Cum îi urmărea Securitatea pe jurnaliștii străini: microfoane în hoteluri și filme distruse în secret

Jurnaliștii străini care ajungeau în România comunistă erau atent supravegheați de Securitate, care recurgea la filaj, percheziții secrete, interceptarea conversațiilor și chiar distrugerea fotografiilor sau înregistrărilor realizate în țară, arată documente din arhive prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Securitatea îi supraveghea atent pe jurnaliștii străini veniți în România. FOTO: CNSAS

Regimul era preocupat de imaginea României în presa internațională, pe care, spre deosebire de cea din țară, nu o putea controla prin cenzură. Jurnaliștii străini sosiți oficial primeau programe atent stabilite, aveau interacțiunile cu populația limitate și erau însoțiți de persoane considerate de încredere.

Unii reporteri încercau să evite aceste restricții intrând în România cu vize turistice.

În paralel, Securitatea urmărea deplasările jurnaliștilor și le putea intercepta conversațiile din camerele de hotel, telefoane sau chiar din mașinile închiriate.

O structură specială pentru supravegherea jurnaliștilor

Un document strict secret din 2 decembrie 1985 arată că Departamentul Securității Statului a constituit o grupă operativă centrală pentru coordonarea activităților desfășurate în cazul jurnaliștilor străini.

Scopul declarat era „cunoașterea, prevenirea, contracararea și neutralizarea” acțiunilor considerate capabile să afecteze securitatea statului și imaginea internațională a României.

Structura reunea cadre din mai multe unități ale Securității, inclusiv din domeniul contraspionajului și al informațiilor interne.

Filmele foto puteau fi distruse în secret

Documentele publicate de CNSAS descriu și metodele folosite împotriva reporterilor considerați ostili regimului.

Într-un caz din aprilie 1989, Securitatea urmărea un jurnalist francez venit în România ca turist, despre care susținea că încerca să obțină fotografii cu „caracter denigrator”.

Ofițerii au cerut ca, la plecarea acestuia din țară, bagajele să îi fie controlate, iar filmele și înregistrările realizate să fie distruse în secret. Eventualele documente considerate ostile urmau să fie confiscate.

Într-un alt caz, doi jurnaliști francezi veniți în România pentru un meci de handbal urmau să fie supuși filajului, perchezițiilor secrete și interceptărilor. Securitatea urmărea inclusiv să îi împiedice să intre în contact cu persoane cunoscute pentru atitudini critice față de regim.

Microfoane în camerele de hotel și în mașini

Securitatea încerca și să îi cazeze pe jurnaliști în camere de hotel în care existau mijloace de ascultare.

Un raport din 1983 menționează cazul unei jurnaliste de la Radio France Internationale care a refuzat succesiv mai multe camere într-un hotel din Galați. Din această cauză, ofițerii nu au reușit să o cazeze într-o cameră prevăzută cu tehnică de interceptare și au suspectat că jurnalista procedase intenționat astfel.

Într-o altă operațiune, unui cetățean francez suspectat că ar fi jurnalist urma să îi fie închiriată o Dacia 1300 echipată cu microfoane. O altă mașină a Securității trebuia să îl urmărească, iar un ofițer urma să recepționeze conversațiile din autoturism.

Jurnaliștii considerați ostili puteau deveni indezirabili

Securitatea evita, în general, măsurile deschise împotriva jurnaliștilor străini cunoscuți, deoarece reținerea sau intimidarea acestora putea provoca scandaluri diplomatice.

În schimb, autoritățile încercau să împiedice publicarea materialelor prin confiscarea notițelor și distrugerea fotografiilor și înregistrărilor.

Jurnaliștii care publicau în mod repetat materiale critice despre regimul comunist puteau fi incluși pe lista persoanelor indezirabile, iar ulterior li se refuza intrarea în România, potrivit documentelor prezentate de CNSAS.