Un joc diplomatic complicat, combinaţie între ştiinţa geostrategilor
de la Kremlin şi fineţea întortocheată a tratativelor orientale pare să
genereze un rezultat neaşteptat pentru mulţi dintre cei care, din
păcate, se obişnuiseră doar cu demersurile în alb şi negru ale
diplomaţiei bazate exclusiv pe presiunile generate de forţa armelor.
Asta-i dilema.
Aşa curge dezbaterea publică. Dacă te duci la referendum eşti pesedist, dacă
nu, homosexual. Cale de mijloc nu mai există. Pentru că România este patria lui
„dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră“.
Şarada minciunilor legate de atacul rus cu gaz militar de luptă
Novichiok la Salisbury, în Marea Britanie, împotriva fostului agent
Serghei Skripal şi a fiicei sale, a fost spart şi expus definitiv
săptămâna trecută prin trei întâmplări succesive:
Când „statul paralel“ intră în acţiune, vai şi amar. Vai, căci Viorica
ratează întâlnirea ei cu Juncker. Apoi, ce amar, o contramandează pe cea
programată cu şeful diplomaţiei germane, Maas. De ce? Pentru că putem.
Să fie clar, articolul 7 nu se va mai aplica nimănui, nici Ungariei, nici Poloniei, nici nouă, dar simpla declanşare a procedurii ne fixează în statutul de europeni de baltă, numai pentru că preşedintele Parlamentului European, Tajani, ca să îl apere pe Orban, s-a gândit să ne scufunde pe noi, declarând că nu trebuie promovat statul de drept doar la dreapta (Polonia şi Ungaria) şi hai, ca atare, să îi lovim şi pe români sau maltezi!
Trimarium este un proiect strategic iniţiat de
Polonia, lansat oficial la Dubrovnik în August 2016, care a cuprins de la început
12 state: Grupul de la Visegrad, Statele Baltice, Austria, Slovenia, Croaţia,
România şi Bulgaria. Cu ocazia unui interviu din 25 Iulie a.c., politicianul
maghiar Zsolt Németh a nuanţat perspectiva Ungariei faţă de proiectul
Trimarium: restabilirea vechii cooperări din Centrul Ruropei din timpul
Monarhiei Austro-Ungare.
La data de 11 decembrie 2016 au avut loc în România alegeri parlamentare.
Prezenţa la vot a fost dintre cele mai slabe după 22 decembrie 1989 încoace,
tinerii dar şi celelalte segmente ale electoratului Dreptei preferând
absenteismul, neimplicarea, dezamăgite, probabil, de oferta ei electorală
foarte puţin convingătoare.
România riscă să devină un stat nefuncţional
dacă menţine în funcţie actuala conducere a statului.
De la întâmplări de tot râsul, precum întâlnirea ratată dintre premierul Dăncilă
şi Juncker, până la Summitul celor Trei Mări, întâlnire de importanţă strategică
pentru România, dar la care nu participă Guvernul şi Parlamentul, deşi printre
invitaţi se numără premieri şi şefi de parlamente, importante delegaţii de
oameni de afaceri.
La ora la care citim aceste rânduri, săbiile zăngăne pe întreg pământul. Sigur, poate nu în Brazilia, nu degeaba au unii case pe-acolo, dar în rest cam peste tot.
În România anului 2018, 2,2 milioane de români nu au asigurare de
sănătate. În România Centenarului, 10,6 milioane de români beneficiază
de asigurare datorită puţinelor măsuri solidare pe care le mai avem.
Sunt datele pe care le-am obţinut de la Ministerul Sănătăţii.
Votul care l-a găsit vinovat şi periculos pe Viktor Orban a făcut din
Parlamentul European o instituţie incomparabilă: pe jumătate salon de
periat ego-uri, pe jumătate labirint birocratic, pe jumătate dramă
imaginară. Cine stăruie în convingerea că nu există întreg cu trei
jumătăţi e treaz dar neinformat.
De la
ciocnirea între serviciile secrete, până la poziţionarea, demonstrativă ori
strategică, de trupe pe harta lumii – evoluţiile înregistrate într-un ritm
brusc accelerat, o dată cu sfârşitul verii, evidenţiază amploarea confruntării
pe care Rusia şi-o asumă în relaţia cu sfera occidentală.
Mi-e foame, am umblat trei sferturi de zi prin Sicilia. Sunt în Noto. Faimos pentru puşcăria plină de mafioţi şi biserica veche din centrul oraşului. E cald de mori. Orasul e mic şi întortocheat. Străzi mici, case de piatră cu fereste minuscule acoperite de obloane. Stau la o prietenă a unei prietene şi mă simt ca acasă, în blocul din Craiova - e plin de libărci.
Legea
pumnului, corupţia, incompetenţa sunt doar câteva boli de care nu vom scăpa
prea uşor. Noroc cu referendumul că tare ne lipsea.
Traficul din Bucureşti a scăpat de sub control. Este probabil laitmotivul ultimilor doi ani, de când Gabriela Firea a preluat conducerea capitalei. Am prezentat anterior o serie de soluţii pentru creşterea mobilităţii bucureştenilor, printre care se afla şi creşterea taxei pentru locurile de parcare.
Coaliţia pentru Familie (CpF) a lansat recent două videoclipuri
menite să mobilizeze populaţia în spiritul „ocrotirii viitorului
copiilor noştri“.
Scopul declarat este nobil, şi subscriu la el. Din păcate, clipurile
conţin neadevăruri şi gafe care le compromit credibilitatea.
A început şcoala de câteva zile şi deja îi văd pe proaspeţii viitori absolvenţi cum se lasă copleşiţi de emoţii şi de stres din cauza examenului de Bacalaureat. Cred că e momentul oportun să vă împărtăşesc din experienţa mea recentă cu examenul maturităţii.
După o campanie discretă, dar eficientă, dusă în urmă cu câţiva ani, Coaliţia pentru Familie a colectat 3 miloane de semnături pentru salvarea României de ameninţarea homosexuală. În 2018, în timpul unui scandal legat de modul în care puterea a gazat cetăţenii, Parlamentul a decis că trebuie să se organizeze referendumul pentru familie.
Septembrie, duminică, soare, Tîrgovişte. Curtea Domnească, Turnul Chindiei, Muzeul tiparului şi al cărţii româneşti vechi. În ordine, Curtea cu panouri informative pline de greşeli de tipar şi de exprimare, Turnul cu ilustraţiile din panouri greu lizibile şi editate cu o tehnică antediluviană, Muzeul, ah, muzeul!...
Au trecut 5 zile de la conferinţa de presă în care Dalai Lama declara că
Europa aparţine europenilor şi, ca prin minune, nici măcar un articol
nu îl etichetează drept rasist. Însă, exact aceleaşi afirmaţii le-au
adus liderilor moderni naţionalişti europeni, de către stânga
neo-marxistă, acuzaţii variate: de la rasism, până la fascism,
discriminare sau xenofobie.
În pofida
retoricii turbate pe care o utilizează în ultima vreme, Liviu Dragnea,
asistat de avocat, nu a reuşit să găsească nimic ilegal în protocoalele semnate
între Parchet şi SRI. Aşa că şi-a angajat, drept casă de avocatură, o
instituţie care are alte îndatoriri: Inspecţia Judiciară. Miza e colosală:
emiterea unei ordonanţe prin
care să scape de condamnări doar Liviu Dragnea. Soluţie juridică există şi se pare că e deja pusă în operă.
Este ca la Radio Erevan, este invers faţă
de manipulare. Datoria guvernamentală nu a crescut ci a scăzut de la 37,4% din
PIB în 2016 la 34,9% în iunie 2018 iar bufferul nu a scăzut cu 2 miliarde euro
ci a crescut cu 3,5 miliarde lei. În epoca fake news, ne mai miră ceva?
A trecut mai bine de o săptămână de la arestarea şi expulzarea de către autorităţile de la Chişinău a celor şapte cetăţeni turci .
Membri ai celor mai prestigioase instituţii de învăţământ din Republica
Moldova, precum liceul Orizont, instituţii pe care regimul de la Ankara le
consideră însă afiliate mişcării Hizmet,
cetăţenii turci au fost expulzaţi pe baza unor probe destul de subţiri, a relatat
presa de la Chişinău.
Motto: „Mă tem de o haitizare a ţării mele“ (I.D. Sârbu, 1985). De la omul simplu la intelectual încrederea într-o reformă a ţării a dispărut total.
Bună ziua, domnule profesor! Sunt cadru didactic
de 25 de ani şi v-am urmărit comunicările. Am câteva întrebări pentru
dumneavoastră, dacă nu vă supăraţi şi dacă veţi găsi timp să răspundeţi: 1. În
cadrul cărui sistem de învăţământ aţi ajuns absolvent al învăţământului primar,
gimnazial, liceal şi universitar?
Robert Carsen, regizor de mare notorietate, a
imaginat încă de acum 14 ani o interesantă producţie cu „Traviata” de Verdi la
Gran Teatro La Fenice din Veneţia. A fost destinată inaugurării teatrului
reconstruit după teribilul incendiu.
Fiindcă de vineri intră pe ecrane un film-eveniment, (aproape)
o capodoperă, „A Gentle
Creature“ / „O creatură delicată“ al ucraineanului Serghei Lozniţa,
distribuit de Voodoo Films, firma de distribuţie a regizorului Cristian Mungiu,
reiau aici ceea ce scriam, „la
cald“, după prima proiecţie românească
din festivalul Les Films de Cannes à Bucarest din toamna anului trecut. Filmul
a avut premiera în competiţia Festivalului de la Cannes din 2017.
5 septembrie 2018. De mai multă vreme, conducerea
Ministerului Public mi-a făcut invitaţia de a ţine, dinaintea
procurorilor săi, o conferinţă apropiată, ca temă, de profilul
instituţiei. Conferinţa se încadra într-o serie de evenimente
asemănătoare, dedicate sărbătoririi Centenarului.
Ai învăţat la şcoală că trebuie să iubeşti
România şi poporul român. Şi familia ta te-a educat în sensul acestei iubiri.
Apoi, pe măsură ce-ai crescut, ai învăţat să fii patriot, adică să ţii cu ţara.
O doamnă cu mai multe plase urcă în tramvai la Obor. Priveşte în
jurul ei făcându-şi un calcul: oare cine ar putea să-i ofere un loc? Aşa
cum se întâmplă în mod normal, răspunsul ar fi: nimeni. Femeia preferă
să-şi rezolve singură problema, pune mâna pe cea mai apropiată fată care
stă pe scaun şi o ridică frumuşel de mână, sugerându-i să facă paşi.
Haosul guvernării este accentuat, populaţia tot mai disperată, mai vine şi sezonul rece cu problemele lui specifice greu de
suportat pentru majoritatea populaţiei sărăcite a României. Până la
alegerile parlamentare următoare, singura instituţie care ar mai
detensiona societatea românească, este Justiţia, care să-şi facă
treaba cu mai mult profesionalism, corectitudine, fără să
ţină seama de presiunile politice la care este supusă.
Multe
schimbări au avut loc în ultimele două decenii în comunicarea politică.
Mass-media tradiţională pare că este pe ducă şi Internetul îi ia locul.
Politicienii găsesc din ce în ce mai greu să trimită mesaje potenţialilor
votanţi sau celor pe care deja îi reprezintă. Aşadar, care este viitorul
democraţiilor dacă abilitatea de a comunica între cetăţeni şi reprezentanţii
lor este pierdută?
Europa se
îndreaptă, din ce în ce mai grăbit, spre modelul politic bazat pe ipoteza că
toţi cetăţenii sunt potenţiali infractori. Şi, prin urmare, măsurile de prevenţie
sunt întărite în permanenţă. Nu total lipsit de temei, e drept, din cauza
impotenţei sale politice, însă acesta este un subiect separat de reflecţie.
Vestea
cea bună că, în sfârşit, clasa noastră politică a luat în seamă, după ani,
semnăturile celor trei milioane de cetăţeni care s-au exprimat în favoarea definirii
mai precise a familiei este umbrită de reacţiile deja previzibile.
Communicare, Distributie,
Receptare ar fi conditii de neinlocuit in trairea publica, colectiva si
individuala a starilor si tendintelor dominante din viata curenta.
Dorinţa de a păstra reglementat pe cale administrativă preţul gazelor naturale nu este decât o încercare prin care politicienii vor, prin subdezvoltare, să amaneteze un întreg sector şi un mare segment de populaţie, făcându-i pe toţi să depindă strict de voinţa partidului.
O lume în extensie, în
descoperire... se dovedeşte a fi acest eveniment bianual, semnificativ, desfăşurat sub emblema InnerSound.
Se doresc a fi cercetate, a fi fructificate zonele limitrofe ale diferitelor
arte, teritorii tangente mai greu accesibile publicului larg, zone ce se
dovedesc a fi creative şi care, la rândul lor, pot determina revelaţii absolut
uimitoare.
Satele Slătioarei sunt cinci: Olari, Goruneşti, Mogeşti, Milostea şi
Fometeşti , acestea două din urmă alipite cu prilejul Colectivizării
care le-a prins de sine stătătoare, cu primăriile lor. Dintre toate cele
cinci sate, ultimele două au fost colectivizate, dar toate, în aceeaşi
vreme, au trăit la fel Frica teribilă a colectivizării: Frica pierderii
pământului, a proprietăţii, a raţiunii ţărăneşti de a fi.
Parlamentul European a votat marţi, 12 septembrie,
pentru Ungaria, activarea articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene, ca o
măsură sanitară, de protecţie a valorilor comune ale Europei. Construcţia
noastră comună, chiar dacă este în plin proces de edificare, se bazează pe
respectarea libertăţii, demnităţii şi egalităţii, pe respectarea demnităţii umane
şi a drepturilor omului, precum şi pe valoarea politică fundamentală - statul
de drept.
Cu două zile înainte de scrutin, Jimmie Åkesson,
liderul Democraţilor suedezi, a primit o scrisoare cu antetul Daesh, în care
era ameninţat că va fi decapitat dacă nu se retrage din alegeri. Nu s-a retras,
iar partidul său a obţinut 17,6%, rămânând a treia forţă politică a ţării.
Ieri, 11 septembrie, Senatul a votat cu o majoritate covârşitoare, de peste 78% (107 senatori) în favoarea iniţiativei cetăţeneşti de modificare articolului 48 din Constituţie, privind familia.
Momente
tensionate în plenul Parlamentului European în timpul dezbaterii
dedicate situaţiei din Ungaria. Deputaţii europeni au discutat la
Strasbourg raportul Sargentini privind respectarea statului de drept,
a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în Ungaria sub
guvernarea lui Viktor Orban.
A mai fost nevoie şi în 2016, când
eram secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei sociale
şi Persoanelor Vârstnice, să decid dacă susţin sau nu referendumul
pentru redefinirea familiei şi să propun Guvernului din care făceam
parte să dea aviz negativ sau pozitiv iniţiativei. Aşa că m-am gândit
mult şi bine înainte şi m-am uitat peste cifre şi realitatea familiilor
din România.
Am început săptămâna trecută o trecere în revistă a principalelor motive
pentru care evenimentul de pe 17-18 septembrie este unul cu mize
importante.
Acum 90 de ani, Tudor Arghezi publica, în „Bilete de papagal”, una dintre cele mai interesante scrieri ale sale. Un text cu parfum urmuzian, ce prevestea piesele absurdului ionescian de mai târziu.
Cum a început totul? În aşteptarea discursului privind starea Uniunii din 12 septembrie 2018
consider că ar fi utilă pentru publicul larg o abordare
istorico-instituţionalistă asupra acestui moment important la nivel
european.
La ultima conferinţa EUROFI (organizaţie ce reuneşte crema industriei
financiare din Europa), la Viena (5-7 sept, a.c), s-a discutat mult
despre eventualitatea unui „hard Brexit“, a unei ieşiri „dure“ a Regatului
Unit (UK) din UE. Un asemenea deznodământ ar produce perturbaţii
serioase în relaţiile financiare dintre Uniune şi UK, cu reverberaţii în
spaţiul global.
După câteva luni de dezbateri intense referitoare la posibilul rezultat
al alegerilor, avem rezultatele finale. Majoritatea opiniilor exprimate în
media au fost în favoarea ideii că Democraţii Suedezi vor fi marii câştigători
ai alegerilor, vor avea un rezultat istoric şi victoria lor se va înscrie în
tendinţa generală de ascensiune a partidelor populiste în Europa.
Totul
se joacă în zilele şi lunile ce urmează: libertatea, democraţia, apartenenţa
noastră la modelul şi valorile occidentale. A devenit limpede că actuala
formulă de guvernare distruge în fiecare zi o muncă de aproape trei decenii
care a însemnat (re)întoarcerea României la Occident. Ei trebuie opriţi cât mai
urgent şi cu orice preţ, înainte ca România să piardă totul. Singura soluţie este o dreaptă unită - acum.
Camerunul nu s-a mai aflat de multă vreme în atenţia politicienilor
şi presei internaţionale, dar de câteva luni acest lucru pare să se
schimbe din două motive: primul ar fi reluarea violenţelor în regiunea
anglofonă a ţării din Africa Centrală. Al doilea ar fi alegerile
prezidenţiale programate pentru prima săptămână a lunii octombrie, anul
acesta.
Domnule Ungureanu, din respect pentru luările de poziţie împotriva PSD-ului, nu o să vă răspund aşa cum se cuvine, adică să vă persiflez. O să mă lansez într-o polemică, totuşi, cu domnia voastră pe această temă. Ca să vă fie clar, noi am rezistat la ger, domnule!
Disputa
dintre Liviu Dragnea şi Gabriela Firea nu este o reeditare a istorioarei cu
„Lupul cel rău“ şi „Scufiţa Roşie“, ci o altă poveste, care ar putea fi
intitulată „Bătălia hienelor“.
E
cam greu să pronunţi corect, în Franţa, numele Roxana Mărăcineanu. Când avea 9
ani, fetiţa cu nume românesc nu ştia nici un cuvânt în limba franceză. 34 de
ani mai târziu, fosta campioană mondială la înot pentru Franţa, în 1998, a fost
numită ministră a Sportului sub preşedinţia lui Emanuel Macron. Un destin
european.
Nu poţi să nu fii cu adevărat trist, să nu simţi că îţi pieri încrederea
în umanitate, când vezi o fotografie ca cea care a devenit virală
zilele acestea pe reţelele de socializare din Republica Moldova:
Astăzi reîncep şcolile, iar la 1 octombrie va începe şi anul universitar. Pentru moment, elevi, studenţi, dascăli sunt prinşi de-a valma în obişnuitul festivism încărcat de flori, poezii, cântece, bilanţuri triumfaliste, ţinute scrobite şi declaraţii privind trecutul glorios al învăţământului românesc şi viitorul măreţ al celor care urmează şcolile noastre.
Într-o degringoladă definitorie pentru activitatea din anul centenar a ministerului culturii, astăzi s-a pus punctul final la concursul pentru ocuparea postului de manager al Teatrului de Operetă şi Musical.
Una dintre ultimele iniţiative „guvernamentale“ care a trezit
controverse publice puternice este cea legată de eliminarea avizelor
ministerelor şi posibila abrogare a regulamentului de funcţionare a
administraţiei centrale (HG 561).
În selecţia complicată a textelor pirandelliene menite să-i reprezinte la Gala Hop
s-a auzit la un moment dat şi fraza de mai sus. Nu e dintre cele mai
semnificative lăsate nouă moştenire de Pirandello, acela care a scris şi
a reflectat pe marginea relaţiei Viaţă-Formă în teatru.
Un efort al FBI şi al Departamentului Justiţiei, sub administraţia Obama, de a recruta şase oligarhi ruşi apropiaţi de Putin, a fost dezvăluit, sub condiţia anonimităţii, de oficiali ai guvernului american publicaţiei New York Times. Eşecul acestui efort şi reverberaţiile în politica americană pun în discuţie valorile pe care Statele Unitele le predică în lume, precum şi riscul de a fi cădea în capcana ipocriziei politice.
Când l-am cunoscut pe actualul ministru Tudorel Toader, el nu era o
planetă. Era un satelit care gravita în jurul Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza“ de la Iaşi. Un om cu preocupări didactice, mult mai activ şi mai
implicat decât însuşi decanul Facultăţii de Drept în viaţa universitară şi în
mersul cetăţii. Aşadar, într-un fel anume, profesorul Toader nu este deloc
străin de acest concept al democraţiei participative.
Andrei: Doamna învăţătoare, pot să merg la toaletă?; Învăţătoarea: Da, Andrei, bineînţeles!; Andrei: Doamna, dar tot în curte este?; Învăţătoarea (tristă): Da, Andrei...
Cred că înţeleg prin ce trece doamna Dăncilă. M-am nimerit la un moment dat,
când eram student la Paris, la o bere cu un grup de cercetători fizicieni cu
care „am discutat“ vreo două ore despre cuante, atomi, bosoni, găuri negre şi
alte lucruri cu care eu, student în ştiinţă politică şi afaceri europene,
n-aveam mai nimic de-a face.
Se zvonea că a fost un salt spectaculos: de la 2% la 6% copii din
rural care fac studii superioare. Se pare că rămîne cum am stabilit: 2%.
Ceea ce îţi doresc, în ajunul zilei în
care vei începe şcoala, este să ai parte de o învăţătoare care să se uite la
tine cu ochii mamei tale. Să fie bucuroasă că eşti în clasa ei şi că tu eşti
şansa de a creşte copii generoşi unii cu alţii şi cu alte etnii.
Câştigător al Concursului Internaţional „George Enescu”, secţiunea Pian, în 2014, Josu de Solaun (36 de ani) s-a întors în România ca să
deschidă ediţia de anul acesta a competiţiei, desfăşurată în perioada 1-23
septembrie la Bucureşti.
Proteste
violente zguduie oraşul din sudul Irak de mai bine de cinci zile, zece oameni
au murit deja împuşcaţi de forţele de ordine sau arşi în incendii şi revolta
continuă să escaladeze. Guvernul irakian a trimis forţe militare şi trupe
speciale la faţa locului şi a încercat să impună un curfew, dar a renunţat când
a devenit clar că nu va fi respectat.
În ultimii ani, am urmărit cu atenţie discursul tipic al politicianului român. Discursurile echilibrate, bine argumentate, menite să găsească soluţii au fost excepţionale prin absenţă. Predominante sunt discursurile ilogice, manipulative, arogante şi, nu rar, apocaliptice.
