Am asistat cu surprindere la zbaterile dinaintea, din timpul şi de după desantul românesc la Chişinău prin care preşedintele pro-rus Igor Dodon şi guvernarea pestriţă de la Chişinău au încercat să oculteze, să minimizeze sau să blocheze vizibilitatea ajutorului umanitar românesc la Chişinău.
Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a constatat în unanimitate că doamnei Kovesi i s-au încălcat
drepturile la un proces echitabil şi la liberă exprimare în cursul procesului
de demitere din funcţia de procuror-şef DNA, dar reparaţia nu priveşte şi
decizia neconstituţională de fond a Curţii Constituţionale care rămâne în
vigoare. Cine dă socoteală pentru asta?
Poate vă amintiţi, la asta visaseră, asta sperau şi promiteau liderii lumii acum 75 de ani, la încheiera celei de-a doua conflagraţii mondial. Politicenii spuneau că învăţaseră lecţiile date de cumplitele tragedii ale războiului şi că ceea ce urma avea să confirme la modul definitiv principiul solidarităţii pentru supravieţuire.
Ample discuţii în spaţiul public asupra modului în
care ar putea fi menţinute unele restricţii şi sancţiuni după 15 mai. Că vor fi
în continuare necesare măsuri de limitare a propagării coronavirusului, este
acceptat de mai toată lumea. Mai neclar este cum vor fi menţinute aceste
restricţii, în contextul constituţional şi legal actual. Se pare că problema
aceasta n-a fost clarificată la nivelul conducerii statului.
Confruntarea sino-americană va modifica şi modela lumea globală, iar tipul de confruntare, “rece sau caldă”, va reprezenta barometrul nivelului de schimbare.
Textul de mai jos se referă la o chestiune extreme de importantă în spaţiul public românesc, iresponsabil ignorată şi de o şi stringentă actualitate, astăzi, după ultimele evenimente din jurul chestiunii autonomiei teritoriale a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”.
Zilele de weekend au confirmat nu doar pronosticurile medicilor, ci şi pe
cele ale autorităţilor Statului. A crescut semnificativ numărul celor ce s-au
îmbolnăvit din cauza noului coronavirus. Pare-se că a sporit şi numărul celor ce au pierdut lupta cu boala.
Un raport realizat de cinci ţări, printre care SUA şi UK, dovedeşte faptul că Beijingul a încercat să muşamalizeze criza coronavirusului. Pe baza acestuia secretarului de stat american, Mike Pompeo, susţine că SARS – CoV2 a fost produs în laboratorul din Wuhan.
La
început, n-am vrut să mă mai ridic din pat. O viaţă trăită-n pat, anesteziată
de propriile gânduri alarmiste, părea singura soluţie existentă.
Epidemia s-a umanizat. Adică, a capturat şi a deformat toate gîndurile
rostite şi, mai ales, nerostite, toate amănuntele anonime ale vieţii şi,
prin asta, suma obişnuinţelor care dau cursul natural al societăţilor.
Un bilanţ onest spune că, mijlocit sau nemijlocit, epidemia a luat
puterea.
Ministra Anisie stă călare pe un obuz şi îl taie cu un bomfaier să vadă ce e înăuntru. Cam asta este imaginea reală a pregătirii examenelor de bacalaureat şi capacitate în prezent.
În ultimele săptămâni, sistemul de educaţie a
fost împins spre o digitalizare de prea mult timp aşteptată. Profesorii, elevii,
orele de curs, materialele adiţionale, temele, îndrumarea şcolară şi discuţiile
şi-au găsit noi modalităţi de exprimare, în timp ce aplicaţii circumscrise
deseori comunicării au devenit instrumente de lucru.
Dintr-o realitate în care activităţile la clasă erau o provocare, am facut un salt într-o altă realitate care ne scoate cu totul din zona de confort şi care ne demonstrează că adaptabilitatea, flexibilitatea şi creativitatea sunt trei dintre cele mai importante caracteristici în perioada asta.
Starea
de urgenţă nu va fi prelungită, dar va continua sub o nouă formă numită stare
de alertă. Noua măsură fost anunţată de toate autorităţile statului, inclusiv
de preşedintele ţării, cu scopul de a pregăti starea de spirit a populaţiei şi
anume că după 15 mai relaxarea restricţiilor va fi progresivă şi nu deodată.
Intre Corona şi hitlerism exista paralele. Istoria e un lung şir de căderi în hau, însoţite de lecţiile prost învăţate de om, pentru ca, dupa ce l-au biciuit catastrofele, să evite prăbuşiri similare.
Având în vedere contextul macroeconomic în care ne aflăm, repornirea economică a României devine problemă de supravieţuire. Lipsa unui Plan de Revenire Economică poate adânci criza economică şi socială profundă în care România a intrat de curând.
Un apropiat al preşedintelui
Republicii Moldova îmi spunea anul trecut că Igor Dodon doreşte foarte mult să fie
invitat de Klaus Iohannis la Bucureşti. Igor Dodon tocmai a mai ratat o şansă de
a fi invitat la Bucureşti prin dispreţul afişat faţă de România cu ocazia
ajutorului acordat Republicii Moldova în pandemia provocată de coronavirus! Nu
a fost o eroare diplomatică în 30 Aprilie la Chişinău, ci o reacţie
premeditată.
Cu ceva vreme în urmă, în plină expansiune a
egoului, mai toţi ne ocupam cu admiratul. Cu autoadmiratul. Cât de tari suntem,
ce departe am ajuns. Internet 5 G, maşini euro 8, robotică, drone, libertăţi
nenumărate. La fel ca toate domeniile, şi teatrul se lupta să ne asigure că ne
salvează de la pieire spirituală.
„În România se fac alegeri din patru în patru ani ca să vedem cu cine guvernează UDMR“
– este gluma care circulă intens în rândul consumatorilor de politică
în preajma alegerilor parlamentare. O glumă care conţine, însă, şi un
oarecare sâmbure de adevăr.
O ştire de zilele trecute de pe Rador ne pune faţă în
faţă cu „primul parc de distanţare socială din lume”. Acesta este „un labirint
în care oamenii nu se întâlnesc niciodată”.
Preşedintele SUA şi preşedintele Federaţiei Ruse au reamintit Planetei Albastre, printr-o declaraţie comună, faptul că pe 25.04.1945, Divizia 69 Infanterie din Armata I a SUA şi Divizia 69 Gardă din Armata 5 a URSS au intrat în contact la Torgau, pe râul Elba. După 75 de ani, ambele superputeri nucleare au parte de un nou inamic comun - coronavirusul.
Dacă vorbim de click-uri în cazul Marica, dragă Tolo, alea se puteau face şi dacă nu erau publicate numele soţilor implicaţi în triunghiul amoros şi imagini cu ei! Poate că nu atât de multe, dar măcar copiii celor două familii implicate, măcar părinţii şi bunicii lor nu ar fi plâns, uitându-se la meme-urile, la sutele de comentarii şi la „slut-shaming-ul“ care a urmat.
Oricât de multe citate sau postări motivaţionale ai citi, dacă nu vei începe TU să înveţi, nu se va întâmpla nimic. A începe e cel mai greu lucru, dar este cea mai importantă parte. Gândeşte-te care sunt cauzele pentru care tot ai amânat să înveţi serios. Şi elimină-le.
Daniel Jinga este maestru de cor şi director artistic al Operei Naţionale din Bucureşti, dirijor principal al Filarmonicii Muntenia din Târgovişte si al Orchestrei Metropolitane Bucuresti, dirijor fondator al Corului de Camera “Accoustic”, dar este cunoscut publicului larg şi mai ales ca iniţiator şi dirijor al unor proiecte pop-rock simfonic sau mainstream.
Dacă aruncăm o privire peste activitatea Ministerului Tineretului şi Sportului din ultima perioadă, peste anunţurile, declaraţiile şi postările oficialilor acestui minister, veţi observa că nu îşi merită titlul. Este prea mult al sportului şi prea puţin al tineretului, chiar dacă tinerii încă o taie din ţară de mănâncă pământul şi ar avea nevoie de o mare atenţie prinpolitici publice dedicate în toate domeniile.
De 1 Mai – Ziua Internaţională a Muncii, cei mai mulţi dintre români
obişnuiau să iasă la iarbă verde, undeva la marginea pădurii sau pe
litoral, cu gratăre fumegânde, pline cu tradiţionalii mititei, fleici şi
bere după pofta fiecăruia.
În timpurile grele pe care le trăim, moda
transmisiilor online gratuite continuă. După Teatro Massimo din Palermo şi
Metropolitan Opera din New York, Teatro del Maggio Musicale Fiorentino a oferit
melomanilor, sub titlul „Home Gala Concert”, o întâlnire cu mulţi artişti
cunoscuţi, sâmbătă 2 mai.
Anul acesta întreaga omenire s-a văzut pusă în faţa unei teribile
încercări, pentru care nu a putut avea un răspuns imediat eficient, în
absenţa reperelor unei experienţe similare. Un virus necunoscut, greu de
tratat şi cu o mare putere de diseminare a determinat o pandemie de
panică, la care soluţia propusă a fost distanţarea fizică şi carantina.
Pe data de 31
decembrie 2019 Ministerul Sănătăţii din Taiwan trimitea un email Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii prin care avertiza că în regiunea Wuhan din RP Chineză a izbucnit o
nouă boală şi că pacienţii sunt izolaţi. Taiwan nu face parte din OMS, deşi
doreşte să aibă calitatea de membru dar RP Chineză s-a opus constant. La acaea dată,
autorităţile chineze nu informaseră OMS legat de situaţia din Wuhan.
Inversarea rolurilor dintre şeful statului şi PSD în privinţa felului în
care se raportează la revendicările secuilor nu ar trebui să surprindă
pe nimeni. Este o dovadă – dar oare mai era nevoie de încă una? – clară
că politicienii din România nu dau doi bani pe sentimentul naţional.
Alegi ce muncă prestezi, sau ”culegi” ce ţi se oferă – discuţie cu Manuela Boatcă şi Camil Pârvu despre inegalitate, precaritate, migraţie
Cum
arată un spital care este mobilizat pentru lupta împotriva coronavirusului ?
Cum s-a schimbat activitatea profesională a medicilor, cum s-au adaptat?
Ce ne aşteaptă după ieşirea din carantină? Şi cum să ne
organizăm viaţa până atunci?
Şi
eu sunt parte din existenţa profesională online. Interacţionez cu studenţii mei
masteranzi (formarea formatorilor) de la Ştiinţele Educaţiei, cu echipa de
instructori de la Harvard Kennedy School (din care sunt parte), cu clienţi (în
conferinţe corporate), cu profesori (în videodialoguri despre şcoli-pilot) etc. În acest
context, ancora prescriptivă a textului de faţă mi-a picat la ţanc. Lecţii bune de pus în fapt.
Nu aş vrea să mă întorc la viaţa dinainte de epidemie, exact în forma în care se desfăşura aceasta. Nu sunt singura care şi-a dat seama cât timp pierdeam zilnic în trafic alergând între întâlniri care pot fi făcute perfect şi de acasă, la orice oră şi cu un „share screen” ca la finalul acesteia să avem şi „livrabilul”.
Adeseori, mulţi dintre noi, atunci când suntem întrebaţi despre elementele specifice româneşti, ne mândrim cu specialităţi culinare: sarmalele, pastrama, mămăliga, - pentru unii - chiar ciorba de burtă, deşi se pare că niciuna dintre aceste reţete culinare nu s-a născut pe meleagurile noastre. Între toate aceste delicatese aşa-zis autohtone, micul românesc ocupă un loc de frunte. Să fie acesta o invenţie a gastronomiei româneşti?
Ca de fiecare dacă când dezbaterea din societatea românească atinge puncte critice legate de libertatea individuală ori de impotenţa statului (în ansamblu) de a gestiona crizele economice şi sociale, izbucneşte, ca din senin (sanchi!), un scandal cu maghiarii care vor să ne fure ţara.
S-a stins ca o lumânare de ceară curată la Madrid, unde se afla la copiii săi, emigranţi, în căutarea plină de speranţă a sănătăţii în urma unei boli neiertătoare la care s-a adăugat şi cumplitul virus:
Într-o discuţie despre situaţia societăţii româneşti pe care am avut-o, în urmă cu mulţi ani, cu un fost amic, scriitor şi fost profesor, mai vârstnic decât mine cu vreo 14 -15 ani, acesta a spus, la un moment dat, aşa: ” Da! ai întru totul dreptate. Aşa e, cum spui. Sunt de acord cu tine, însă tu nu vrei să ţii cont de un lucru: pe cine interesează, în România, toate acestea şi, mai grav decât atât, cine ar sta să le asculte?”
România, la fel ca toate statele europene, trebuie să facă schimbări profunde pentru a depăşi cu bine viitoarea
criză economică. Regândirea unor domenii-cheie e
binevenită în acest moment în care partidele trebuie să lase deoparte câştigul electoral şi să urmărească binele comun.
Debarcarea în toamnă a guvernului condus de Maia Sandu în urmă jocurilor de culise orchestrate de preşedintele pro-rus Igor Dodon l-a determinat pe şeful statului român, Klaus Iohannis, să continue politica distantă faţă Chişinău în linie cu UE, ca răspuns la ”îngroparea” reformelor convenite cu Bruxellesul de către guvernarea socialistă.
Ieri n-am putut să reacţionez decît foarte pe scurt. Uimirea şi lehamitea mi-au fost prea mari. Astăzi, încerc să vorbesc mai pe îndelete.
Am asistat astăzi la o lecţie de manipulare ca la manual, din păcate tocmai de la pupitrul Cotroceniului. În plină pandemie departe de a fi sub control, Preşedintele Iohannis a ieşit plin de vervă cu o declaraţie demnă de dezinformările apuşilor ani ’90 – „PSD a trecut prin Parlament o lege pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. PSD vrea să dea Ardealul ungurilor!”.
Nu trebuia sa fii proroc să anticipezi că revizionismul ungar va
forţa cartea separatistă în preajma centenarului Tratatului de la
Trianon. Provocările Budapestei din ultima săptămână erau semnele unei
agresivităţi în creştere. Din păcate, modul în care subiectul autonomiei
etnice este gestionat acum, la Bucureşti, indică riscul căderii într-o
capcană cu miză mai importantă decât orice calcul politic: integritatea
teritorială.
Acuzele preşedintelui Donald Trump împotriva Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii urmate de măsura de a opri contribuţia financiară către
aceasta vin într-un moment în care umanitatea are nevoie de solidaritate
pentru a rezolva pandemia de SARS Covid-19 şi criza economia derivată
de aici.
Singura pădure urbană din nordul Bucureştiului, principalul plămân verde al Capitalei, suferă un nou atac denunţat de asociaţiile de cetăţeni. În spatele acestui atac administrativ: interese financiare în care ar fi amestecaţi reprezentanţi din ambele tabere politice tradiţionale.
Kim Jong-un are mania dispariţiei din viaţa publică pentru o perioadă de timp. De câte ori se întâmplă acest fapt, apar zvonuri despre sănătatea sa, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi false. Chiar dacă Kim dispare definitiv, dinastia comunistă merge înainte datorită Beijingului care are tot interesul să nu aibă în coastă inamicii tradiţionali din sudul Peninsulei.
Strategia Suediei în lupta cu pandemia Covid-19 nu a impus nici până astăzi închiderea şcolilor, librăriilor sau a restaurantelor, ci a avut la bază doar o serie de recomandări.
Aseară, pe mulţi români i-a lovit ca un fulger vestea că Ţinutul Secuiesc
ar putea căpăta autonomie în cadrul statului român. Cunoaştem cu toţii faptul
că UDMR a promovat ideea aceasta cu mult înainte ca cei doi deputaţi să depună
un amplu proiect de lege prin care se reglementează statutul special acordat
judeţelor Covasna, Harghita şi unei părţi din judeţul Mureş.
Sunt deja şase săptămâni de când o mare parte a mediului de afaceri fie
s-a oprit fie, s-a mutat acasă. Sunt relative puţine afacerile care au
continuat fără întrerupere şi, desigur, ne bucurăm că există şi că
vieţile noastre, deşi afectate şi puse sub semnul întrebării pentru unii
care au avut ghinionul să se îmbolnăvească, totuşi au continuat la o
limită decentă.
După duşul rece de săptămâna trecută, a venit Spa
Francorchamps, un circuit pe care ştiam că nu voi fi rapid, pe care-l priveam ca
pe o clasa întâi de la şcoală. Dar cu paşi mărunţi am ajuns să transform acestă etapă într-una plină de satisfacţii.
Sunt convins că
beneficiul de sănătate publică al închiderii şcolilor va fi unul neglijabil, în schimb costurile sociale şi educaţionale vor fi imense. Timp de 6
luni o mare parte din copiii ţării nu vor mai avea aproape nici o legătură cu
educaţia şi cu cultura şcolară. Guvernul, în uşurinţa cu care a luat
această decizie, ne anunţă că aceste pierderi sunt considerate neglijabile.
Pe măsură ce starea de izolare impusă se prelungeşte, resimţim cu toţii
nevoia de spaţiu fizic şi psihic, din ce în ce mai mult. Dacă la începutul
perioadei ne-am ocupat timpul cu activităţi la care visam de mult dar pe care
nu am avut timp să le realizăm, acum ne aflăm într-o stare de saturare faţă de
propriul cămin, spaţiu, rutină zilnică.
În Arhivele Naţionale zac multe înscrisuri şi trebuie să vă spun de la
început că nimic în lume nu are atâta forţă cum are scrisul de mână. În
el se află mintea, ambiţia şi nu în ultimul rând emoţiile adevărate ale
unui om.
În timp ce Ungaria este acuzată de către
instituţiile europene de exacerbarea sentimentelor naţionaliste şi riscul
alunecării guvernului către un regim hibrid care îmbină democraţia cu
autoritarismul, o serie de suspiciuni au fost lansate şi de către ţările vecine
privind ingerinţa Budapestei în
afecerile lor interne, cu precădere în rândurile comunităţilor maghiare.
Încep să înţeleg brava lume nouă care se construieşte sub ochii noştri.
N-avem timp de examene la matematică, fizică sau limba română, dar, în
plină pandemie, impunem copiilor o educaţie sexuală ideologizată (cum
sunt lecţiile pentru vârsta de patru-şase ani despre... masturbarea
timpurie).
Atunci cand spiritul colocvial însoţeşte lipsa de cunoştinţe gramaticale rudimentare, formula „mama la un copil” livrează noi progenituri. Dacă mostra de exprimare menţionată mi-e cunoscută încă din epoca propriei copilării, numeroase construcţii ce o emulează par să-şi fi făcut apariţia în ultimii ani. Odată cu ele şi constatarea că atât genitivul, cât şi dativul le sunt multora fatale.
Potrivit datelor oficiale, în anul
2019 în România au decedat 259.936 de
persoane. Dintre acestea, 22.105 au decedat în Bucureşti iar 8.024 în judeţul
Suceava.
Profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, cea mai mare instituţie de învăţământ superior din aceastăparte a ţării şi unul dintre partenerii strategici ai Asociaţiei Timişoara2021, ne-a acordat un interviu în exclusivitate, în cadrul căruia lansează oipoteză surpriză: Timişoara ar putea deveni prima Capitală Europeană aCulturii Digitală, în contextul pandemiei de coronavirus.
Nu există nicio cale de a avea o populaţie raţională decât educaţia de bună calitate şi o educaţie care să pună accent pe obiectivitate, evitarea judecăţii premature, a best seller-urilor care explică România (de ce e °altfel°) şi lumea în 120 de pagini fără note de subsol şi verificarea surselor.
Acordarea unui venit minim garantat de 1500 de lei pe lună pentru persoanele afectate de criza provocată de pandemie ar acoperi cheltuielile de strictă necesitate în această perioadă, în care mulţi oameni au rămas fără locuri de muncă şi nu-şi mai pot asigura traiul zilnic. În acest mod se pot reduce considerabil efectele sociale negative determinate de criză, precum creşterea sărăciei extreme şi a ratei criminalităţii.
A sosit momentul să
ne-amintim, „sine ira et studio“, de „vremurile bune“ de
dinainte de pandemie, şi să sperăm că se vor întoarce cât mai curând.
Urmează un top 20 al galeriilor de artă bucureştene, aşa cum le-am văzut şi „simţit“
eu în cei trei ani (2017-2019) de studiu intensiv al acestui mediu, de trăit în
interiorul lui. 418, AnnArt, Mobius sau Sector 1 au făcut „epocă“ în
ultimii ani. E de dorit ca activitatea lor să se reia cât mai repede.
