Articole scrise de Norbert Nemeş

Arhitectul Alexandru Costandache povestește pentru „Weekend Adevărul“ cum au prins formă, în plin comunism, câteva dintre cele mai recognoscibile clădiri ale Constanței – Blocul Creion și turnurile „I“ de la gară – proiecte-unicat într-o epocă dominată de tipizare și constrângeri politice.

De la olimpiadele din liceu la laboratoarele MIT și Harvard, Ioana Zelko a transformat curiozitatea într-o carieră de cercetare. Azi, studiază materia întunecată și folosește inteligența artificială pentru a înțelege mai bine universul.

Data de 11 februarie este marcată în calendar de către ONU drept Ziua Fetelor și Femeilor cu activități în S.T.E.M. (știință, tehnologie, inginerie, matematică). În România, femeile au fost, pe rând, excepții curajoase, forță de muncă necesară, simbol propagandistic și, astăzi, majoritate statistică

În anii ’70–’80, imaginea femeii de știință din România se identifica public cu Elena Ceaușescu, promovată obsesiv drept „academician doctor inginer“.

Te-ai întrebat vreodată cine a gândit cartierele prin care treci zilnic? Cine a trasat bulevardele, cine a decis unde rămâne spațiu verde și unde se ridică un bloc? Povestea lui Vasile Mitrea arată cum s-a construit orașul Cluj-Napoca, între norme și idealuri.

Mihai Barbu, fotograf și jurnalist, cutreieră Bucureștiul cu ochii în sus, căutând chipurile sculptate care privesc orașul de pe clădiri. Le fotografiază, le adună pe o hartă și le redă viață online, în proiectul „Faces of Bucharest“ – o arhivă vie a privirilor de piatră.

Patricia Brad, actriță a Teatrului Național din Cluj-Napoca, transformă experiența de scenă și de pedagogie într-un volum despre felul în care ești cu adevărat acolo, conectat la ce se întâmplă.

Oficial, în 2025 s-au înregistrat 62 de femicide, iar prima lună a lui 2026 a adus 5 alte asemenea evenimente tragice. Pentru siguranța femeilor s-au dezvoltat mai multe inițiative, iar o lege a femicidului este în dezbatere în Parlament.

Diana Timari și Eduard Iacovache, doi actori surzi, vorbesc despre drumul lor în teatru, despre limitele impuse de lipsa de accesibilitate și despre nevoia ca artiștii cu astfel de deficiențe să fie văzuți și înțeleși dincolo de etichete.

Ce se întâmplă într-un tramvai spune mai multe despre societate decât pare la prima vedere. Dincolo de aglomerație și de nervi, transportul public devine un spațiu-cheie pentru a înțelege regulile, fricile și strategiile noastre de conviețuire urbană.

La un an de la furtul Tezaurului Dacic dintr-un muzeu din Țările de Jos, ancheta continuă, dar obiectele lipsesc în continuare. În România, regulile de protejare a patrimoniului au rămas neschimbate, iar cazul expune un sistem învechit, blocat în birocrație și inerție.

„Harta Literară“ transformă lectura într-o formă de explorare urbană. Proiectul reunește locuri din cărți, autori și fragmente care recompun Bucureștiul prin literatură – de la Calea Victoriei la Ferentari, de la Cișmigiu la Berceni.

În 1968, un grup de studenți de la Arte a confecționat o stea pentru a-și colinda profesorii. Atunci, gestul a fost considerat subversiv de regimul comunist. Peste 50 de ani, obiectul reapare ca simbol al libertății creative.

2025 a adus o cultură efervescentă: festivaluri pline, nume internaționale, orașe-scenă și public record. Sub succes, sistemul a rămas fragil, sub presiune financiară. Anul a fost marcat și de furtul a patru obiecte din Tezaur, dintr-un muzeu din Țările de Jos.

Pentru mulți adulți, Crăciunul rămâne un spațiu al memoriei. Șase artiști povestesc despre copilărie, tradiții, așteptare și obiecte mici păstrate din brad. Amintiri despre mirosuri, gesturi și lucruri fragile care leagă Crăciunul de atunci de cel de acum.

Tot mai mulți vârstnici din România își petrec zilele în tăcere, departe de familie și de prieteni. Singurătatea a devenit o vulnerabilitate majoră, care afectează sănătatea mintală, fizică și speranța de viață a unei generații tot mai izolate.

Ritualuri cu bâte, cai botezați în apele iernii, căsătorii între minori și mirese „răpite“ la nuntă. În România, unele dintre cele mai vechi obiceiuri continuă să fie practicate și astăzi, în timp ce societatea își reanalizează relația cu tradiția.

În timp ce populația României îngheța în case şi în apartamente, elita comunistă trăia o altă iarnă – una a abundenței controlate, a ritualurilor și a fricii

Schimbările climatice sunt deja o realitate zilnică în România: temperaturi record, valuri de căldură și secetă prelungită. Climatul se transformă rapid și va continua să o facă dacă nu acționăm fiecare, la nivel individual și colectiv.

Într-un oraș adesea greu de mișcat, comunitățile din București dovedesc că implicarea locală poate schimba direcția. Grupuri civice, vecini și inițiatori de proiecte locale arată că transformarea începe din cartier, acolo unde comunitatea decide să nu mai aștepte.

Stabilit în Statele Unite ale Americii de peste două decenii, Eduard Ilie, cunoscut online ca @edsta, creează clipuri despre România pentru milioane de urmăritori. Prin umor, imagini și sinceritate, el a devenit un ambasador digital al țării în care nu a mai trăit din copilărie.

În agitația orașului, privirea se pierde între ecrane și clădiri. Dar un gest simplu, ca a privi un copac sau o pasăre, poate fi începutul reconectării cu un ritm ancestral. Uneori, apropierea de natură pornește de la o întrebare simplă: „În ce direcție mă uit?“.

La zece ani după „Colectiv“, polițiștii încă nu au cui să ceară ajutor atunci când trauma îi ajunge din urmă. Confidențialitatea lipsește, iar în multe cazuri, frica e mai puternică decât rușinea.

Două proiecte de teatru social aduc pe scenă teme ignorate: evacuările abuzive și stigmatizarea problemelor de sănătate mintală. „În stradă: Vocea locuirii” și „Adevăruri Distorsionate” folosesc arta ca formă de dialog și reparație.

Două inițiative independente readuc la viață memoria industrială a României – furnalul Reșiței și patrimoniul Văii Jiului devin simboluri ale unei lupte pentru salvarea trecutului.

Într-o lume în care aplicațiile, algoritmii și inteligența artificială promit să revoluționeze Educația, specialiștii atrag atenția că tehnologia nu poate înlocui gândirea critică, curiozitatea și dialogul autentic. Ea devine cu adevărat valoroasă doar atunci când este folosită conștient.

La capătul Deltei, un grup de adolescenți redescoperă istoria orașului lor prin ateliere de arhitectură, actorie și storytelling. „Voice Your Place – Sulina” le arată cum patrimoniul poate deveni o parte vie din viața lor de zi cu zi.

Aplicațiile de dating au înlocuit întâmplarea cu programarea. Într-o lume dominată de ecrane și algoritmi, modul în care oamenii se întâlnesc, flirtează și se îndrăgostesc nu mai seamănă deloc cu cel de acum un deceniu.

Pentru Refugiul de Creație, cultura înseamnă și recuperare – a tradițiilor rurale care se sting și a identităților queer ascunse din teama de a fi văzute.

Într-o casă veche din satul Șona, Galeria ARTEP construiește un spațiu dedicat experimentului artistic. „Rezidența 110” reunește artiști, curatori și cercetători din România și din străinătate, într-un proiect care repune dialogul cultural în centrul creației.

De la spectacole de teatru în sate fără scenă, la ateliere pentru tineri din comunități vulnerabile, două proiecte independente – „Artă în vatra satelor” și „Me sem sukar” – arată cum cultura devine educație, identitate și dreptul de a fi văzut.

Iulian Carp are 32 de ani, e marinar și tată, dar și voluntar pe străzile Bucureștiului. În zilele libere își ia echipamentul și curăță indicatoare, panouri și stații de autobuz acoperite de stickere și graffiti, transformând rutina personală într-un proiect numit „Oraș Curat“.

În cinematografia iraniană, femeia trăiește între cadre restrânse și absențe impuse: intimitatea ei nu are voie să se arate. Ceea ce lipsește devine, paradoxal, mesaj – o tăcere care spune mai mult decât orice replică.