Raportul Draghi și viitorul competitivității europene: un plan pe care România nu își permite să îl ignore (II)

În prima parte a acestui text, am discutat despre primele trei componente ale Raportului Draghi: inovarea și competitivitatea, decarbonizarea și securitatea economică. Am argumentat cum România poate valorifica aceste propuneri pentru a-și crește competitivitatea pe termen mediu și lung.

FOTO Arhivă

În continuare, mă voi concentra pe următoarele trei componente și pe importanța acestora pentru economia României, în speranța că ne vom mobiliza și vom fructifica oportunitățile ce ni se deschid! Iar eu cred că o vom face, și la nivel politic, dar și la nivelul mediului privat.

4. Piața forței de muncă și provocările demografice

Unul dintre cele mai mari obstacole pentru viitorul Uniunii Europene și, implicit, pentru România, este îmbătrânirea forței de muncă și deficitul de competențe digitale.

Raportul Draghi subliniază că, pentru a rămâne competitivă, Europa trebuie să își îmbunătățească nivelul de calificare a muncitorilor și să investească masiv în educația digitală.

Obiectivul fixat este ca 70% din adulții europeni să dețină competențe digitale de bază până în 2025, față de 54% în prezent.

În acest moment, România se află semnificativ sub această medie, ceea ce înseamnă că avem mult de recuperat. Deși România este recunoscută pentru unii dintre cei mai buni specialiști în tehnologia informației, trebuie să ne concentrăm pe a crește baza de competențe digitale în rândul întregii populații, nu doar în rândul elitei tehnice.

Prin urmare - și am scris de multe ori pe acest subiect - este esențial să implementăm programe de formare continuă, precum și inițiative care să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții. Avem nevoie, este evident, de politici publice care să permită atât angajaților actuali, cât și celor care intră pe piața muncii să își actualizeze constant abilitățile digitale.

Mai mult, Uniunea Europeană propune crearea unui fond european pentru învățarea pe tot parcursul vieții și parteneriate public-private pentru a promova formarea continuă. România trebuie să fie printre primele state care adoptă aceste măsuri!

Învățarea continuă, dragi cititori, nu este un lux, ci o necesitate! Dacă nu reușim să creăm un sistem de formare continuă, riscul este să avem o forță de muncă slab pregătită pentru provocările economiei digitale, ceea ce va diminua competitivitatea întregii țări.

5. Finanțe publice și investiții

Raportul Draghi propune consolidarea finanțelor publice în paralel cu creșterea investițiilor în sectoare strategice.

Obiectivul este ca investițiile totale (publice și private) în Europa să ajungă la 25% din PIB până în 2030.

În România, rata de investiții este sub media europeană, ceea ce înseamnă că avem nevoie de măsuri concrete și, ca de obicei, urgente, pentru a atrage mai multe fonduri.

Un alt obiectiv important este reducerea datoriei publice la 60% din PIB până în 2030. În prezent, nivelul datoriei publice în UE este de aproximativ 90%, iar România se confruntă și ea cu un deficit bugetar ridicat sub guvernarea condusă de socialiști.

Pentru a ne alinia la țintele europene, trebuie să implementăm măsuri de reducere a deficitului și să stimulăm creșterea economică prin investiții strategice. Reducerea datoriei publice nu trebuie să fie o țintă de austeritate de dragul austerității, nicidecum, ci ea trebuie să vină la pachet cu măsuri de susținere a creșterii economice și a investițiilor în infrastructură și tehnologii strategice. Adică locuri de muncă mai bune și mai bine plătite. Adică un nivel de viață mai ridicat pentru oameni. Despre asta este vorba.

România, oameni buni, trebuie să investească inteligent! Investițiile în tehnologie, infrastructură și educație digitală trebuie să fie prioritare. Doar așa vom putea crește nivelul de trai și competitivitatea țării. Fondurile europene reprezintă o sursă vitală pentru finanțarea acestor proiecte, dar trebuie să ne asigurăm că ele sunt utilizate eficient și transparent.

6. Politica comercială și industrială

Raportul Draghi subliniază importanța menținerii unor relații comerciale deschise, dar și a protejării sectoarelor strategice.

Europa trebuie să încheie noi acorduri de liber schimb cu parteneri strategici și să crească investițiile străine directe (ISD) în sectoarele tehnologice și industriale.

România are un potențial uriaș în acest sens. Pentru a atrage investiții străine directe în tehnologiile de vârf, este necesar să creăm un cadru legislativ - este un proces permanent, fără dată limită! - care să faciliteze și să stimuleze aceste investiții. România trebuie să se angajeze activ în semnarea unor noi acorduri comerciale și să devină un hub regional pentru tehnologie și inovare. În regiunea noastră, putem spune că suntem pe un drum bun, dar avem potențial de mult mai mult!

Pe lângă politicile comerciale, România are nevoie de un plan concret de reindustrializare, iar PNL este primul partid care a venit cu proiect serios și detaliat în acest sens – despre care am scris recent.

De asemenea, crearea unui Pact pentru mediul rural și stimularea dezvoltării clasei de mijloc în mediul rural este esențială pentru a reduce disparitățile economice și pentru a integra mai bine zonele rurale în economia națională.

Agricultura trebuie privită ca un sector strategic, iar sprijinul pentru procesarea resurselor locale va stimula atât economia rurală, cât și exporturile. Așa cum scriam și în prima parte a textului meu, când vorbim despre agricultură vorbim despre viitor!

În fine, după cum am subliniat în ambele părți ale acestui text, eu cred că Raportul Draghi nu este doar un set de recomandări pentru UE, ci un plan ambițios care poate transforma economia europeană și de care clasa politică trebuie să țină seama!

Pentru România, implementarea acestor măsuri nu este opțională – este esențială dacă dorim să rămânem competitivi și să prosperăm într-o lume economică din ce în ce mai complexă.

Politicile noastre naționale trebuie să se orienteze către inovare, digitalizare, securitate economică și investiții strategice.

Dacă nu acționăm acum, riscul este să rămânem în urmă, în timp ce restul Europei avansează.

Dar, dacă ne asumăm un rol activ în această transformare europeană, viitorul României poate fi unul al succesului economic și al competitivității globale. În cel mai realist mod cu putință! Singurele limite ni le punem noi înșine.

În următorii ani, vom asista la transformări majore la nivel european, iar România trebuie să fie pregătită să joace un rol central în aceste schimbări. Este momentul să acționăm.