Săptămîna trecută, cînd încă nu ştiam rezultatul referendumului, am
scris că, oricum ar fi, PSD va ieşi, ca imagine, în cîştig. M-am
înşelat. În realitate, nimeni n-a ieşit bine după această vijelioasă
„consultare populară“.
Parlamentul european decide o importantă parte din
legislaţia care se aplică în România. Cu toate acestea, partidele politice au
tratat în trecut cu cel mult superficialitate, dacă nu cu iresponsabilitate, selecţia candidaţilor
pentru cele 32 de mandate de europarlamentari români.
59 de copii au murit anul acesta. Toţi erau nevaccinaţi. Pe fondul unui peisaj public convulsiv
al României, prin iniţiativa sa, expatriatul Cristi Corobană, IT-ist de
meserie, e un fel de Don Quijote insolit, pentru care statistica tragică a
victimelor de rujeolă înseamnă chipuri de copii, vieţi, nu cifre.
3 ştiri zilele astea, aparent fără prea mare legătură între ele: guvernul italian a aprobat proiectul de buget pe anul viitor, Ungaria a fost condamnată la CEDO pentru instituirea monopolului de stat pe piaţa manualelor şcolare şi cel mai recent barometru dat publicităţii de Parlamentul European arată o scădere îngrijorătoare a încrederii românilor în Uniunea Europeană şi instituţiile sale.
Libertatea trebuie păzită şi tratată cu grijă - şi în România. Este un avertisment transmis de istoricul Lucian Boia.
De unde ţi-ai cumpărat creionul ăsta galben? Este un creion negru,
HB, cu radieră, dar e vopsit în galben. Are o secţiune triunghiulară.
Adică, dacă îl secţionezi transversal cu un plan va rezulta un triunghi
cu vârfurile rotunjite.
Astǎzi, într-o societate supercontrolatǎ prin mijloace sofisticate, ce
mai poate face un cetǎţean onest, neînregimentat politic şi supǎrat pe
sistemul care încearcǎ sǎ-i schimbe legile şi mediul natural de viaţǎ,
cu scopul de a onţine profit pentru grupuri de interese sus-puse?
Chiar dacă am mai scris pe acest subiect, profit de faptul că circulă în
aceste zile (cel puţin în „bula“ mea) cele mai recente informaţii din Monitorul educaţiei şi formării pe baza cărora se fac diverse analize/evaluări ale sistemului de învăţământ românesc.
Acum o lună, într-o clinică din Tuebingen, murea unul dintre cei mai vechi şi mai statornici prieteni pe care i-am avut în Germania: Manfred Wagner (3 decembrie 1946-16 septembrie 2018).
Ei, cum pentru cine? Pentru infractori. Avem acum dovada
scrisă - şi nu oriunde, ci chiar în Monitorul Oficial: prin ordonanţa de
urgenţă adoptată luni, inculpaţii primesc de la Tudorel Toader un nou
instrument de a contesta în instanţă capacitatea legală a unor procurori din DIICOT şi DNA de a-i
ancheta.
Luni, 15 octombrie 2018, în Bucureşti, ADR-SE în parteneriat cu OPTAR au lansat oficial proiectul de elaborare a primei Strategii naţionale de încurajare a utilizării bicicletei.
Determină mass-media agenda politică? Medii diferite au efecte
diferite în ce priveşte impactul lor asupra politicii? Impactul mediei
asupra agendei politice diferă de la caz la caz? Stefaan Walgrave şi
Michiel Nuytemans de la Universitatea din Antwerp şi Stuart Soroka de
la Universitatea McGill ne răspund cu un studiu pe Belgia.
Relaţia dintre China şi Rusia e o temă de adânci preocupări, de
divergenţe şi controverse la nivelul lumii academice globale. Marea temă
de dezbatere este cât de reală este această legătură, cât de profundă,
câtă încredere înglobează ea şi dacă, cu adevărat, avem de a face cu un
binom economico-militar de tipul Franţa-Germania, de exemplu, pe tărâm
asiatic.
Nu-i puţin lucru ca, de pe coclaurii anonimatului şi ai mediocrităţii, să te trezeşti, nitam-nisam, conducând o ţară ― „performanţă“ ce are toate ingredientele necesare pentru a stârni chiar şi invidia celui mai fantezist scriitor de scenarii telenovelistice.
De zeci de ani, oamenii din societate se plâng că aceste
marionete, la putere sau în
politică, prin lipsa lor de responsabilitate şi competenţă, sunt nu doar
nocive, căpuşe slugarnice, dar distrug şi au consecinţe nefaste
asupra instituţiilor democratice şi asupra societăţii româneşti în
ansamblul ei. Fac rău! Consecinţe care pot avea efecte imediate sau pe
termen lung şi care cu greu mai pot fi remediate.
Dragnea vede în remanierea guvernamentală o
ocazie de relansare a guvernării PSD-ALDE, care s-a dovedit până în prezent
catastrofală. Contestat de opinia publică, de partenerii europeni, de Corina
Creţu, mai nou de vicepreşedinţi ai PSD, actualul guvern ar trebui remaniat din
temelii. Dar cu cine? Schimbarea a trei guverne, toate catastrofale, nu lasă
speranţe în apariţia unor profesionişti performanţi.
În
ceva mai puţin de 200 de pagini politologul Ioan Stanomir reciteşte, cu un
remarcabil spirit critic, cu ceea ce se cheamă „luciditate patriotică”, ultimii
100 de ani ai României. Ţara care de la data de 1 decembrie 1918 şi până la
teribilul an 1940 era perfect îndreptăţită să se numească România Mare.
Retorica
ROMEXIT a PSD-ALDE funcţionează. Cel mai recent Eurobarometru arată că procentul
românilor care spun că apartenenţa la UE este un lucru rău a crescut până la
21% de la 14%, cât era în luna mai. În acest moment, suntem, practic, cea mai
eurosceptică ţară din Uniunea Europeană exceptând Marea Britanie care, de
altfel, va părăsi Uniunea peste cinci luni.
Câteva clarificări privind recenta decizie a ICCJ, pe marginea declarării adunărilor publice, şi ce spune CEDO despre protestele spontane.
Vineri, 11 octombrie 2018, în anul Centenarului, s-a întâmplat la Chişinău un episod extrem de relevant în relaţia cu România.
A fost, şi va rămâne, o perioadă politică atipică. În care am asistat la o radicalizare fără precedent a poziţiilor principalilor actori politici. Radicalizare ce are încă potenţial de creştere. Parafrazând titlul unui film celebru, este o radicalizare fără cauză. Deşi e plină scena politică de rebeli. Care, în paranteză fie spus, de multe ori joacă teatru.
În cursul zilei de 28 iunie 1989, militanţii
FPM vor bloca desfăşurarea ceremoniilor oficiale de sărbătorire a intrării
trupelor sovietice în Basarabia în 28 iunie 1940, precum şi mitingul Mişcării Internaţionaliste Edinstvo
(Unitatea).
În 2013, scrutinul legislativ a fost câştigat de partidul
creştin-social, al cărui lider ocupase poziţia de premier vreme de 18
ani şi 10 luni. Ocupanţii următoarelor trei locuri – democraţii,
laburiştii şi verzii – s-au aliat şi au format o majoritate. Şeful
formaţiunii cu cea mai puternică fracţiune parlamentară devenea un an
mai târziu preşedintele Comisiei Europene. Aţi ghicit probabil că
vorbesc despre Luxemburg.
Omul simplu, adică un absolvent al Şcolii generale, poate citi pe Google definiţia Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului (OUG):
Politica Guvernului
Dragnea, cunoscut şi sub porecla „Dăncilă“, de a refuza în mod categoric
folosirea banilor europeni conduce în mod direct la păstrarea României în
subdezvoltare, dar are şi efecte secundare neaşteptate.
Asasinarea
jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în consulatul din Istanbul al
Arabiei Saudite e doar ultimul gest dramatic dintr-o suită întreagă ce a marcat
ascensiunea prinţului moştenitor.
Un weekend cu soare şi vreme de vară în octombrie e ceva rar la
Bruxelles. Lumea e pe străzi admirând arhitectura art nouveau, la terase
şi în parcuri, tolăniţi pe şezlongurile din faţa catedralei Saint
Michel parcă pentru a smulge soarelui ultimul salut.
A doua oară în şase luni a trebuit să fac plângere la poliţie în Germania, care pentru a doua oară s-a crucit de ce infractori care aparent nu au nimic de cîştigat îmi devalizează regulat cutia poştală (numai mie din 30 de cutii) sau fac diferite cybernonsensuri care îmi dau de lucru şi pun în pericol securitatea altora fără să se aleagă ei cu nimic.
Conflictul dintre Patriarhia Ecumenică şi Biserica
Ortodoxă Rusă are rădăcini adânci în istorie, aşa cum toate conflictele legate
de jurisdicţia ecleziastică în cadrul Ortodoxiei au o vechime îndelungată,
premerg formării statelor moderne şi continuă chiar şi după formarea acestora.
Alegerile care vor avea loc peste trei săptămâni în SUA sunt cel mai important test pentru această ţară de la alegerea-surpriză a Preşedintelui Trump acum doi ani, iar rezultatul lor ne va spune în ce direcţie se îndreaptă America.
Un citat ce-i aparţine lui James Joyce, celebrul autor născut după Marea Foamete Irlandeză, spune aşa: „Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu”. Dacă ar fi să construim un proiect de ţară în jurul acestei reflecţii cu o puternică încărcătură emoţională, cu siguranţă gândul trebuie să ne zboare la cum vor face faţă societatea şi economia noastră pentru a absorbi corespunzător a patra revoluţie tehnologică.
Ziua de
duminică, la Bruxelles, a avut, în dimensiunea sa europeană (deoarece, pe plan
naţional, s-au desfăşurat alegeri), toate ingrediente unul film serial poliţist.
Întrebarea tuturor ziariştilor a fost dacă era vorba despre o
scenetă pentru a ridica nivelul de interes sau, dimpotrivă, iar
s-au împiedicat actorii înainte de intrarea în scenă şi n-au vrut să se arate
publicului cu un ochi umflat sau/şi având cucuiele de rigoare.
Cu ani în urmă, m-au contactat nişte
experţi care lucrau în Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu
ideea unei colaborări. „Băi Gelu, hai să lucrăm şi cu aştia de la ORA (Oficiul
Român pentru Adopţii) şi să demarăm o campanie prin care să-i facem pe oameni să-nţeleagă
că atunci când adoptă nu «îşi aleg» un copil, ci mai degrabă copilul îi alege
pe ei!“.
România are cu ce se mândri în UE! Pe lângă faptul că o vom avea pe distinsa doamnă Viorica Dăncilă în fruntea Consiliului UE din 2019, îl avem în prezent şi pe distinsul domn Dan Nica în funcţia de raportor pentru programul cadru de cercetare al Uniunii, Orizont Europa, cu un buget de peste €100 miliarde.
Citeam mai ieri-alaltăieri ştirea că se înfiinţează partidul Realitatea şi am început să râd. Nu ştiu dacă nervos sau nu, dar cert e că râdeam.
Sunt obosit. Şcoala nu e deloc frumoasă. În prima zi, am fugit acasă după prima oră. M-au pus în bancă cu Butuşină, şi ea ţigancă, iar copiii nu sunt deloc fericiţi să se joace cu noi. Butuşină e murdară şi nu miroase deloc bine. Şi eu fac baie o dată pe săptămână, dar hainele mele sunt curate, că mama e zeiţa curăţeniei obsesive.
Am spus-o de nenumărate ori
şi o spun răspicat şi cu această ocazie: noua reglementare reprezentată de
Legea 196/2018 este depăşită şi are multe neajunsuri. Şi sub aspectul
penalităţilor de întârziere, noua reglementare tace.
Evenimentul este deja tradiţional şi a fost aşteptat,
datează din 2013, iar geneza lui stă în primul proiect de management cu care
regizoarea Beatrice Rancea a câştigat concursul pentru conducerea Operei
Naţionale Române Iaşi.
S-a scris mult mai mult despre decît s-a votat la referendumul din 6-7
Octombrie. Purtată într-un decor gingaş, de abator moral fără surdină,
aşa numita dezbatere a demonstrat cu limpezime de buzdugan cîteva
lucruri. De pildă, cît de onest ştie să argumenteze, in rem, la creme de
la creme.
Anul trecut am ratat episodul „Sfântu Gheorghe” din serialul teatral al regizoarei Carmen Vidu şi mi-a părut rău, pentru că am auzit comentarii bune despre acest proiect, ieşite din sfera complezenţei. În plus, mă atrăgea ideea acestui melanj dintre proiecţiile video duse dincolo de ilustraţie, acting şi documentar, un cocktail care, cel puţin în România, reprezintă semnătura artistică a regizoarei.
„Cum dumnezeului am supravieţuit copilăriei noastre? Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60, în anii ’70 sau la începutul anilor ’80, cum ai făcut să supravieţuieşti? De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici perne de aer...
Aflată la a
XIII-a ediţie, Bienala Naţională de Arhitectură are, din anul 2018, o secţiune „Rural”.
Lucrările acesteia s-au desfăşurat sâmbătă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Deputaţii au votat facilitarea importului de forţă de muncă străină în
România. Date fiind cifrele ridicate de pierdere de populaţie a
României, luarea unor astfel de decizii legislative nu surprinde. Nu
surprinde nici că aceste decizii vin să compenseze lipsa de strategie a
elitelor româneşti de a convinge pe cei plecaţi din ţară să se întoarcă
şi să investească experienţa şi capitalul acumulate afară în economia
românească.
Era epoca romantică a învăţământului universitar de după Revoluţie. Corectitudinea politică era de-abia la începuturi. Încă se putea glumi liber la cursuri.
Sunt destule date care mă fac să observ că începutul actualului sezon
muzical a fost – sperăm că va fi în continuare - unul pe cât de bogat pe
atât de divers; ...la Filarmonică, la Opera bucureşteană, la Orchestra
Naţională Radio; şi nu numai.
Impunerea căsătoriei „tradiţionale“ în Constituţia ţării ar fi fost văzută ca o mare realizare şi mărturisire de credinţă, scutind astfel timpul preţios al preoţilor şi al pastorilor de a convinge prin predici şi cateheze viitoarele cupluri să urmeze calea lui Dumnezeu.
De la începutul lunii august, de când Daniel Simion şi Mariana Luceanu, cei doi angajaţi ai Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti au intrat în greva foamei, materiale de construcţii, aparate, echipamente şi consumabile se perindă într-un du-te vino pe porţile spitalului. Se fac eforturi mari de cosmetizare.
Nu vrei să te implici în viaţa cetăţii? Foarte bine, este dreptul tău. Cu toate acestea unele decizii necesită a fi luate, iar lipsa de interes şi mai ales îndemnul la boicot nu trebuie să fie calea prin care anumite minorităţi îşi impun voinţa în faţa majorităţii.
Am aflat, în sfârşit, câţi dintre români susţin normalitatea. Am aflat,
datorită referendumului, cine sunt cei care menţin încă neclintită
valoarea naturală a familiei. Ne-am confruntat cu dezbateri, cu
instigări la ură, cu jigniri impardonabile… am fost puşi faţă în faţă cu
boicotarea acestui referendum şi, totuşi, încă au rămas români care au
apărat viitorul familiei naturale.
Să analizezi 50 de ani de muzică, să explici rolul unei trupe care
reprezintă tot ce poate fi mai bun, mai tehnic, mai estetic şi mai masiv
în muzica secolului XX, cu o extensie foarte influentă în secolul XXI,
să încerci să povesteşti drumul de la prima apariţie la primul album
apoi întregul catalog atins de geniu, ar însemna sute de pagini
consistente, scrise după sute de ore de documentare şi audiţii.
În „Ura din ochii vulpii – romanul unei mari dezamăgiri“ e vorba de Teatrul Mic - am schiţat sub numele Marea Dirijoare portretul doamnei profesor universitar doctor Cătălina Buzoianu, Marea Doamnă a Teatrului românesc, omagiată zilele acestea la împlinirea vârstei de 80 de ani:
Crin
Antonescu, Vasile Blaga, Mircea Hava sunt doar trei dintre greii PNL care au
ales să fie prezenţi pe lista partidului la alegerile europarlamentare de anul
viitor
Referendumul din 6-7 octombrie a reuşit să aducă o
serie de răspunsuri la întrebări importante cu privire la societatea românească.
Totodată, lipsa cvorumului lasă deschise multe întrebări, ce vor fi finalizate
în anii care vin.
„Revoluţiile sexuale“ nu sunt niciodată numai despre sex. Sexualitatea
este partea cea mai evidentă pentru că este ultimul – şi poate cel mai
neimportant – aspect pe care-l vizează o schimbare de paradigmă, de
model cultural sau, dacă vreţi, de mod de a gândi.
Asociaţia „Arte e curiosita... e non solo“, fondată de vrânceanca Anna Nutu, a organizat la Roma, la „Basilica San Lorenzo fuori le Mura“ un eveniment cu totul deosebit.
S-a încheiat nebunia din jurul referendumului pentru redefinirea familiei în constituţia României. Noroc cu miniştrii PSD că sunt atât de penibili şi reuşesc zilnic să ocupe agenda publică doar prin simpla apariţie într-o poză sau printr-o declaraţie publică. Şi aici fac trimitere directă la dezbaterea generată de membrul PSD, Adrian Ţuţuianu, care l-a pus la zid, „elegant“, pe grobianul Dănuţ Andruşcă, Ministrul Economiei.
Avem un partid mare fără
candidat la preşedinţie şi un candidat la preşedinţie fără partid mare. Cu un
an înainte de cele mai interesante alegeri din calendarul electoral, avem o funcţie
dezgolită de sens. Aşa că o să avem multă emoţie pentru puţină putere.
La ediţia a 33-a a Festivalului Filmului Francofon de la Namur, trofeul
cel mare, cei 4 călăreţi, care în varianta de reclamă prinseseră viaţă
şi se modernizaseră, a fost câştigat, racord cu cifra biblică pe care o
are deja longevivul eveniment, de o peliculă din Israel, „M“, o istorie
îndrăzneaţă, vorbită în idiş, a lumii ultra ortodocşilor evrei, în care
mai apare câte o excepţie de la familia lor tradiţională!
Într-un moment în care experţii nu sunt capabili să găsească
modalităţi de a opri genul actual de ştiri false, experţii prezic o nouă
versiune video „pe steroizi“. Desigur, temelia genului actual se găseşte in text. Dar cuprinde şi fotografii modificate şi videoclipuri false.
Vă spun doar atât: nu mă
cautaţi toamna asta pe-acasă. N-o să mă găsiţi. O să mă găsiţi în schimb, seri
la rândul, la Ateneul Român – într-atât de impresionantă, de îmbucurătoare e
lista invitaţilor. Iată: Anna Fedorova, Mischa Maisky, Valeriy Sokolov, David
Grimal... cu un maxim de strălucire pe 15 decembrie, când urcă pe scena Sălii
Mari frumoasa, exuberanta Khatia Buniatishvili.
Voci cu greutate în România consideră că neîndeplinirea
pragului de prezenţă la referendum este un eşec al PSD, deoarece Dragnea
& Co. şi-ar fi asumat referendumul. Însă orice analiză ar trebui să
înceapă de la întrebarea clasică a latinilor: „Cui prodest?“ Chiar ar fi fost în interesul PSD ca referendumul să fie validat?
Am fost şi am văzut experimentul social atât de mediatizat în ultima vreme. Pentru cei care nu sunt în cunoştinţă de cauză, este vorba de colonia de „daci“ de pe Dealul Istriţa.
Referendumul a demonstrat ceea ce deja unii cunosc: fiecare
cu credinţa lui. Privatizarea credinţei. Dacă vrem să îl vedem ca un eşec, vom
găsi uşor că aveam de-a face cu dezastrul comuniunii şi al comunicării.
După cum ştim deja cu toţii, referendumul pentru modificarea Constituţiei nu a atins pragul minim de prezenţă de 30%, prin urmare rezultatele acestuia nu vor fi validate.
Recenta dezbatere apărută în spaţiul public referitoare la o posibilă ieşire a României din Uniunea Europeană este o temă falsă.
Referendumul
nu a trecut, spre uşurarea celor care susţin principiile şi valorile
democratice, a celor care ȋşi doresc o Romȃnie modernă şi europeană şi a celor
care au ȋnţeles miza şi motivele reale ale acestui referendum.
Nu cred că subiectul de azi are
neapărată legătură cu românii, dar pot afirma cu convingere că el este o
prezenţă pregnantă în spaţiul nostru. În lipsa unui titlu care să fie suficient
de scurt, am preferat o mică metaforă, dar care acum îmi pare că sintetizează
foarte bine ideea despre care voi scrie.
