O declaraţie făcută ieri de prim-ministrul Natalia Gavriliţa atrage
atenţia în contextul dezvoltării frontului de ameninţări ruseşti. A spus
că „este foarte îngrijorată” de faptul că Rusia ar putea să-şi continue
ofensiva din sudul Ucrainei şi să invadeze şi teritoriul Republicii
Moldova.
Articolul dedicat privatizărilor de la Chişinău care scoteau din cursă de fiecare dată companiile româneşti şi favorizau inclusiv companii ruseşti aflate sub embargou european şi american - „Zâmbetul fals al Chişinăului. Hore cu românii, bezele cu Bruxelles-ul şi privatizări cu ruşii“ - a fost printre cele mai citite articole de pe siturile Adevărul şi Larics.
Ceea ce veţi citi mai jos pare neverosimil. Cum să creadă cineva astăzi, când fanfarele cântă triumful „integrării europene” al Chişinăului, liderii Republicii Moldova fac poze cu toţi oficialii continentului, iar drapelele europene flutură în capitala republicii, că dincolo de acest tabloul se ascunde şi o realitate care desfide nu doar percepţiile noastre, dar şi bunul simţ.
Transmiterea chestionarului(n.a. de aderare la UE) de către R.Moldova este un doar un pas în direcţia corectă şi mai este mult până la
obţinerea statutului de candidat, ca să nu mai vorbim de aderare, mi-a declarat, într-un interviu, analistul politic Victor Ciobanu.
Trăim vremuri tulburătoare, iar butoiul cu pulbere din estul Europei a explodat. Zona Mării Negre nu mai este o zonă de rang secundar, ci a devenit epicentrul sau motivul unei dispute strategice, care poate înfăţişa premisa unei noi orânduiri mondiale.
Preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, este prezentă la Bucureşti marţi, 23 noiembrie, în prima sa vizită oficială.
La Chişinău, entuziasmul este în floare. Parţial este explicabil. Dar
permanenta stare de sărbătoare în care pare că se afla R. Moldova este
riscantă. Spiritul critic este anulat, uitat, cu consecinţe esenţiale
din punct de vedere strategic.
Despre morţi, numai de
bine: Dodon, Filip, Năstase…
Dacă plecarea lui Pavel Filip, fostul premier, din conducerea PDM nu a
lăsat nici o urmă, nici de regret nici de relevanţă politică, anunţul
făcut de Igor Dodon luni, 18 octombrie, privind retragerea sa din funcţia de Preşedinte al PSRM şi demisia din Parlament are o cu totul altă semnificaţie.
Republica Moldova, sub guvernul pro-occidental al Maiei Sandu, a trecut serios la treabă: a refăcut relaţiile internaţionale, şefi de stat şi de guverne europeni sunt săptămânal la Chişinău, în timp ce acordurile internaţionale de finanţare determinate de reforme au luat locul livrărilor de vaccinuri ca ajutor pentru combaterea pandemiei.
Chişinăul a trecut, după 1 septembrie, printr-un moment dificil şi extrem de costisitor ca imagine, care a reprezentat şi botezul noului vicepremier pentru reintegrare, Vlad Kulminski, şi a testat şi relaţia cu Rusia, creionată în celebra şi intempestiva vizită a lui Dmitri Kozak la Chişinău, care a transmis elementele pactului tacit de neagresiune.
Lansarea la Chişinău, marţi, 24 august, a sondajului de opinie cu privire la Percepţia populaţiei Republicii Moldova în legătură cu ameninţările şi instituţiile de securitate a creat o mare confuzie la nivelul mass media.
Nici nu au preluat bine miniştrii Guvernului Gavriliţă posturile şi la Chişinău a descins şeful adjunct al administraţiei prezidenţiale a lui Vladimir Putin, Dmitri Kozak, noul responsabil (după plecarea lui Vladislav Surkov) pentru spaţiul post sovietic,
conflictele îngheţate inclusiv conflictul din Estul Ucrainei şi din
raioanele de răsărit ale Republicii Moldova, în stânga Nistrului.
Vineri, 6 august, Guvernul Natalia Gavriliţă intră în pâine, după votul aşteptat al Parlamentului. E un guvern echilibrat, de oameni destoinici, bine pregătiţi, unii cu experienţă administrativă şi de guvernare, alţii mai puţin, unii mai hârşîiţi în ale politicii şi puterii, alţii complet neobişnuiţi cu jocurile de această factură.
Un preşedinte al unui stat democratic beneficiază, de obicei, de două mandate prezidenţiale, cel mult. Excepţia este starea de război sau excepţională
care face să nu se mai poată organiza alegeri, deci preşedintele poate
să rămână şi un al treilea mandat, sau măcar o bucată de mandat, până
când impedimentul care a blocat alegerile este înlăturat.
Să încercăm să punem puţină ordine în discuţiile recente despre Republica Moldova şi să vedem cât putem de clar în ce direcţie se îndreaptă ideile publice referitoare la relaţia viitoare dintre Bucureşti şi Chişinău.
Jocul s-a sfârşit. Alegerile generale anticipate din Republica Moldova au avut loc în ziua finalei Campionatului European de fotbal. Iar rezultatele au marcat victoria anunţată cu o majoritate indubitabilă, en fanfare, fără drept de apel, a PAS, partidul pro-prezidenţial al Maiei Sandu.
Uniunea Europeană are nevoie de Republica Moldova, de
pro-europenismul ei, atunci când există o dorinţă autentică de a
construi şi a păstra o agendă curajoasă şi reformistă, a declarat,
într-un interviu acordat pentru PressHUB, vicepreşedintele Delegaţiei la
Comisia parlamentară de asociere UE-Moldova, europarlamentarul USRPLUS,
Ramona Strugariu.
Alegerile generale din 11 iulie par a fi cronica unor rezultate anunţate. Blocul Comuniştilor şi Socialiştilor este în pierdere vizibilă de viteză şi pare să fi adoptat o strategie de conservare, mai degrabă decât una victorioasă.
La Chişinău există multe speranţe. Este a nu ştiu câta oară când vedem acelaşi scenariu al unei soluţii miraculoase care va rezolva toate problemele Republicii Moldova.
Vizita în Europa a preşedintelui american Joe Biden a creat premizele unei abordări unitare a Rusiei, Chinei şi autocraţiilor, în general.
