Ultimele evoluţii din Republica Moldova au arătat o anumită reţinere a preşedintelui Igor Dodon, a premierului Chicu şi a Ministrului de Externe Ciocoi din a califica sau a intra în conflict verbal direct cu Bucureştiul sau Bruxellesul, (un lucru salutar!).
În ape tulburi, manipularea devine un năvod de care peştii mai puţin vigilenţi se agaţă inevitabil. Este ceea ce se petrece acum în relaţia cu Chişinăul.
Republica Moldova şi-a petrecut perioada între Crăciunul pe stil vechi şi Sfântul Vasile cu reţinerea şefului Parchetului Anticorupţie, Viorel Morari, de către procurorul general nou ales/desemnat, Alexandr Stoianoglo, după metoda Igor Dodon, înainte de orice formulă de reformă a justiţiei.
Republica Moldova a intrat într-o perioadă politică extrem de periculoasă după ce Igor Dodon şi-a impus cabinetul său de miniştri la Chişinău sub eticheta falsă de „guvern tehnocrat”. Preşedintele susţinut de Federaţia Rusă a acaparat toate pârghiile de putere în stat, iar noi putem spune că Moldova a fost ocupată de ruşi în mod democratic.
În sfârşit: politicienii unionişti şi-au dat mâna şi au anunţat astăzi că toate partidele unioniste se vor alătura într-o singură expresie politică. Recent sondajele de opinie au arătat că numărul cetăţenilor care susţin ideea de unire dintre Republica Moldova şi România a crescut considerabil.
Scamatorii sunt persoane extrem de agile, capabile să lucreze cu percepţiile şi mintea oamenilor din public pe care îi îndeamnă să se uite cu atenţie asupra unor imagini şi detalii în timp ce întreaga “magie” se desfăşoară în cu totul altă parte.
Ţepele date fraţilor de dincolo de Prut sunt la ordinea zilei. Preşedintele tocmai a anunţat o nouă modalitate de sărăcire şi îndatorare a moldovenilor: vor trebui să returneze un credit fictiv de 500 de milioane de euro.
Ne-am dumirit de ce avea nevoie Igor Dodon de un
nou premier. “Tehnocrat”. Din propria curte. De guvernul consilierilor săi. De Guvernul Dodon.
Care să întărească Regimul Dodon.
Guvernul Maiei Sandu a căzut prin moţiunea cenzură votată de 63 deputaţi PSRM - PDM, astfel încât a fost încheiată “tragedia antică”, făcută printr-un joc abil al măştilor şi cu multe negocieri de culise, şi fiind inceputul unei piese de “teatru rusesc”, unde “păpuşarul” se află la Moscova.
A trecut şi ziua de luni în care, după asumarea răspunderii pe legea prin care premierul numea Procurorul General, guvernul Maia Sandu a căzut. Potrivit propriilor susţineri, Guvernul a fost dărâmat pentru că a declanşat reforma justiţiei, de partenerii din mezalianţă, socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon.
Lupta se va duce până la capăt, pentru ca ambii îşi doresc cu ardoare funcţia de Procuror General, deoarece reprezintă “bijuteria Coroanei” din întregul sistem.
Andrei Năstase a pierdut Primăria Chişinău. Pentru prima dată după 1989, Chişinăul a intrat în mâna pro-ruşilor declaraţi, a stângii şi a zonei depăşită, a trecutului. O arată şi structura pe vârste a votanţilor săi, unde viitorul rămâne la dreapta, iar cei peste 55 de ani aleg pro-ruşii în Chişinău.
Am văzut rezultatele alegerilor locale şi generale parţiale pe cele 4 mandate uninominale vacante din Parlamentul Republicii Moldova. În majoritatea cazurilor, aşteptările au fost încununate cu rezultate potrivit prognozelor.
Federalizarea Republicii Moldova, unde Tiraspolul şi Comratul vor fi “pionii” Moscovei, reprezintă un risc de securitate pentru România, implicit pentru NATO şi UE, inclusiv distrugerea caracterului romanesc din Basarabia.
În 2008, scriam împreună cu Oleksandr Sushko şi Oazu Nantoi, The Breakthrough – a quick solution on Transnistria
– despre percepţia rezolvării peste noapte a problemei nistrene, aşa
cum a fost anunţată de către Vladimir Voronin. O analiză făcută în
varianta grupurilor de lucru trilaterale de experţi din România,
Republica Moldova şi Ucraina care merită revizitată astăzi, când se
încearcă o reluare a temei, 11 ani mai târziu.
„Nu vom putea ieşi nicicând dintr-un impas politic şi economic fără să rezolvăm problemele stringent naţionale.“ (Grigore Vieru, 27 August, 1989)
“Pactul cu diavolul” însemnă că treci “puntea”, dar implică şi costuri/consecinţe, iar rezultatele de pe 20 octombrie ne vor da acest răspuns.
E un lucru bine cunoscut cum arată geometria relaţiilor de putere: când e unul la putere, unul singur puternic, necontestat, se merge către autoritarism şi dictatură – e cazul Coreei de Nord, Iranului, Turkmenistanului sau Rusiei lui Putin;
Asistăm în această perioadă la o schimbare majoră de paradigmă în Republica Moldova. Nu, nu e vorba nici de dez-oligarhizare – asta e doar eticheta afirmată public - , nici de profesionalizarea administraţiei, nici de creşterea atractivităţii funcţiei publice pentru cei mai bine pregătiţi, nici măcar de pregătirea temeinică şi perfecţionarea celor aflaţi în asemenea funcţii. Nu.
Republica Moldova a adoptat un acord de
guvernare după model german, Stânga-Dreapta, în toată puterea cuvântului.
