Duminică s-a încheiat cu succes absolut, chiar nesperat, revoluţia de
catifea de la Erevan, acolo unde strada a doborât o putere autoritară ce
se credea eternizată, pe cale paşnică şi constituţională, în doar 7
luni.
SUA au efectuat un zbor în cadrul operaţiunii „Cer deschis“ deasupra teritoriul ucrainean. Pentagonul numeşte acest zbor un mesaj către Rusia că SUA rămân angajate în apărarea Ucrainei. Serghei Lavrov a respins propunerea prezentată de Germania de a media disputa dintre Moscova şi Kiev în Marea Azov din următorul motiv: încălcarea frontierei maritimă a Rusiei.
Trecerea la energia verde este produsă din surse puţin poluante, fiind unul dintre cele mai importante obiective ale UE, dar această revoluţie în sistemul energetic nu poate să nu ofere un răspuns la ce se va întâmpla cu oamenii care lucrează, astăzi, în sectoare de activitate care, în următorul deceniu, nu se vor mai regăsi pe harta industrială a Europei.
Recentele imagini pe toate posturile de televiziune cu liderii opoziţiei, înghesuindu-se „în cadru“
şi clamând victoria cu debarcarea lui Dragnea mi-a adus aminte de
celebra scenă din noaptea Revoluţiei cu şi mai celebrele cuvinte: „Fraţilor, am învins!“
Cum devine un infractor de rând radical islamist? Adesea în închisoare.
Centrele de detenţie trebuie dotate mai bine, crede René Müller, şeful
sindicatului penitenciarelor din Germania.
Nu există altă situaţie în care Anglia, Franţa şi SUA, ţările pe care s-a bazat ordinea liberală mondială în ultimul secol şi jumătate, să fi fost atît de vulnerabile în acelaşi timp, în vreme ce duşmani vechi şi noi – Iranul, Rusia, China – sunt în formă relativ bună (...) Revenim cumva pe pămînt, acum cînd se cutremură, sau ne mai jucăm de-a rotaţia cadrelor toată luna decembrie?
România preia, în aceste zile, coordonarea reuniunilor la toate
nivelurile Consiliului UE de la preşedinţia în curs, cea austriacă.
Concluzia reuniunii de la Bruxelles a comisarilor europeni cu miniştrii
români a fost că ţara noastră este pregătită să exercite mandatul ce
începe la 1 ianuarie. Ne aşteaptă 257 de dosare legislative aflate în
negocieri, precum şi cele două mari teme în impas: finalizarea Brexit şi Cadrul Financiar Multianual.
Pe Jacek l-am cunoscut anul trecut la Bucureşti. Aseară l-am reîntâlnit ca pe un vechi prieten acasă, în Varşovia. Este CEO-ul pentru Europa şi Asia al unei foarte mari companii la nivel mondial.
Probabil aţi auzit că, după o vreme, cei care lucrează direct cu victime
ale traumelor fizice sau psihice „trebuie“ să se desensibilizeze. Că
altfel nu îţi poţi face meseria, ca doctor sau psihoterapeut, dacă eşti
prea implicat şi nivelul tău de empatie e prea ridicat.
Să nu subestimăm inteligenţa şi instinctul de
supravieţuire al parlamentarilor PSD. Coaliţia de guvernare se află la o cumpănă extremă. Majoritatea
parlamentară, cel puţin la Camera Deputaţilor, a dispărut, programul de
guvernare este în mare suferinţă dacă nici bugetul pe 2019 nu poate fi realizat
de guvern în perioada legală. Rezultatul la referendumul recent ne arată că nici „talpa“ PSD
nu-l mai susţine pe Dragnea.
„Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt“,
scrie maestrul Radu Beligan într-una din cărţile sale de memorii. O
concluzie a celor 72 de ani dedicaţi scenei în aproape un secol de
viaţă, şi nu orice secol, dacă ne gândim la acest fragment de istorie
(sec. XX), dintre cele mai agitate şi complexe ale omenirii.
Parlamentul European anunţă intrarea în linie dreaptă a propunerii
legislative privind noul mecanism de protecţie pentru bugetul european
şi apărarea valorilor comune, unul pe care-l anunţam ca fiind în
pregătire de mai multe luni şi discutat intens la nivelul tuturor
instituţiilor comunitare.
L-am văzut
miercuri seara în emisiunile de ştiri ale diverselor posturi de televiziune pe
dl. Kelemen Hunor explicând de ce UDMR nu va mota moţiunea de cenzură împotriva
guvernului Dăncilă.
De
ce suntem pe ultimele locuri în clasamentele Uniunii Europene? De ce? Cum putem
să ieşim din „zona retrogradării“ şi să ducem România undeva pe la jumătatea
topurilor?
„Aniversarea“ lui Beligan la o sută de ani de la naşterea sa, inspirată
şi slujită, dacă am auzit eu bine, mai ales de fiica sa criticul de
teatru şi dramaturgul Ana-Maria Beligan, remarcabilă scriitoare, venită
special din Australia, unde locuieşte, pentru acest eveniment, fiica
primă a marelui sacru al teatrului românesc, ultimul din trupa lui Sică
Alexandrescu, fiică frumoasă şi hărăzită intelectual ca şi mama sa
A fost o iniţiativă de mare laudă pentru
managerul general al Operei Naţionale Române Iaşi, Beatrice Rancea, care a
readus în atenţia publicului românesc un opus legat de istoria naţională, opera
eroică „Ecaterina Teodoroiu“ de Emil Lerescu, pe libretul poetului Nicolae
Tăutu.
Supraimpozitarea gazelor, o corecţie istorică, care nu trebuie să se limiteze exclusiv la îndestularea generaţiei prezente, ci să permită şi generaţiilor viitoare să beneficieze, de pe urma gazelor naturale descoperite acum mai bine de un secol. În acelaşi timp, se impune stoparea acţiunii prin care supraimpozitarea gazelor să fie doar un instrument de a scoate mai mulţi bani din buzunarele oamenilor.
„Evenimentul“ e, prin definiţie, o împrejurare care ocupă scena
(publică sau privată) cu o autoritate de necontestat şi un ecou pe
măsură. Anul acesta, evenimentul prin excelenţă, evenimentul de
anvergură naţională (şi, într-un anumit sens, europeană) e Centenarul
Marii Uniri.
Nu aveţi nici voi bani?! Grav! Ştiţi cum este
viaţa copiilor bolnavi de cancer sau de alte boli nemiloase, copii care
nu mai au timp de aşteptare. Nefericiţi care nu mai au timp să se
îndeplinească promisiunile şi minciunile aleşilor speciali? Copii care
îşi numără restul zilelor pe degete? Sau pe voi nu vă doare decât de
interesele proprii, majore, esenţiale, generale, de partid şi de stat,
că doar nu sunteţi oricine? Sunteţi Speciali!
Miercuri seara.
Ziua aceea din săptămână în care disperarea şi speranţa sunt egale, deci se
anulează, aşa încât nu mai simţi nimic. Plouă. Aşteptăm tramvaiul 36, cu
gâturile mai lungi cu vreo 3-4 centimetri decât într-o zi normală. Plouă pe noi
la capătul Bucureştiului, iar acoperişul metalic, îngust, montat anul acesta în
staţie, nu poate adăposti nici măcar un câine foarte mic.
Deşi nu este
greşit să vedem în fenomenul „vestelor galbene“ manifestarea unor tensiuni
economice, sociale, dar şi politice, din Franţa, şi în general din Europa, nu
trebuie să scăpăm dn vedere un aspect important: manifestarea violentă a unor
revendicări este împotriva normelor societăţii democratice.
Când ajungi la mâna UDMR, ca şef de partid aflat la putere, trebuie să începi să-ţi faci bagajele. Ultima scenă din Parlament arată că Liviu Dragnea este deja în acest punct.
Contrar a ceea ce declamă infractorii PSD-ALDE, în România nu justiţia face victime. Ci, culmea, hermeneutica actului de justiţie face acest lucru:
Premierul Dăncilă
a ţinut miercuri, în Parlament, un discurs privind ambiţiile României în
perioada celor şase luni cât va exercita preşedinţia Consiliului Uniunii
Europene. Mesajul central a fost de unitate, bună-înţelegere, consens şi
decenţă. Totuşi, ca să nu rămână doar o vorbărie goală, ceva a lipsit:
premierul nu a spus ce oferă în schimb.
Mai mult procesul, mai puţin conţinutul. De ce este „România Educată“ un demers valoros. O
prietenă olandeză îmi povestea că pentru ei dictonul celebru al lui
Joseph Joubert „It is better to debate a question without settling it
than to settle a question without debating it“ este un fel împământenit
de a face lucrurile.
În câteva săptămâni, „vestele galbene“ au ajuns
din numele unui articol vestimentar purtat de bicicliştii din Occident emblema
unei revolte. Una aprinsă în Franţa de scânteia scumpirii carburanţilor şi de
abrogarea unei taxe pe averile bogaţilor. Violenţa declanşată pe străzile
Parisului nu e principalul aspect ce trebuie reţinut. Alte două lucruri sunt,
în opinia mea, mai importante.
Metarankingul Universitar - 2018 utilizează metodologia propusă de membrii High Level Experts Group, numiţi în 2016 de Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice pentru a elabora Metarankingul Universitar - 2016.
La 100 de ani de la Marea Unire, pe teritoriul statului român convieţuiesc două Românii aproape paralele, cu din ce în ce mai puţină legătură între ele: România privilegiaţilor şi România celor condamnaţi la iobăgie.
Poate că nici eu şi, cu
siguranţă, nici dumneavoastră, nu suntem atât de naivi încât să ne scape din
vedere faptul că, în cazul multor oameni, sărăcia nu are ca temei cauzal hibele
unui sistem politic sau altul, ci chiar ei înşişi sunt cauza propriei lor
penurii — chiar dacă ipocrizia şi demagogia au năravul de a omite adesea acest
aspect.
Drumul european al R.Moldova a rămas o poveste de succes eşuată în urma căreia politicienii care au avut acces la vârful puterii politice de la Chişinău „şi-au făcut de cap într-o manieră execrabilă“, a declarat, într-un interviu acordat Jurnaliştii.ro, publicistul şi filologul Andrei Ţurcanu, care a fost deputat în primul Parlament al R.Moldova. Despre federalizare, regimul oligarhic şi binomul PDM-PSRM, citiţi pe larg în interviu.
Reunit
în şedinţă plenară la Strasbourg,
Parlamentul European a adoptat, marţi 11 decembrie, o rezoluţie
care cere admiterea României şi Bulgariei în zona Schengen.
Documentul a avut o majoritate confortabilă, cu 514 voturi pentru,
107 împotrivă şi 38 de abţineri.
Marrakesh,
Royal Mansour. Venind pe autostrada dinspre Casablanca spre Marrakech (te izbeşte
infrastructura impecabilă, inclusiv o linie de tren de mare viteză recent
inaugurată, legând Tanger de Rabat şi Casablanca), relieful se schimbă dramatic.
De la câmpia mănoasă din Nord, de pe malul Atlanticului şi Mediteranei, un
relief mai arid şi accidentat face tranziţia către linia maiestuoasă a munţilor
Atlas.
Devine tot mai evident că moştenirea culturală
joacă un rol important în accentuarea diferenţelor regionale din România, pe
măsură ce instituţiile centralizate ale statului sunt preocupate de cu totul
altceva decât dezvoltarea ţării.
Născut în 1981 la Târgu Mureş, Csaba Székely este unul dintre cei mai „jucaţi“
dramaturgi din România. Piesele lui sunt montate cu un imens succes
peste tot în ţară de regizori români şi maghiari pentru că textele lui
vorbesc cu un umor nebun despre relaţia seculară dintre cele două etnii.
Un program foarte frumos a onorat Franţa, marele aliat al României din Primul Război Mondial, în contextul stagiunii centenare de la Ateneu. După Bizet de săptămâna trecută, am avut acum o selecţie de savori diferite ale muzicii lui Berlioz, Lalo, Debussy şi Ravel.
România educată? De cine? Încă o dată, de un Raport? Şi încă o dată,
de Ecaterina Andronescu, maştera ciclică, numită şi acceptată,
inevitabil, la Ministerul Educaţiei? Mai bine analfabeţi din tată în fiu
şi retur.
Curtea de Justiţie a UE a decis că Marea Britanie poate anula unilateral cererea de ieşire din Uniune. Acest lucru înseamnă că tabăra „Remain“ îşi va intensifica lobby-ul pentru un nou referendum, punând presiune pe Guvernul May, care este el însuşi împărţit între „Brexiteers” şi „Remainers”.
Lupta contra dezinformării în UE are, de acum, un plan de acţiune şi o
ţintă principală: Rusia. Vicepreşedintele Comisiei Europene, Andrus
Ansip, a desemnat Rusia ca principală sursă a „tentativelor de
parazitare electorală“. În perspectiva alegerilor europarlamentare,
Bruxelles-ul pune presiune pe marile platforme ale Internetului pentru a
stopa propagarea informaţiilor false.
Sâmbătă seara a avut loc, la galeria Atelier 35 din Şelari 13 (Centrul Vechi),
vernisajul expoziţiei de grup „Sanguinaccio
Dolce: Kitchen for a despicable ruse“, curator Carmen Casiuc. Una dintre lucrări,
aparţinând controversatului şi provocatorului grup timişorean Baraka, aflat la
primul eveniment în Bucureşti, a stârnit deja reacţii de o violenţă extremă,
mergând până la telefoane de ameninţare şi ameninţări scrise pe Facebook cu
moartea.
Revista „Time“ are pe copertă portretul lui Emmanuel Macron, cu menţiunea „Viitorul lider al Europei“, şi cu o notă de subsol: „Numai dacă poate conduce Franţa“. Este sinteza a ceea ce se întâmplă în Europa, evenimentele din Franţa nefiind o singularitate. Şi ar fi foarte sănătos dacă am vedea lucrurile în întregimea lor.
Deşi în 1947 statul român a dat lumii prima femeie ministru de Externe,
politica sa de atunci şi până în prezent a rămas încă pregnant marcată
de patriarhalism.
Ieri, Ministrul
Sănătăţii, Sorina Pintea, a atins o nouă culme pe scala făţărniciei acestui
guvern. Adoptând o poză ingenuă, ministrul a dat vina pentru starea
deplorabilă a spitalelor din România în seama instituţiei care clasifică spitalele.
Câteva reflecţii. Secolul XX este marcat de confruntarea între
democraţie şi regimuri totalitare; este marcat de două războaie
cumplite, ce s-au purtat nu numai în Europa. În ambele confruntări, SUA
au fost factor decisiv în înclinarea balanţei de partea păcii şi
democraţiei.
Pactul Global pentru o Migraţie Sigură, Ordonată şi Regulată
încurajează migraţia de orice fel, elimină de facto diferenţele între
refugiaţi şi migranţi economici şi instituie nişte obligaţii despre care
nu e clar cum vor fi implementate.
Carnegie Europe prezintă situaţia
actuală a regiunii transnistrene, prin intermediul unei analize controversate. Regiunea separatistă a Republicii Moldova este văzută în studiul făcut de organizaţia cu sediu la Bruxelles ca având o orientare europeană, dar singurul proiect european rămas pe masă pentru R.Moldova este Unirea cu România.
„Nu am eu bani de Bucureşti“, asta mi-a spus acum câţiva ani o femeie din zona în care m-am născut şi care ajunsese cu copilul grav bolnav prea târziu la un medic specialist din Capitală care să îi dea diagnosticul corect.
Cristian Tudor Popescu a făcut afirmaţii extrem de grave cu privire la veridicitatea dorinţei românilor din Ardeal de a se uni cu Ţara în anul 1918. El afirmă că românii o duceau foarte bine sub dominaţia maghiară şi că Transilvania ar fi avut mari şanse să ajungă o Elveţie a Balcanilor.
Protestele din Franţa sunt o manifestare a aceleiaşi categorii de dinamici care au dus la Brexit şi care l-au adus pe Donald Trump la putere în SUA. Violenţele din aceste zile sunt un puseu acut de febră care indică prezenţa unei infecţii grave în corpul pacientului. Degeaba tratăm febra, dacă nu tratăm infecţia.
În ţara noastră, există oameni care cred că PSD
e un partid de stînga şi alţii, că actualul PNL e chiar liberal (de centru) şi
că toţi cei (vreo 50) care se revendică drept oameni de stînga umblă cu
molotoavele în portbagaj.
În fiecare dintre noi se află un zeu perisabil. Când puterea lui este absolută, în majoritatea cazurilor, el se substituie fiinţei umane purtătoare.
Pe colţul Soselei Jianu nr. 28 cu Aleea
Gherghel (lângă proprietatea colonelului Gherghel) a fost construit, în etape,
începând cu 1912, aşezământul patronat de ordinul catolic al surorilor de
caritate „Sf. Vincent de Paul”. Călugăriţele au sosit în Bucureşti în 1906, la
îndemnul Monseniorului Vladimir Ghika, care le cunoscuse la Salonic, unde
fratele său era diplomat. Proprietatea fusese anterior cunoscută sub numele localului „Vila Regală”.
Zeci de milioane de euro au fost tocate de aleşii naţiei pentru evenimente care, pe alocuri, par să fie gândite de maeştrii absurdului. În tot acest timp, lucrurile fireşti rămân nefăcute. Oare ce-ar fi fost dacă s-ar fi demarat, în primăvară, o campanie pentru restaurarea monumentelor Eroilor căzuţi în Războiul care a stat la temelia Marii Uniri? Ar fi fost absurd? Ar fi fost o risipă?
În prezent, zona politică europeană este în fierbere, fapt care afectează întreaga construcţie; binomul franco-german este “bolnav”, iar “inima” ei nu mai bate la unison.
Cunoscutul jurnalist Moise Guran a scris pe propriul blog un articol demn de categoria „părerolog de serviciu“, pe care voi încerca să-l demontez pas cu pas în următoarele rânduri. Probabil îmi va lua mai mult timp decât i-a luat autorului să formuleze aceste idei.
Am participat luni, la
invitaţia Ministrului Justiţiei şi Afacerilor Europene al landului
Baden-Wuerttemberg, la marcarea a şase decenii de la înfiinţarea Procuraturii
Speciale privind crimele din timpul naţional-socialismului.
Ultimele isprăvi ale Guvernului PSD-ALDE, în special atitudinea tot mai anti-europeană a purtătorilor de mesaj, anunţata ordonanţă pentru aministie şi graţiere şi intenţia de „legare de glie“ a milioane de români care muncesc în prezent în diaspora nu mai lasă loc de îndoială: trebuie acţionat urgent pentru salvarea României din prăpastie. Nu există altă şansă decât #opoziţieunită.
România poate creşte sănătos doar prin educaţie. O Românie educată
e cea care devine puternică prin oamenii ei, căci nu există în istorie nicio
naţiune care să fi crescut şi să se fi modernizat altfel, decât prin şcoală.
Sunt alegerile democratice mai mult un concurs de miss? La întrebarea
aceasta ne răspund Chappell Lawson şi Michael Myers de la Massachusetts
Institute of Technology, Gabriel Lenz de la Universitatea din California
Berkeley şi Andy Baker de la Universitatea din Colorado Boulder.
Mezzosoprana Cecilia Bartoli este una dintre cele mai spectaculoase şi iubite cântăreţe de operă ale timpurilor noastre, cu un succes care se reflectă şi în cantitatea impresionantă de discuri pe care publicul de pe întregul mapamond i le-a cumpărat.
Pentru a înţelege ce se întâmplă în Franţa, este
nevoie a cunoaşte natura mişcării „vestelor galbene“. Este dificil a califica
această mişcare de protest spontană care s-a extins pe întreg teritoriul Franţei
şi care a început prin a avea o revendicare concretă, transformată în prezent
în mai multe revendicări, din ce în ce mai diverse.
Un om cu multă experienţă politică, pe care-l respect, îmi spunea
recent: „Nu trebuie jucat pe extreme. Trebuie jucat pe centru, pentru
Statul Român“.
Începând cu anul 2017 au
intervenit o serie de modificări fiscale, ce au avut un impact asupra cotelor
de întreţinere, peste care au venit şi majorările operate de furnizorii şi
prestatorii de servicii.
260 de oameni au fost răniţi în Franţa, în timpul protestelor Vestelor Galbene care s-au întins în toată ţara, în ultimele trei săptămâni. Trei oameni au murit, şi peste 400 au fost arestaţi în Paris.
Moda paradelor militare e veche de când lumea. Egiptenii antici,
persanii sau romanii celebrau victoriile militare prin defilări în faţa
propriilor cetăţeni. Cea mai veche, mai mare şi mai grandioasă astfel de
manifestaţie în Europa modernă este parada militară de Ziua Bastiliei,
desfăşurată aproape fără excepţie în ziua de 14 iulie a fiecărui an din
1880 încoace, la Paris, pe bulevardul Champs-Élysées.
România este o ţară cu un potenţial enorm la care deseori ne place să facem referire. O şansă însă nefructificată, pe care parcă o conservăm pentru zilele mai puţin însorite ce poate ne vor aştepta în viitor. Din păcate, acest moment de cumpănă pare mai aproape ca niciodată.
Entuziasmul a fost cuvântul de ordine al evenimentelor
din 1918, fără îndoială, momentul zero al istoriei românilor. Presa nu a făcut
decât să capteze şi să transmită această stare de beatitudine a naţiunii noastre
nou formate.
