Ziua Z la Chișinău. Alegeri cruciale pentru viitorul R. Moldova. INTERVIU cu cercetătorul Nicolae Țibrigan

Peste câteva ore, cetățenii R. Moldova sunt chemați la urne pentru a-și alege președintele și totodată pentru a se exprima la referendumul pentru integrarea european într-un moment geopolitic delicat ca urmare a războiului din Ucraina și a prefacerilor de pe scena politică globală. În acest context, cercetătorul Nicolae Țibrigan mi-a acordat un interviu în exclusivitate unde am punctat miza acestor alegeri pentru viitorul geopolitic al R. Moldova, războiul hibrid al Federației Ruse din spațiul moldav precum și relațiile de pe axa București-Chișinău.

Nicolae Țibrigan FOTO: Arhiva

„Referendumul din 20 octombrie 2024, prin care cetățenii sunt chemați să voteze pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, joacă un rol crucial în campania electorală a Maiei Sandu. Acesta nu doar că reflectă angajamentul președintelui față de parcursul european al țării, dar și servește ca o platformă pentru a mobiliza alegătorii”, mi-a declarat cercetătorul Nicolae Țibrigan. Acesta își desfășoară activitatea științifică  la Academia Română și este fondator al grupului de investigatori online Digital Forensic Team (www.digiforteam.ro) ca proiect independent. De asemenea, mai este cunoscut pentru expertiza sa în combaterea dezinformării și propagandei digitale, securitate europeană și trans-atlantică, naționalism și radicalism digital.

Sebastian Rusu: Duminică, 20 octombrie 2024, cetățenii R. Moldova sunt chemați la urne să își aleagă președintele din cei 11 candidați înscriși în bătălia electorală și totodată să voteze la referendumul pentru integrarea europeană a R.Moldova în UE. Ce rol a avut acest referendum în campania actualului președinte Maia Sandu? Ce se întâmplă dacă acesta nu va trece în ipoteza unei prezențe scăzute la urne a cetățenilor moldoveni?

Nicolae Țibrigan: Referendumul din 20 octombrie 2024, prin care cetățenii sunt chemați să voteze pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, joacă un rol crucial în campania electorală a Maiei Sandu. Acesta nu doar că reflectă angajamentul președintelui față de parcursul european al țării, dar și servește ca o platformă pentru a mobiliza alegătorii. Să nu uităm că în 2021, PAS a obținut 63% din voturi în alegerile parlamentare, bazându-se pe promisiuni clare de reformă și integrare europeană.

Conform legislației moldovenești, pentru ca referendumul să fie valid, este necesară o prezență de cel puțin 33% din alegători. O rată scăzută a participării ar putea oferi adversarilor politici ai Maiei Sandu, în special partidelor pro-ruse, un argument puternic pentru a contesta validitatea referendumului. Ultimul sondaj realizat la comanda comunității WatchDog a arătat că 63% dintre moldoveni consideră integrarea europeană ca fiind importantă (și asta fără a lua în considerare diaspora moldovenească), ceea ce sugerează o anumită mobilizare a electoratului.

O rată scăzută a participării ar putea fi interpretată de Rusia ca un semnal de slăbiciune a opțiunii pro-europene a Moldovei. De exemplu, în această toamnă, serviciile de informații moldovene au raportat mai multe încercări de destabilizare din partea unor grupuri paramilitare antrenate în Serbia, Bosnia și Herțegovina și chiar în Rusia. Și astfel de încercări nu sunt o premieră pentru R. Moldova, ceea ce sugerează că Moscova ar putea intensifica eforturile pentru a influența opinia publică în cazul în care referendumului nu se bucură de susținere.

Sebastian Rusu: Care sunt în opinia dumneavoastră cele mai importante realizări ale mandatului Maiei Sandu în contextul în care guvernarea PAS nu prea ajutat-o în bătălia cu corupția și reformele? Sunt voci la Chișinău care o văd pe doamna Maia Sandu câștigând din primul tur, însă cel mai probabil se va lupta în turul al doilea cu candidatul partidei pro-ruse. Stoianoglu sau Usatâi?

Nicolae Țibrigan: Maia Sandu a promovat un program ambițios de reformă a justiției, incluzând numirea unor judecători independenți și crearea unor instituții anti-corupție mai puternice. Totuși, ritmul lent al reformelor și persistenta corupției au generat un sentiment de nemulțumire în rândul unei părți a populației. Conform Transparency International, în 2023, Republica Moldova se află pe locul 76 din 180 de țări în Indicele de Percepție a Corupției (CPI), ceea ce reprezintă o ușoară îmbunătățire comparativ cu anii anteriori. Reforma sistemului judiciar și măsurile anticorupție sunt cruciale pentru obținerea sprijinului internațional, inclusiv fonduri de la Uniunea Europeană și instituții financiare internaționale. În plus, opoziția pro-rusă profită de aceste slăbiciuni pentru a critica guvernul, acuzându-l că reformele implementate sunt mai degrabă superficiale.

De asemenea, sub mandatul Maiei Sandu, Moldova a obținut statutul de țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Sprijinul financiar din partea UE a crescut, fiind alocate 600 de milioane de euro pentru reforme, ceea ce reflectă angajamentul Uniunii de a susține Moldova în parcursul său european. Apoi războiul din Ucraina a determinat Moldova să adopte măsuri rapide pentru a gestiona criza refugiaților. Aproximativ 500.000 de refugiați ucraineni au trecut prin Moldova, iar guvernul a implementat politici pentru a le oferi asistență, ceea ce a fost apreciat la nivel internațional. Acest efort a demonstrat capacitatea Maiei Sandu de a gestiona situații de criză și de a menține stabilitatea în regiune.

Nu exclud posibilitatea ca Maia Sandu să se confrunte într-o competiție strânsă în turul al doilea al alegerilor, în special împotriva unor candidați pro-ruși precum Alexandr Stoianoglu sau Renato Usatîi. Totuși, există posibilitatea ca victoria dânsei să se producă din primul tur, nu numai datorită faptul că se bucură de sprijinul electoratului pro-european și dispune de o pondere de circa 36%, reprezentând nucleul dur al susținătorilor, dar și a impactului pe care-l poate avea mobilizarea diasporei moldovenești din statele occidentale. Un număr de 150.000-170.000 de votanți din diaspora i-ar putea asigura Maiei Sandu o victorie din primul tur.

Totuși, există riscul ca prezența la vot să fie mai scăzută, având în vedere că în Republica Moldova numărul persoanelor înscrise pe lista electorală depășește numărul efectiv al cetățenilor, din cauza migrației. Aceasta le-ar oferi un argument solid contestatarilor legitimității referendumului pro-european. În același timp, sprijinul pentru candidații pro-ruși se menține constant în rândul populației din regiunile rurale și din sudul țării, care au o dependență mai mare de relațiile cu Rusia. De exemplu, gruparea Șor, cu sprijinul Moscovei, va mobiliza cel mai probabil un segment semnificativ de alegători din Transnistria, care ar putea fi influențat electoral pentru a se prezenta în cele 30 de secții de votare de pe malul drept al Nistrului și a vota pentru candidatul susținut de ei.

Sebastian Rusu: Mai joacă Bucureștiul vreun rol în bătălia electorală de la Chișinău în pofida sprijinului economic acordat necondiționat în ultimii ani de guvernele de la București? Mai putem spera în opinia dvs. la o reunire cu R. Moldova într-un anumit interval de timp?

Nicolae Țibrigan: Bucureștiul a jucat un rol important în sprijinirea Moldovei, oferind asistență economică și tehnică. România a investit aproximativ 200 de milioane de euro în proiecte de dezvoltare între 2021 și 2023, inclusiv în domeniul sănătății, educației și infrastructurii. Aceasta a inclus și sprijin pentru integrarea energetică a Moldovei, cu scopul de a reduce dependența de resursele energetice din Rusia. Deseori spun că România din prezent a făcut mult mai mult pentru spațiul Republica Moldova decât a făcut România din perioada interbelică pentru Basarabia.

Din punctul meu de vedere, a împinge tema unirii R. Moldova cu România fără integrarea europeană este o mișcare nu numai contraproductivă, dar și periculoasă. Și voi explica de ce. Această abordare nu face altceva decât să amplifice diviziunile existente în societatea moldovenească, creând un climat de tensiune între susținătorii unificării și cei care se opun acestei idei. O astfel de polarizare poate duce la instabilitate politică și socială, afectând coeziunea socială, și așa fragilă. În prezent, Republica Moldova se află într-o situație geopolitică delicată, cu o influență crescută din partea Rusiei. Ori, părăsirea integrării europene în favoarea unirii cu România ar putea fi percepută ca o provocare de către Moscova, crescând riscurile de conflict sau de reacții și mai agresive din partea Kremlinului. Fără un cadru de integrare europeană, unirea cu România riscă să fie văzută ca o soluție rapidă, dar superficială la problemele economice și sociale ale Moldovei. Acest lucru poate duce la o stagnare în dezvoltarea instituțiilor democratice și a statului de drept, esențiale pentru o integrare durabilă în Uniunea Europeană. De aceea, în loc să se concentreze pe unirea cu România ca soluție rapidă, Moldova ar trebui mai mult să-și întărească instituțiile interne, să combată corupția și să îmbunătățească standardele de trai ale cetățenilor săi. Prin urmare, a promova unirea fără integrarea europeană poate părea tentantă pe termen scurt, dar are potențialul de a crea mai multe probleme decât soluții. O abordare echilibrată, care să valorifice beneficiile europene, va aduce rezultate mai sustenabile și mai pozitive pentru românii moldoveni de peste Prut. Altfel spus, unirea în cadrul Uniunii Europene ar fi cea mai bună politică publică promovată de București pentru Chișinău.

Sebastian Rusu: Războiul din Ucraina și măsurile de sprijin economic și militar acordate de UE R.Moldova au slăbit influența Rusiei în Moldova? Ce se întâmplă cu politicienii pro-moscoviți de la Chișinău?

Nicolae Țibrigan: Războiul din Ucraina și sprijinul economic și militar oferit de Uniunea Europeană Republicii Moldova au avut un impact semnificativ asupra influenței Rusiei în țară. În contextul acestei crize, Moldova a fost nevoită să-și reevalueze relațiile externe, ceea ce a dus la o reducere a influenței ruse, deși nu fără provocări. Războiul a mai generat o conștientizare mai profundă a amenințărilor externe în rândul populației moldovenești. Practic, a arătat fragilitatea securității regionale și a subliniat necesitatea de a adopta o poziție mai fermă față de influența rusă. În acest context, sprijinul european a fost esențial. Astfel, Uniunea Europeană a oferit ajutoare financiare semnificative pentru a ajuta Moldova să facă față efectelor economice ale războiului și pentru a sprijini reformele. De exemplu, în 2022, Comisia Europeană a anunțat un pachet de asistență de 250 de milioane de euro pentru Moldova, menit să sprijine stabilitatea economică și să întărească instituțiile statului. Iar în acest an, Uniunea Europeană a promis R. Moldova că va investi 1,8 miliarde de euro în următorii trei ani ca „plan de creștere economică” a statului. UE a mai încurajat cooperarea în domeniul apărării, inclusiv prin misiuni de instruire pentru forțele armate moldovenești. Acest sprijin a fost perceput ca o măsură necesară pentru a reduce dependența de securitatea oferită de Rusia.

În ce privește politicienii pro-moscoviți din Republica Moldova, aceștia se confruntă cu o situație din ce în ce mai dificilă. După cum s-a observat în ultimele alegeri și în sondajele de opinie, sprijinul pentru aceștia s-a diminuat cu aproape 30%, iar mesajele lor pro-ruse nu mai rezonează la fel de puternic cu o parte semnificativă a electoratului.

Campaniile de dezinformare și acțiunile maligne de influențare ale Kremlinului au devenit mai evidente, ceea ce a dus la o discreditare a politicienilor care se aliniază cu Moscova. De exemplu, formațiuni politice precum Partidul Șor și alte grupări pro-ruse au fost acuzate de coluziune cu interesele externe, ceea ce le-a afectat reputația pe termen lung, dar asta nu-i va opri să acționeze în continuare subversiv.

Pe măsură ce tot mai mulți moldoveni se identifică cu valorile europene, politicienii pro-moscoviți întâmpină dificultăți în a-și mobiliza susținătorii. Conform sondajelor recente, majoritatea populației sprijină parcursul european (63,5% pentru integrarea în UE a Republicii Moldova versus 32,5% împotrivă), ceea ce limitează capacitatea politicienilor pro-ruși de a câștiga teren pe termen scurt.

Sebastian Rusu: Mai poate fi convins electoratul cu opțiune pro-rusă din R.Moldova să schimbe tabăra? Cum ar putea fi învins în Kremlinul în războiul hibrid pe care îl duce tacit la Chișinău?

Nicolae Țibrigan: Electoratul pro-rus din Moldova este, în general, stabil, dar există oportunități de persuasiune. Campaniile de informare care să sublinieze beneficiile integrării europene, cum ar fi accesul la fonduri europene și oportunitățile economice, ar putea ajuta la atragerea unei părți din acest electorat mai moderat. Acest tip de electorat este adesea concentrat în regiunile rurale din nord și în regiunea autonomă din sudul țării, unde există o dependență economică și socială mai mare de Rusia.

Astfel, pentru a convinge acest segment de populație, este esențial ca autoritățile moldovenești să promoveze politicilor economice care să sprijine dezvoltarea regională, crearea de locuri de muncă și facilitarea accesului la servicii esențiale poate reduce sprijinul pentru mesajele pro-ruse; în paralel cu lansarea unor campanii de educație care să pună accent pe beneficiile integrării în Uniunea Europeană și pe diferențele între modelul european și cel rus ar putea ajuta la schimbarea percepțiilor. Informațiile clare și accesibile despre avantajele apartenenței la UE, precum și despre riscurile asociate cu o apropiere de Rusia, sunt esențiale aici.

Pe de altă parte, continuarea asistenței financiare și tehnice din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite poate oferi un sprijin esențial pentru reformele necesare în Republica Moldova. Acest sprijin poate include nu doar asistență financiară, ci și programe de dezvoltare a capacităților instituționale care să ajute la combaterea corupției și la întărirea statului de drept. Să nu uităm și de organizațiile non-guvernamentale care pot juca un rol crucial în mobilizarea opiniei publice și în promovarea mesajelor pro-europene. Colaborarea cu ONG-uri locale și internaționale pentru a organiza astfel de campanii de informare și educație ar putea ajuta la îmbunătățirea percepției asupra opțiunii europene.

Iar pentru a contracara campaniile de dezinformare susținute cu bani grei din Moscova, autoritățile moldovenești deja au făcut primii pași în promovarea unei campanii mediatice care să răspundă direct la narațiunile rusești, folosind date și statistici pentru a susține argumentele pro-europene. La fel și asigurarea infrastructurii digitale și protejarea împotriva atacurilor cibernetice care ar putea fi orchestrate de Rusia – aspect esențial pentru securizarea regimului democratic.

Per total, vorbim de un efort care necesită timp, resurse și un angajament ferm din partea tuturor actorilor implicați, dar cu o strategie bine definită și o colaborare strânsă între societate și stat, acest obiectiv poate deveni realizabil.

Sebastian Rusu: Cum rămâne cu Transnistria și cu Regiunea Autonomă Găgăuză dacă opțiunea pro-europeană va fi validată și prin referendumul de duminică? Este pregătită elită politică de la Chișinău cu opțiune pro Vest să renunțe la Transnistria?

Nicolae Țibrigan: Dacă opțiunea pro-europeană va fi validată prin referendumul din 20 octombrie, aceasta ar putea avea implicații semnificative pentru Transnistria și Găgăuzia, regiuni care au avut tradiții pro-ruse. Este posibil ca aceste regiuni să reacționeze negativ, amplificând tensiunile și revendicările de autonomie. De exemplu, să nu uităm că în 2014, Găgăuzia a organizat un referendum consultativ anti-constituțional și nelegitim, unde 98% dintre votanți s-ar fi pronunțat împotriva integrării în UE. Se poate repeta scenariul? Rămâne de văzut.

Cert este că elita politică pro-europeană de la Chișinău ar trebui să dezvolte o strategie mai clară pentru a aborda situația Transnistriei și Găgăuziei. Dialogul constructiv și măsurile de încredere sunt esențiale pentru a îmbunătăți relațiile cu aceste regiuni. De exemplu, promovarea unor inițiative de dezvoltare economică în Transnistria și Găgăuzia, în paralel cu o campanie de comunicare adaptată specificului local, ar putea ajuta la integrarea acestora în procesul de dezvoltare națională și la reducerea tensiunilor.

Este important doar ca Chișinăul să-și asume un rol mai activ în negocierile de reglementare a conflictului transnistrean și să caute soluții durabile, inclusiv prin dialog direct cu Tiraspolul și prin implicarea mediului internațional în procesul de negociere. Ori, din punct de vedere economic, Transnistria constituie o enclavă nerecunoscută oficial, cu o economie profund dependentă de sprijinul Rusiei, care îi furnizează gaz la prețuri semnificativ reduse. Această situație reprezintă o povară pentru Chișinău, întrucât Moldova este obligată să plătească pentru gazul consumat în regiunea separatistă, acumulând astfel datorii uriașe către Gazprom. Până în prezent, datoria totală acumulată de Transnistria pentru gazele primite din Rusia a depășit 10 miliarde de dolari. În plus, întreruperea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina, care va începe pe 1 ianuarie 2025, va pune o presiune suplimentară asupra Tiraspolului, determinându-l să manifeste o deschidere mai mare față de Chișinău. Aceasta reprezintă o oportunitate unică pentru Republica Moldova de a reglementa în mod definitiv acest „conflict înghețat”. Rezolvarea problemei Transnistriei este esențială pentru Moldova în vederea atingerii unei independențe energetice reale și pentru evitarea presiunilor economice pe termen lung. În cazul unei reorientări clare a Republicii Moldova către Occident, soluționarea acestui conflict înghețat ar deveni inevitabilă, deși ar implica un proces complex și de durată. Rămâne de urmărit mai atent și evoluția acestui dosar.