Politrucul cu comportament golănesc se întoarce în Guvern. Winzer, fost secretar de stat în MAE, a fost numit consilier onorific al vicepremierului Viorel Ştefan 21

În toate sondajele de opinie recent efectuate, tema anticorupţiei este indicată de public drept nr. 1 ca importanţă pentru România. Campaniile pentru alegerile din 2019 şi 2020 se vor concentra, cel mai probabil, pe această temă.

Cam asta este intenţia lui Dragnea. Să-şi pună oameni de încredere, obedienţi, în funcţii de conducere în instituţiile importante ale statului, care să-i execute fără crâcnire ordinele. A reuşit în multe locuri. Nu şi în justiţie, cel puţin până acum. Dragnea ignoră forţa de reacţie a UE, a preşedintelui Iohannis, a justiţiei, a presei independente, a populaţiei. Din toate aceste direcţii vor veni lovituri care-l vor demola pe Dragnea.

Cum s-ar putea explica imensul val de ură, avalanşa de calomnii, de vorbe grele pe care vârfuri ale guvernării PSD-ALDE, reprezentanţi cu mare expunere mediatică ai celor două partide, semnificativi, dar şi penibili vectori de imagine ai PSD pe care îi şcolesc consultanţi israelieni şi atât de veninoasa insă cu numele de Alexandrescu Anca, l-au vărsat asupra doamnei Laura Codruţa Kὄvesi?

La începutul anului 2017, după câştigarea puterii politice de către PSD-ALDE, a fost dată, peste noapte, Ordonanţa nr 13. În credinţa populară, Numărul 13 este un număr al nenorocului. Ordonanţa cu pricina a fost contestată şi apoi suspendată, dar nu a fost abrogată efectiv, nici de CCR, nici de Guvern, şi nici de Parlament.

Poate că ceilalţi lideri PSD, cei care încă nu au fost daţi afară din partid de Liviu Dragnea, înţeleg să se disocieze, cât încă se mai poate, de cel mai neperformant preşedinte PSD din întreaga istorie a partidului. Cred că merită să trecem în revistă câteva „realizări“ ale liderului PSD:

Cetăţeni care-şi puseseră speranţele în marele partid de opoziţie, sunt pe zi ce trece mai dezamăgiţi şi nemulţumiţi de frăţia dinozaurilor politici şi spun direct că nu vor mai vota acest partid la alegeri. Amantlâcul de lungă durată al PNL cu PSD, în care marele partid liberal pare o damă de companie obosită, atârnă ca o piatră de moară ce duce tot mai mult formaţiunea liberală la fund.

Pentru prima dată, România a preluat Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. În următoarele şase luni va avea posibilitatea, măcar simbolică, de a fi o voce puternică în a decide care sunt priorităţile politice ale Uniunii Europene.

Aşadar, a apărut primul zvon: toate cele şapte firme de administrare a pensiilor private iau în calcul închiderea activităţii în România, din cauza condiţiilor extrem de restrictive ce le-au fost impuse prin Ordonanţa lăcomiei. Ăsta e doar începutul, căci se ştie: capitalul este cel mai fricos animal de pe pământ. Să ne imaginăm aşadar ce urmează.

Da, recunosc că i-am ţinut pumnii din răsputeri Laurei Kövesi. Dar nu doar pentru ea mă bucur. Ci şi pentru români, justiţie, statul de drept şi, nu în ultimul rând, pentru credibilitatea instituţiilor europene.

După ce a câştigat şi votul în Comisia LIBE, doamna Kovesi este ca şi calificată pentru funcţia de Procuror European. O mare victorie a României, obţinută, culmea, împotriva voinţei şi presiunilor puterii de la Bucureşti. Mai toţi înalţii demnitari români au făcut tot ce au putut să blocheze accederea dnei Kovesi în această funcţie. Demonizarea ei a avut efectul invers. I-a convins pe oficialii europeni că merită funcţia pentru care concurează.

Pentru Liviu Dragnea, aducerea Vioricăi Dăncilă pentru a ocupa scaunul de premier din Palatul Victoria a fost o mişcare câştigătoare. Un om total dependent de şeful de partid, fără iniţiative personale, era soluţia ideală după ce PSD îşi dăduse jos două guverne tocmai pentru că cei doi foşti premieri, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, începuseră să-şi dea seama că nu e bine să execute orbeşte ordinele venite din Kiseleff.

Am ascultat cu mare atenţie interviul acordat, marţi, de liderii USR-PLUS la Adevărul live. Am avut impresia că am în faţă doi de Barna şi doi de Cioloş, că în platou nu sunt doi politicieni, ci patru.

Aş dori să scriu în comentariul meu de astăzi câte ceva despre ce înseamnă, mai exact, despre umilinţa de a fi profesor în România anului de graţie 2019.

Ieri, două comisii ale PE - cea de libertăţi civile şi cea de control bugetar - i-au audiat pe cei trei candidaţi la postul de şef al Parchetului European (EPPO), instituţie nou-creată, pentru a investiga fraudele cu fonduri europene. Nu sunt membru al vreuneia din cele două comisii, dar cum unul dintre candidaţi era românca Laura Codruţa Kovesi (LCK), am mers s-o ascult.

Râul Rubicon reprezintă graniţa care delimitează două lumi diferite, care pot fi şi opuse, ca în cazul graniţelor dintre statele aflate în conflict. Nicolae Titulescu vorbea cândva despre „spiritualizarea graniţelor“, el fiind implicat direct în trasarea graniţei dintre România Mare şi Ungaria, în conflict cu contele Apponyi. Acest proces de „spiritualizare a graniţelor“ se petrece chiar azi, la nivelul Europei.

Participarea lui Liviu Dragnea la Congresul Partidului Socialiştilor Europeni (PES), care a avut loc la Madrid, în urmă cu câteva zile, a fost un eşec general.

În perioada Republicii romane, râul Rubicon era o graniţă naturală care despărţea Galia Cisalpină de teritoriul Republicii romane. Trecerea acestui râu, de la nord spre sud, era interzisă oricărei armate, inclusiv celei romane.