Interviu Obezitatea infantilă a luat amploare după pandemie. Medic: „În jur de 20-25% au greutate peste limita normală”

Obezitatea infantilă a luat amploare în ultimii ani, pe fondul schimbărilor de stil de viață accentuate după pandemie. Sedentarismul, timpul petrecut în fața ecranelor și accesul tot mai ușor la alimente ultraprocesate se numără printre factorii care au contribuit la această evoluție. Prof. dr. Doina Pleșca atrage atenția, într-un interviu acordat „Adevărul”, că prevenția nu ar trebui să înceapă abia atunci când copilul ajunge la școală, ci încă din primele luni de viață. Unde greșesc cel mai des părinții, ce ar trebui să mănânce un copil și cum poate fi redus riscul de obezitate fără diete restrictive?

Tot mai mulți copii au probleme cu greutatea. Foto: Impact Monash

Prof. dr. Doina Pleșca. Sursă foto: Arhivă personală

„Adevărul”: Cât de gravă este în prezent problema obezității infantile în România? Avem date recente care să arate câți copii sunt supraponderali sau obezi și cum au evoluat aceste cifre în ultimii 10-20 de ani?

Prof. dr. Doina Pleșca: Obezitatea, de departe, cel puțin în ultimii ani, și mă refer din 2022, odată cu încheierea pandemiei și până în prezent, a crescut spectaculos în rândul copiilor. Procentele, din nefericire, ating cifre superpozabile cu cele din Europa și nu numai. În jur de aproximativ 20-25% dintre copii au greutate peste limita normală, adică sunt supraponderali sau chiar obezi, cu grade variate de obezitate.

Din nefericire, merită să menționez această creștere a ponderii categoriei de copii supraponderali și obezi și poate legat fiind de perioada celor doi ani de pandemie, care au schimbat radical stilul de viață al copiilor. Programul zilnic a fost modificat în ceea ce înseamnă alimentația acestora, sedentarismul, izolarea, au fost poate niște factori importanți care au determinat la acest moment o transformare spectaculoasă a cifrelor copiilor supraponderali și obezi versus celor care au malnutriție, respectiv sunt subponderali, sub valorile normalului. Acest trend ascendent se înregistrează pe tot mapamondul și astăzi putem vorbi, în ghilimele, de o pandemie legată de această tulburare semnificativă de nutriție.

Și, pentru că vorbim de copii, este foarte important să reținem câteva aspecte. Acești copii nu au fost programați, genetic vorbind, să dezvolte patologii precum hipertensiunea, ateroscleroza, sindromul metabolic și, nu în ultimul rând, diabetul. Mari și severe afecțiuni care sunt în parteneriat cu obezitatea.

Care sunt principalele cauze pentru care tot mai mulți copii ajung să aibă probleme cu greutatea? Ce ne arată studiile despre rolul alimentației, sedentarismului, timpului petrecut în fața ecranelor, somnului, factorilor genetici și mediului familial?

Citam mai devreme un articol referitor la faptul că, în Franța, înotul este obligatoriu și intră în programa școlară. Și, dacă este să ne raportăm la noi, cred că, în primul rând, sedentarismul are un rol important, utilizarea device-urilor care, în loc să permită copiilor să se dezvolte în aer liber, să alerge, să facă un sport, îi țintuiește în casă, în pat, pe scaune, pe canapele, versus această abundență nutrițională reprezentată de tot mai multe alimente ultraprocesate, la care se adaugă, evident, consumul exagerat de sucuri, cu o valoare calorică foarte ridicată. 200-300 de calorii pe suta de mililitri a unui suc este foarte mult pentru copii. Poate că acesta ar fi un aspect legat însă și de educația familială.

Nu vom întâlni decât excepțional copii obezi în familii în care părinții sunt cu greutate normală. Deci există o foarte mare legătură între stilul de viață al copiilor din casă și ceea ce înseamnă nutriția și dezvoltarea acestei patologii. Poate că mai merită să spun că există, de asemenea, un alt factor important: educația.

Și, în ceea ce noi, în cei practic trei ani de când participăm la campania „Asumă-ți să fii sănătos!”, am constatat, există o strânsă legătură între nivelul educațional al părinților și apariția obezității. Mulți o să se întrebe de ce. De ce? Pentru că un om instruit, un om educat, un om dornic să se informeze învață să aibă o conduită în ceea ce înseamnă stilul de viață sănătos, adică nutriția, activitatea fizică și, nu în ultimul rând, somnul. Elemente esențiale, mai ales că vorbim de o categorie populațională care se află în plin proces de creștere și dezvoltare.

La ce vârstă începe, de fapt, prevenția? Există perioade în dezvoltarea copilului în care riscul este mai mare și semnale pe care părinții sau medicii ar trebui să le observe înainte ca obezitatea să se instaleze?

Cred că da. Aș putea spune că obezitatea poate începe chiar din perioada de sugar. Și este foarte important ca, în general, medicii de familie, medicii pediatri să aibă foarte mare atenție asupra stilului de alimentație al copilului sugar.

Trebuie încurajată alimentația la sân. Să nu uităm că săptămâna trecută a fost o săptămână dedicată alimentației la sân, foarte importantă, care, în primul rând, protejează copilul în dezvoltarea unor afecțiuni și nu mai vorbesc de importanța pe care o are asupra dezvoltării cerebrale. În al doilea rând, modul în care aceștia sunt diversificați și, nu de neglijat, disciplina orarului alimentar, foarte importantă.

Deci nu putem spune că obezitatea începe de la școală. Nu. Ea începe, practic, din primele luni de viață și este important ca, în bilanțul lunar care ar trebui să se facă sugarului, să prevenim aceste tulburări nutriționale prin sfaturi, pe de o parte, și monitorizarea regimurilor alimentare pe care le recomandăm.

Acești copii nu au fost programați, genetic vorbind, să dezvolte patologii precum hipertensiunea, ateroscleroza, sindromul metabolic și, nu în ultimul rând, diabetul. Mari și severe afecțiuni care sunt în parteneriat cu obezitatea.

Ce funcționează cu adevărat pentru prevenirea și reducerea obezității la copii? Există studii care arată ce intervenții au cele mai bune rezultate pe termen lung și ce ar trebui să facă diferit familia, școala și medicul?

Cel mai simplu este să prevenim și trebuie să încercăm din răsputeri să schimbăm această mentalitate. La medic nu vii doar să te tratezi, ci medicul trebuie să fie cel mai bun sfătuitor, pentru că educația are un rol esențial în a preveni inclusiv această patologie.

Cum? Nu doar discuții, flyere simple, pe înțelesul tuturor, care să fie personalizate pentru categorii de vârstă, pentru că, vedeți, noi pornim de la o zi de viață și ne întindem până la 18 ani și, în acest sens, trebuie să ajustăm regimurile nutriționale corecte pentru fiecare categorie de copii.

Unde greșesc cel mai des părinții atunci când încearcă să ajute un copil să slăbească? Cât de periculoase pot fi dietele restrictive și cum poate fi schimbată alimentația fără ca acel copil să dezvolte o relație nesănătoasă cu mâncarea sau cu propriul corp?

În general, cel mai mare pericol este acela de dezvoltare a unor tulburări de alimentație. Pentru că, din punct de vedere psihologic, nu de puține ori ne confruntăm cu astfel de situații medicale.

Și atunci cred că, în principal, trebuie să avem grijă de ceea ce înseamnă nutriția, să nu ajungem la obezitate. Și, dacă sesizăm că aceste elemente au fost constituite, trebuie să avem grijă, în primul rând, să sfătuim familia ce produse să nu existe în casă, în cămară, în frigider, ce alimente sunt benefice pentru copil în acest proces de creștere și dezvoltare.

Foarte important! Pentru că, atâta vreme cât nu ai în frigider dulciuri, ciocolată, bomboane, sucuri, alimente procesate, dulciuri procesate, riscul ca micuțul să consume se reduce substanțial. Deci, de fapt, lupta noastră cea mai mare este legată de educația familiei.

Evident că ar trebui să stimulăm și să încurajăm, prin toate resursele, educația fizică. Nu neapărat să meargă la un sport, dar să dezvolte zilnic o activitate fizică de cel puțin o oră. Este întotdeauna coroborat cu copilul. Nu trebuie să înfometăm copilul, ținând cont de faptul că el este, așa cum menționam, în proces de creștere.

Deci nu putem să ținem copilul nemâncat pentru a slăbi. Dar, dacă vom fi atenți la ceea ce le vom oferi din punct de vedere alimentar, atunci este sigur un target pe care, cu ușurință, dar perseverență, trebuie să îl atingem. Evident, în colaborare cu familia.

Familia este sprijinul nostru, nu doar noi dând indicații, ci familia înțelegând ce are de făcut. Sunt probleme, într-adevăr, legate de adolescență, iar aici lucrurile sunt deja mult mai complicate. Adolescentul fiind în perioada aceea, așa-zisă, de răzvrătire, în care nu mai ascultă de sfaturile părinților, care, obez fiind, se izolează, dezvoltă tulburări de personalitate și aici, cu foarte multă măiestrie și artă, trebuie să ni-l apropiem, pentru că, la acel moment, dialogul este între medic și pacient.

Există un exemplu de meniu ușor pe care orice părinte îl poate urma pentru copilul său, dimineața, la prânz și seara?

Prima regulă o reprezintă disciplina alimentară, adică un program de mese prestabilit. Să știm foarte clar programul de viață al copilului, când se trezește, când pleacă la grădiniță, școală, colegiu, la ce oră se întoarce.

Deci, ținând, evident, cont de acest program, ar trebui, în primul rând, să pornim, în funcție de vârstă, de la principiul trei mese principale și două gustări. În al doilea rând, să încercăm să reducem la maximum hidrocarbonatele și, de asemenea, alimentele care sunt aducătoare de cantități semnificative de hidrocarbonate. Pâine în exces, paste în exces, prăjituri în exces.

Deci astea ar trebui să fie o bonificație la un sfârșit de săptămână. Ar trebui să ne axăm pe proteine, pentru că, la această vârstă, are nevoie să se mențină și chiar să se dezvolte doar consumând proteine de bună calitate. Avem nevoie de legume și fructe, pe care le putem recomanda în funcție, evident, de vârstă, crude sau preparate în diferite modalități.

Și, de asemenea, trebuie să încurajăm consumul de lichide, care să fie reprezentat în principal de apă. Evident că nu pot spune acest lucru când mă refer la primul an și, mai exact, în primii trei ani de viață, când un supliment alimentar este reprezentat și de lapte. Dar excesul de lapte și, mai ales, greșelile flagrante care se fac în ceea ce înseamnă alimentația nocturnă, cu două-trei biberoane de lapte date sugarului sau copilului mic, nu fac altceva decât să întărească acest progres ponderal, care va avea niște repercusiuni menționate anterior.

Ce măsuri ar trebui luate

Dacă România și-ar propune realmente să reducă obezitatea infantilă în următorii zece ani, care ar fi primele trei măsuri care ar trebui luate la nivel național? Există exemple din alte țări sau studii care demonstrează că anumite politici publice au redus prevalența supraponderii și obezității în rândul copiilor?

În primul rând, aș începe cu cât mai multe programe educaționale, atât prin medicul de familie, vizând familia, cât și la școală, în ceea ce înseamnă regimurile alimentare ideale, alimentele recomandate pentru acele categorii de copii.

În al doilea rând, n-aș mai bagateliza educația fizică în programele școlare și ar trebui să redevenim o țară care își crește în condiții optime copiii, în sensul încurajării sportului. Sunt două ore pe săptămână de educație fizică, care nu de puține ori sunt înlocuite cu alte activități.

Eu cred că trebuie să susținem și să încurajăm și, de asemenea, să găsim resurse financiare care să permită copiilor accesul la niște prețuri cât mai reduse, dacă nu gratuit, în baze sportive. Și, dacă spun baze sportive, nu mă refer doar la copiii din orașe, ci mă refer inclusiv sau mai ales la copiii din mediul rural. Asta ar fi foarte important.

Pe de altă parte, atenționarea familiilor și, de fapt, a întregii populații, pentru că nu doar despre copii trebuie să gândim. Pășești cu stângul, ajungând ca adult tânăr într-un grad de obezitate și atunci trebuie să intervii deopotrivă nu doar pentru copii, dar și pentru adulți, în ceea ce înseamnă alimentația deficitară.

Mai departe, spuneam că somnul e foarte important și trebuie să explicăm părinților că somnul are un rol important în reglarea unui metabolism eficient. Iarăși, în orele de predare, la dirigenție, trebuie discutat sau, așa cum se preconizează ora de sănătate în programele elevilor de la liceu, este foarte important să se abordeze și acest subiect.

Poate că astea ar fi cele mai simple modalități și, repet, viața aceasta tumultuoasă, timpul de care noi nu mai beneficiem, graba cu care ne selectăm alimentele sunt poate cele mai mari probleme. Și, dacă ne gândim la România, care trece printr-o condiție economică destul de severă, să știți că obezitatea o întâlnim și la oamenii foarte săraci, care, din nefericire, pentru a pune pe masă copiilor alimente, pentru a-i sătura, de cele mai multe ori folosesc alimente de o valoare nutrițională foarte scăzută.