foarte multe ori, în viaţa mea am vrut să renunţ la tot şi să mă întorc acasă, la mine-n ţigănia de la Galaţi. De fiecare dată, din acelaşi motiv, şi anume că aveam prea puţină încredere în mine. În jurul meu au fost mulţi cei care mi-au spus ani de-a rândul că „sunt prost“ şi „că nu sunt în stare“, aşa că dacă aş fi renunţat mulţi doar şi-ar fi întărit prejudecata despre cei ca mine.
Un mare exerciţiu de diplomaţie culturală. Cu „vocaţia de a actualiza imaginea şi percepţia celor două popoare unul faţă de celălalt, de a întări legăturile economice, ştiinţifice, culturale si de societate care unesc cele două ţări, de a arăta dinamismul şi imaginaţia creatorilor şi mediului de afaceri din cele două ţări, de a reafirma ataşamentul celor două ţări faţă de o Europă a păcii, a ideilor şi a cooperării“.
Am cerut acordul bunului amic Adrian Ierulescu, profesor la Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu“ din Bucureşti, să fac public proiectul educaţional pe care l-a coordonat în recent încheiata săptămână Şcoala Altfel. A zis da. Mulţumesc! Mi-a plăcut combinaţia inteligentă de ingrediente win-win: copii care şi-au luat o doză solidă de cultură generală, într-o cheie ludică perfect rezonantă cu vârsta lor de cireşari de secol XXI. Cool!
În urmă cu un an şi câteva luni, într-un moment cumplit al vieţii noastre, cu inimile zdrobite de cea mai mare tragedie pe care orice om o poate trăi, un pseudo-jurnalist a găsit de cuviinţă să scrie o serie de articole pe această temă.
Noi şi Ei. Ei conduc, Noi plătim. Ei îşi construiesc lumea lor, solid, confortabil, iar Noi supravieţuim în lumea creată de ei, pentru noi, nesigură, imprevizibilă. Ei decid, noi suntem supuşii.
Începe. A trecut o lună de aparentă linişte, iar minele lăsate de PSD încep să explodeze, una câte una, în faţa guvernului "temporar" condus de Ludovic Orban. Acum vine rândul Sănătăţii, aşa cum era lesne de anticipat, pentru cine are ochi de văzut.
Tot ce îmi doresc azi şi în săptămânile care urmează e să văd părinţi care se bucură mai mult de ceea ce au, fără gândul la ce mai au de cumpărat, profesori care se bucură că au o meserie care le poate aduce atâta împlinire pentru că asistă la dezvoltarea fiinţelor umane.
Acum vreo 170 de ani, cînd începea povestea asta cu modernizarea României prin ancorarea în Vest – şi trebuie să scriu odată despre neopaşoptismul de azi –, s-a plecat cu entuziasm, apoi s‑a resimţit foarte rapid prăpastia dintre ţara reală şi ţara legală.
Opera Naţională Română din Bucureşti a reluat cu ocazia Zilei Naţionale a României 2019 reprezentarea operei O scrisoare pierdută de Dan Dediu, considerând probabil că nimic nu poate fi mai naţional decât acest titlu care ne defineşte şi când ne place şi când nu ne place.
În atenţia dnei ministru Monica Anisie, cu referire la consiliile şi colegiile pe care noul Minister al Educaţiei şi Cercetării (MEC) le are în componenţă şi implicit în fila de buget.
Da, aşa este:
diaspora a votat masiv, ajungând la un milion de exerciţii ale libertăţii. Cu
toate acestea, nici până acum nu ştim numărul real al compatrioţilor risipiţi
prin lume. Este o realitate care ne scapă printre degete.
RO-PISA-2018. Garbage in, garbage out. Ani şi ani de Şcoală-formă-fără-fond ne explodează acum
în faţă, parcă mai dur ca oricând, prinzându-ne, a mia
oară, cu izmenele în vine. Chiar nu vrem să ieşim din negarea asta tâmpă ori
perfidă şi să acceptăm că, de mult prea multă vreme, cuţitul e pe os? Şi că
dacă nu scoatem Şcoala din marasm murim interior, pe mâna noastră, ca
idioţii? ACUM e clipa noastră astrală. Dacă nu ACUM, când?
Se tot vorbeşte despre „dezastrul din şcolile
româneşti”. Eu unul cred că e un dezastru, dar nu din cauza testelor PISA; şi
sunt de acord cu cei care s-au întrebat dacă un elev din ţările care excelează
la PISA ar face faţă sistemului de învăţământ românesc.
Conform unui comunicat transmis de Autoritata de Supraveghere din Marea Britanie (ICO), un fost angajat în cadrul Departamentului de asistenţă şi servicii sociale din Dorset a fost urmărit penal pentru accesarea dosarelor de asistenţă socială fără autorizaţie.
Lumina zilei îmi arde ochii nedormiţi. Oboseala îmi apasă atât de tare carnea pe oase, că ajung s-o simt în interiorul meu. Casc la fiecare câteva minute şi lacrimi cărnoase îmi cad pe obraji. Buzele crăpate de frig absorb lacrimile sărate.
Ridicată în 1940 în contextul diplomaţiei culturale a statului italian în sud-estul Europei, Casa D'Italia din Târgovişte, care poartă semnătura arhitectului Enzo Canella, a rezonat cu puternica amprentă urbanistică a comunităţii italiene din acest oraş. Într-un final, această casă de patrimoniu a ajuns în atenţia Primăriei Târgovişte chemată să-şi exercite dreptul de preemţiune.
Până la începutul acestui an, exista, practic, un singur pol al restaurantelor de top din Bucureşti, unde să găseşti mai multe foarte bune într-un perimetru restrâns.
Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ aduce pe scenă o meditaţie cu privire la discursul urii îndreptat împotriva asistaţilor social. "Frontal" este cel mai recent spectacol regizat de Gianina Cărbunariu şi a avut premiera în luna septembrie.
