Video Secretele catacombelor din Paris: milioane de cadavre în întuneric. Cum s-au dezvoltat bolile de-a lungul unui mileniu
0Actualul Paris s-a construit pe cel mai mare osuar din lume, un imens cimitir. Din acest motiv, catacombele sale sunt cunoscute sub numele de „Regatul / Imperiul Morții”. Secretele a milioane de cadavre ies acum la lumină, dezvăluind unele dintre cele mai tenebroase povești scrise vreodată.
Sub străzile vibrante ale Parisului - Franța, un întreg univers de povești neștiute așteaptă să fie scoase din întunericul catacombelor. Tunelurile care adăpostesc rămășițele a peste șase milioane de oameni au devenit obiectul unei cercetări științifice inovatoare.
O echipă de specialiști în arheologie și antropologie, condusă de Philippe Charlier, a decis să descifreze din misterele Parisului, deschizând o fereastră în istoria tenebroasă a metropolei și a sănătății sale publice, pentru a dezvălui cum au murit milioane de parizieni, cum au ajuns în catacombe și cum s-au dezvoltat bolile de-a lungul secolelor.
Într-o lume în care trecutul și prezentul se intersectează, „măruntaiele” pariziene ne oferă nu doar un ghid în istorie, ci și o meditație profundă asupra mortalității umane.
Dintre numeroasele documentare și clipuri disponibile online despre misterele și catacombele din Paris, am optat pentru unul din seria realizată de History Channel (VEZI VIDEO), care surprinde esența acestor tuneluri fascinante, oferind o prezentare concisă și captivantă a atmosferei și istoriei locului.
„Acesta este, probabil, cel mai mare osuar din lume, deci unic”
Sub străzile Parisului, morții par să-și facă în sfârșit auzită povestea. Acest labirint al catacombelor, unde se estimează că au fost îngropate între cinci și șase milioane de persoane, este acum investigat pentru prima dată într-un studiu științific.
„Cadavrele erau aruncate în puțurile vechilor cariere de piatră”, menționează arheologii care scot la lumină secretele scheletelor din catacombele Parisului. Echipe de arheologi, antropologi și biologi analizează rămășițele pentru a înțelege cauzele morții și evoluția bolilor de-a lungul timpului.
Philippe Charlier, coordonatorul proiectului, afirmă, pentru The Guardian că până acum nu a fost realizat niciun studiu serios asupra acestor catacombe: „Cercetarea noastră examinează 1.000 de ani de istorie a sănătății publice în Paris și suburbii, medicina și intervențiile chirurgicale la care oamenii au fost supuși, precum și bolile de care au suferit. Există și alte osuare în lume, dar acesta este, probabil, cel mai mare, deci unic. Este locul ideal pentru un studiu antropologic și paleoantropologic”.
Misterele Parisului: „Imperiul Morții” și interesele imobiliare
La intrarea în catacombele pariziene, o rețea de tuneluri ce se întinde pe 300 km, situată la 20 de metri sub pământ, un semn avertizează cu litere mari: „Opriți-vă! Aici este Imperiul Morții”.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, autoritățile orașului au decis să exhumeze cadavrele îngropate la Les Innocents, aproape de ceea ce este acum „Les Halles” în centrul Parisului, și din alte cimitire suprapopulate, invocând motive de sănătate.
„Se spune că oamenii beau, mâncau sau dansau într-o tavernă subterană când un zid se prăbușea, iar trupurile în descompunere cădeau peste ei. Imaginează-ți scena. Atunci autoritățile și-au dat seama că cimitirele din Paris nu mai puteau face față numărului de morți. Au considerat că miasma era periculoasă pentru sănătatea publică, așa că a fost înființată o comisie pentru a decide ce să facă în legătură cu cadavrele. Justificarea oficială era sănătatea publică, dar suspectez că, din cauza presiunii demografice, existau și interese financiare reale în recuperarea terenului pentru proprietăți”, a recunoscut liderul de proiect.
Aruncate în puțurile carierelor de piatră, scheletele transformate în exponate
În 1788, sub acoperirea nopții, a început o operațiune de exhumare a milioanelor de cadavre. Acestea erau dezgropate și încărcate pe care trase de boi, care se deplasau prin oraș, însoțite de un preot, spre suburbiile de atunci.
„Corpurile erau pur și simplu aruncate în puțurile de carieră nefolosite, utilizate anterior pentru extragerea pietrei necesare construcției Parisului, lăsându-le acolo unde cădeau”, a mai povestit Philippe Charlier.
Dar în 1810, inspectorul general al carierelor, nobilul Louis-Étienne Héricard de Thury, a decis că ar trebui să se arate respect față de morți și a organizat craniile și oasele lungi – femur, tibie, humerus – în pereți decorativi, cunoscuți sub numele de hagues.
„El a transformat acest loc într-un spațiu care putea fi vizitat, nu doar pentru turiști, ci și ca un fel de cabinet filozofic cu inscripții gravate”, a adăugat Charlier.
Dar, dincolo de fațadele meticulos aranjate, construite precum niște ziduri din piatră uscată, oasele rămase erau într-o stare de dezordine, asemănătoare cu dărâmăturile.
Contele de Thury a scris o influentă carte intitulată „Description des catacombes de Paris” („Descrierea catacombelor din Paris”), publicată în 1815, care a pus bazele studiilor ulterioare despre aceste tuneluri. Lucrarea detaliază istoria și structura catacombelor, contribuind la popularizarea acestora. Héricard de Thury este menționat frecvent în lucrările istorice și științifice legate de inginerie, minerit și istoria Parisului, având un impact semnificativ asupra modului în care sunt percepute acum catacombele.
Numărul morților din catacombele Parisului, de trei ori mai mare decât cel al celor vii
În secolul al XVIII-lea, cimitirele, așa cum le cunoaștem astăzi, nu existau. Acestea erau mari terenuri deschise cu gropi comune, situate chiar în centrul Parisului. Când o persoană deceda, era pusă într-o groapă comună, acoperită cu scânduri și atât.
Odată cu secolul iluminismului, oamenii au început să manifeste un interes crescut pentru știință și medicină. Deși aceste cimitire au fost tolerate timp de mulți ani, s-a decis să se îndepărteze morții de centrul orașului. Astfel, s-a hotărât mutarea cimitirelor în afara Parisului. Însă a apărut întrebarea: cine va plăti pentru noile terenuri? Aici s-a propus o soluție: de ce să nu folosească mai bine catacombele?
Ulterior, tunelurile au devenit un loc de reculegere, unde s-au ținut slujbe religioase până în 1960. Se estimează că în catacombe se află rămășițele a aproximativ șase milioane de parizieni, în contrast cu populația actuală a Parisului, care numără aproximativ două milioane de locuitori. Aceasta înseamnă că numărul morților din catacombe este de trei ori mai mare decât cel al celor vii.
Hagues - arta macabră a catacombelor pariziene
Astăzi, într-o altă secțiune a labirintului de tuneluri, zidarii angajați de Catacombes de Paris - care administrează acest sit de patrimoniu - repară o porțiune de hague care a cedat din cauza infiltrării apei.
„Hagues” sunt structuri decorative formate din oase, în special cranii și oase lungi, aranjate estetic, asemănător zidurilor din piatră uscată. Acestea se întâlnesc în catacombele din Paris și servesc atât scopuri funerare, cât și turistice, fiind o parte importantă a patrimoniului istoric al locului. Aranjamentele sunt realizate pentru a onora morții, transformând zona într-un spațiu care poate fi vizitat și apreciat.
„Este același «savoir-faire» (concept folosit adesea în domeniul meșteșugurilor și al artizanatului, referindu-se la expertiza și priceperea necesare) folosit în construcția unui zid din piatră uscată. Te face să te gândești la propria noastră mortalitate și la cum toți ajungem în această situație”, recunoaște Florent Bastaroli, în timp ce așează oasele mai mici între rândurile meticulos aranjate de oase mai mari și cranii.
Descoperirile din catacombe: studiul oaselor și bolile ascunse ale Parisului
După ce una dintre „hagues” a cedat în 2022, echipa lui Charlier de la Universitatea Versailles și Saint-Quentin-en-Yvelines a avut ocazia să studieze locul.
Studiul nu se limitează numai la amputări, trepanări, autopsii și îmbălsămări, ci include și ceea ce cercetătorii numesc paleopatologie, pentru a determina bolile și infecțiile parazitare de care au suferit, precum și intoxicațiile cu metale grele, inclusiv plumb, mercur, arsenic și antimoniu (stibiu).
Charlier afirmă că anumite boli, cum ar fi rahitismul, sifilisul și lepra, lasă urme pe oasele umane, făcându-le mai ușor de identificat. Totuși, extragerea ADN-ului din dinți le permite să localizeze agenți infecțioși, cum ar fi ciuma, care acționează prea rapid pentru a lăsa urme.
De asemenea, Charlier subliniază că analiza ADN-ului poate revela evoluția agenților patogeni, comparând sifilisul din secolul al XVI-lea cu cel modern.
Până acum, echipa sa a scanat oasele și a prelevat mostre, estimând că numărul total de cadavre din catacombe depășește de fapt șase milioane.
Explorarea eternității - proiectul catacombelor Parisului în al treilea an de cercetare
Proiectul din catacombele Parisului se află acum în al treilea an, iar echipa va prezenta primele rezultate preliminare până la sfârșitul lui 2024.
Charlier preconizează că munca va depăși cariera sa: „Sarcina este enormă. Este un lucru fără sfârșit. Cred că și copiii studenților mei vor continua această lucrare, și este bine”.
Contele de Thury prefera să nu privească prea departe în viitor. O inscripție plasată în catacombe le amintește vizitatorilor: „Gândește-te dimineața că s-ar putea să nu ajungi la seară și seara că s-ar putea să nu ajungi la dimineață”.
De la cariera romană la osuar medieval, galerie subterană și obiectiv turistic
Carierile de piatră care formează catacombele din Paris au început să fie exploatate în perioada romană, în jurul secolului I d.Hr. Această activitate a continuat de-a lungul secolelor, iar în Evul Mediu, piatra extrasă a fost folosită la construcția unor clădiri importante, inclusiv catedrale și biserici, precum Notre-Dame de Paris.
Catacombele din Paris au fost deschise publicului începând cu anul 1809, deși accesul a fost limitat, iar unele zone au fost sigilate pentru a preveni pierderea oamenilor în labirinturile subterane. De atunci, ele au stârnit un interes imens, atât printre cei aflați în căutare de senzațional, cât și printre cercetători și specialiști din diverse domenii.
Acest interes explică și prezența operelor de artă și arhitectură din interior, precum celebrele sculpturi realizate de un muncitor anonim în secolul al XVIII-lea, care a creat replici detaliate ale unor monumente. De asemenea, în anumite galerii se găsesc și altare improvizate, basoreliefuri sculptate direct în pereții tunelurilor și structuri arhitecturale care reflectă influențe gotice sau romantice. În secolul XX, artiști moderni și aventurieri urbani au continuat să contribuie la decorarea catacombelor, lăsând în urmă graffiti și instalații artistice temporare, transformând astfel acest spațiu macabru într-o formă de galerie subterană neconvențională.
În ultimii ani, s-au realizat o serie de documentare care au crescut și mai mult interesul pentru misterele din adâncuri, promovând catacombele și misterele Parisului ca obiectiv turistic. De asemenea, acestea au fost gazda unor evenimente diverse, iar în ultima jumătate de secol, au reprezentat deseori scena organizării unor întâlniri pentru organizații secrete.
Se încarcă comentariile...
