Articole scrise de Norbert Nemeş

Pentru unele femei din Iran, viața de zi cu zi vine cu limite care nu se văd mereu din afară. Se simt în lucruri mici, în gesturi banale și în felul în care îți construiești viața. Povestea Yelnei Pascu aduce mai aproape o realitate rar spusă, dincolo de imagini și proteste.

O casă de pe strada V. Lascăr din București păstrează încă farmacia, laboratorul și locuința, așa cum au funcționat acum aproape un secol. Între sertare, registre, recipiente și obiecte rămase la locul lor, se conturează și planul pentru viitorul ei: Muzeul Farmaciei și un spațiu deschis comunității

Romeo Belea, arhitectul Teatrului Național și al Hotelului Intercontinental, povestește pentru „Weekend Adevărul“ cum s-au construit clădirile-simbol ale Bucureștiului comunist, ce s-a pierdut pe drum și ce a încercat să repare după 1989.

La Târgul de Paște de la Muzeul Țăranului Român, meșterii își prezintă munca și spun poveștile din spatele obiectelor. Trei dintre ei vorbesc despre cum se învață un meșteșug, cât timp cere și ce înseamnă să-l duci mai departe.

Pentru unii, Paștele a fost, în copilărie, mai ales joc și mirare – ouă roșii, haine „de duminică“ și o solemnitate greu de înțeles. Pentru alții, maturitatea a adus întrebări incomode despre sensul credinței și despre felul în care ea este transmisă mai departe, uneori formal, alteori autentic.

Paștele era cândva o sărbătoare a comunității, nu a consumului. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Paulina Popoiu, directoarea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti“ din București, explică transformările acestei sărbători de-a lungul timpului.

Petre Dulfu a folosit folclorul și umorul personajului Păcală pentru a transmite lecții de viață și moralitate românilor de toate vârstele. Filologa Laura Temian explică cum „Isprăvile lui Păcală“ circulau în sate și orașe, fiind citite cu plăcere înainte ca cititorii să afle cine este autorul.

Petre Dulfu a fost unul dintre cei mai citiți autori români: manuale, povești, biblioteci de sat. Generații întregi l-au citit. Astăzi, numele lui apare rar, deși personajele lui au rămas.

În Iran, viața femeilor a trecut prin schimbări radicale, dar controlul a rămas prezent. Între reguli stricte, spațiu limitat și proteste tot mai vizibile, femeile își caută locul într-o societate care le pune constant limite.

În multe conflicte, războiul nu lovește doar prezentul. Monumente, orașe antice și situri arheologice ajung în calea bombelor sau devin ținte deliberate, iar odată cu ele dispare și o parte din istoria care explică lumea de azi.

De la primele reviste apărute în secolul al XIX-lea până la titlurile glossy de astăzi, presa pentru femei a reflectat schimbările din societate. Istoricul presei Ilie Rad explică felul în care aceste publicații au construit, în timp, imaginea femeii.

Astăzi, revistele pentru femei sunt pline de articole despre carieră, autonomie, relații sau sănătate mintală. Îți explică cum să negociezi un salariu, cum să îți construiești o viață pe cont propriu sau cum să îți găsești echilibrul între muncă și timpul personal.

La 1.400 de metri sub masivul Gran Sasso, într-un laborator cât o catedrală, Cătălina Oana Curceanu caută semnale care ar putea schimba felul în care înțelegem realitatea. Drumul ei a început însă în curtea bunicii, privind stelele și întrebându-se cât de mare e Universul.

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Katia Pascariu trasează cu obiectivitate linia dintre film și realitate: contextul socio-politic, precum și relațiile interumane sunt elemente care ne definesc parcursul în viață.

Pe 9 martie, România are marcată în calendar Ziua Deținuților Politic Anticomuniști. Femeile deținute politic erau forțate să nască în celule insalubre, sub supravegherea gardienilor, fără sprijin medical și fără intimitate.

Există o „literatură scrisă de femei“ sau doar literatură bună și literatură uitată? Cinci autoare vorbesc despre etichete, solidaritate și despre cine decide ce rămâne în istorie.

Arhitectul Alexandru Costandache povestește pentru „Weekend Adevărul“ cum au prins formă, în plin comunism, câteva dintre cele mai recognoscibile clădiri ale Constanței – Blocul Creion și turnurile „I“ de la gară – proiecte-unicat într-o epocă dominată de tipizare și constrângeri politice.

De la olimpiadele din liceu la laboratoarele MIT și Harvard, Ioana Zelko a transformat curiozitatea într-o carieră de cercetare. Azi, studiază materia întunecată și folosește inteligența artificială pentru a înțelege mai bine universul.

Data de 11 februarie este marcată în calendar de către ONU drept Ziua Fetelor și Femeilor cu activități în S.T.E.M. (știință, tehnologie, inginerie, matematică). În România, femeile au fost, pe rând, excepții curajoase, forță de muncă necesară, simbol propagandistic și, astăzi, majoritate statistică

În anii ’70–’80, imaginea femeii de știință din România se identifica public cu Elena Ceaușescu, promovată obsesiv drept „academician doctor inginer“.

Te-ai întrebat vreodată cine a gândit cartierele prin care treci zilnic? Cine a trasat bulevardele, cine a decis unde rămâne spațiu verde și unde se ridică un bloc? Povestea lui Vasile Mitrea arată cum s-a construit orașul Cluj-Napoca, între norme și idealuri.

Mihai Barbu, fotograf și jurnalist, cutreieră Bucureștiul cu ochii în sus, căutând chipurile sculptate care privesc orașul de pe clădiri. Le fotografiază, le adună pe o hartă și le redă viață online, în proiectul „Faces of Bucharest“ – o arhivă vie a privirilor de piatră.

Patricia Brad, actriță a Teatrului Național din Cluj-Napoca, transformă experiența de scenă și de pedagogie într-un volum despre felul în care ești cu adevărat acolo, conectat la ce se întâmplă.

Oficial, în 2025 s-au înregistrat 62 de femicide, iar prima lună a lui 2026 a adus 5 alte asemenea evenimente tragice. Pentru siguranța femeilor s-au dezvoltat mai multe inițiative, iar o lege a femicidului este în dezbatere în Parlament.

Diana Timari și Eduard Iacovache, doi actori surzi, vorbesc despre drumul lor în teatru, despre limitele impuse de lipsa de accesibilitate și despre nevoia ca artiștii cu astfel de deficiențe să fie văzuți și înțeleși dincolo de etichete.

Ce se întâmplă într-un tramvai spune mai multe despre societate decât pare la prima vedere. Dincolo de aglomerație și de nervi, transportul public devine un spațiu-cheie pentru a înțelege regulile, fricile și strategiile noastre de conviețuire urbană.

La un an de la furtul Tezaurului Dacic dintr-un muzeu din Țările de Jos, ancheta continuă, dar obiectele lipsesc în continuare. În România, regulile de protejare a patrimoniului au rămas neschimbate, iar cazul expune un sistem învechit, blocat în birocrație și inerție.

„Harta Literară“ transformă lectura într-o formă de explorare urbană. Proiectul reunește locuri din cărți, autori și fragmente care recompun Bucureștiul prin literatură – de la Calea Victoriei la Ferentari, de la Cișmigiu la Berceni.

În 1968, un grup de studenți de la Arte a confecționat o stea pentru a-și colinda profesorii. Atunci, gestul a fost considerat subversiv de regimul comunist. Peste 50 de ani, obiectul reapare ca simbol al libertății creative.

2025 a adus o cultură efervescentă: festivaluri pline, nume internaționale, orașe-scenă și public record. Sub succes, sistemul a rămas fragil, sub presiune financiară. Anul a fost marcat și de furtul a patru obiecte din Tezaur, dintr-un muzeu din Țările de Jos.

Pentru mulți adulți, Crăciunul rămâne un spațiu al memoriei. Șase artiști povestesc despre copilărie, tradiții, așteptare și obiecte mici păstrate din brad. Amintiri despre mirosuri, gesturi și lucruri fragile care leagă Crăciunul de atunci de cel de acum.

Tot mai mulți vârstnici din România își petrec zilele în tăcere, departe de familie și de prieteni. Singurătatea a devenit o vulnerabilitate majoră, care afectează sănătatea mintală, fizică și speranța de viață a unei generații tot mai izolate.

Ritualuri cu bâte, cai botezați în apele iernii, căsătorii între minori și mirese „răpite“ la nuntă. În România, unele dintre cele mai vechi obiceiuri continuă să fie practicate și astăzi, în timp ce societatea își reanalizează relația cu tradiția.