Granița fină dintre prietenie și flirt la locul de muncă. Cum definim limitele profesionale, potrivit specialiștilor

Un coleg poate refuza o invitație la o întâlnire romantică fără ca relația de la serviciu să devină stânjenitoare. Uneori, însă, refuzul este interpretat ca o respingere personală, iar interacțiunile profesionale se schimbă. Psihologii explică de ce apar aceste interpretări, cum pot fi respectate limitele și cum poate fi păstrată o colaborare civilizată după un astfel de episod.

Unde se termină prietenia și unde începe flirtul Sursă foto: Shutterstock

O discuție recentă de pe Reddit, pe r/DatingRO a pornit tocmai de la o astfel de situație. Un bărbat povestește că, de câteva luni, începuse să se înțeleagă tot mai bine cu o colegă de muncă. Aveau conversații mai lungi despre interese comune, petreceau mai mult timp împreună în pauze, iar femeia reacționa uneori la postările lui de pe Instagram. În afara serviciului însă, cei doi schimbau doar câteva mesaje, iar între ei nu existase un flirt explicit.

După ce ieșise de ceva timp dintr-o relație de lungă durată, bărbatul a decis să o invite la o întâlnire. Colega sa i-a spus că se vede deja cu cineva, iar el i-a răspuns că nu este nicio problemă și că pot păstra relația strict profesională. 

Ce l-a surprins a fost ceea ce s-a întâmplat după refuz. „La muncă, de atunci, răspunde cu jumătate de gură la salut, evită absolut orice interacțiune și, când ajung într-un loc, pleacă aproape imediat”, povestește acesta.

Bărbatul spune că, după acel moment, nu i-a mai trimis mesaje și a păstrat între ei o relație strict profesională. A deschis discuția pentru a afla dacă invitația în oraș fusese nepotrivită sau dacă interpretase greșit apropierea dintre ei.

„Ai încercat, n-a fost să fie”

Părerile celor care au răspuns au fost împărțite. O parte dintre utilizatori au considerat că bărbatul nu făcuse nimic nepotrivit atât timp cât acceptase refuzul și nu mai insistase.

„Ai încercat, n-a fost să fie, vezi-ți de treaba ta. Dacă nu încercai, rămâneai cu regretul că n-ai încercat”, a comentat cineva.

Altcineva a considerat că schimbarea de comportament a femeii poate avea o explicație mult mai simplă: după ce a înțeles că apropierea fusese interpretată drept interes romantic, aceasta ar fi încercat să elimine orice ambiguitate.

„Ea credea că se întâmplă altceva între voi, e într-o relație și, când a înțeles că tu de fapt voiai altceva, și-a reorientat comportamentul să reflecte asta și probabil faptul că e așa fermă în decizie e pentru că își respectă relația și vrea să nu fie loc de interpretări mai departe”, a scris un utilizator.

„Colega te evită ca să nu îți mai dea semnale false fără să vrea,” a spus altcineva.

Au existat însă și comentarii potrivit cărora comportamentul anterior al femeii putea fi ușor interpretat drept apropiere. Unii au susținut că, dacă era deja implicată într-o relație, menționarea partenerului în conversațiile purtate de-a lungul lunilor ar fi putut clarifica mai devreme situația.

Dincolo de verdictul dat unuia sau altuia dintre colegi, cazul ridică o problemă mult mai frecventă: când este o relație apropiată dintre doi colegi doar prietenie și când comportamentele încep să fie percepute drept flirt?

Unde se termină prietenia și începe flirtul

„Nu există un gest care să definească, de unul singur, flirtul. Diferența nu este dată de un compliment, de o cafea sau de o glumă, ci de un ansamblu de comportamente repetate”, explică Denisa Zdrobiș, psihoterapeut sistemic pentru „Adevărul”.

Din perspectiva psihoterapiei sistemice, specialista indică trei elemente care pot face diferența.

„Granița dintre amabilitate și flirt este dată de trei elemente: frecvența, exclusivitatea și intenționalitatea. Amabilitatea colegială este orientată către colaborare și este distribuită firesc în relația cu întreaga echipă. În schimb, flirtul - chiar și atunci când nu este conștient sau asumat - creează o relație privilegiată între două persoane și o formă de apropiere care începe să iasă din cadrul profesional”, spune specialista.

Printre comportamentele care pot crea această apropiere, adaugă ea, se numără căutarea constantă a companiei aceleiași persoane în pauze sau după program, mutarea conversațiilor pe aplicații private, schimbul frecvent de confidențe personale, complimentele legate de aspectul fizic, glumele înțelese doar de cei doi sau apropierea fizică frecventă.

Niciunul dintre aceste gesturi, luat separat, nu dovedește existența unui interes romantic.

„Atunci când apar împreună și se repetă în timp, ele pot construi o apropiere care este percepută ca flirt”, precizează Denisa Zdrobiș.

Putem flirta fără să ne dăm seama?

Unul dintre motivele pentru care asemenea situații devin complicate este diferența dintre ceea ce intenționează o persoană și ceea ce înțelege cealaltă.

„În psihoterapie spunem adesea că nu comunicăm doar prin intențiile noastre, ci și prin efectul pe care comportamentul nostru îl produce asupra celuilalt”, spune psihoterapeutul.

Căutarea frecventă a atenției unui anumit coleg, tachinările, privirile complice sau interesul acordat aproape exclusiv unei persoane pot căpăta o altă semnificație pentru cel care le primește.

„Dacă încercăm constant să fim persoana cea mai amuzantă, cea mai carismatică sau cea care atrage atenția unui anumit coleg, este posibil să transmitem un mesaj diferit de cel pe care îl avem în minte. Căutarea frecventă a validării, tachinările, privirile complice sau atenția oferită aproape exclusiv unei persoane pot fi interpretate ca disponibilitate emoțională sau romantică, chiar dacă intenția noastră era doar aceea de a fi prietenoși”, explică Denisa Zdrobiș.

„Avem responsabilitatea de a observa când comportamentul nostru generează confuzie și de a clarifica limitele. Intenția și impactul nu sunt întotdeauna același lucru”, adaugă specialista.

De ce doi oameni pot înțelege complet diferit aceeași situație

Experiențele anterioare, nevoia de apropiere și chiar faptul că suntem deja atrași de cineva pot schimba felul în care interpretăm gesturile sale.

„Fiecare dintre noi interpretează comportamentul celorlalți prin filtrul propriei istorii. Experiențele anterioare, stilul de atașament, nevoia de apropiere, singurătatea sau speranțele pe care le avem influențează semnificativ modul în care citim gesturile unei alte persoane”, spune Denisa Zdrobiș.

Specialista amintește și un fenomen descris în literatura de specialitate drept „eroarea de suprapercepție sexuală” („sexual overperception bias”).

„Cercetările din psihologia socială și evoluționistă descriu și un fenomen numit eroarea de suprapercepție sexuală, care arată că unele persoane, în special bărbații în medie, tind să interpreteze mai frecvent amabilitatea, zâmbetele sau atenția drept semnale de interes romantic. Este însă o tendință statistică și nu o regulă valabilă pentru fiecare individ”, lămurește aceasta.

La aceasta se poate adăuga tendința de a căuta confirmarea propriilor așteptări.

„Atunci când suntem deja atrași de cineva, avem tendința să observăm și să reținem mai ales acele gesturi care par să confirme că interesul este reciproc. De aceea, este riscant să presupunem că «era evident»”, atrage atenția Denisa Zdrobiș.

Ce se schimbă atunci când unul dintre colegi este într-o relație

Prietenia dintre colegi nu devine automat problematică atunci când unul dintre ei are un partener. Limitele capătă însă o importanță mai mare atunci când apropierea de la serviciu începe să ocupe un spațiu care, până atunci, aparținea relației de cuplu.

„Problema nu este colaborarea apropiată sau cafeaua băută împreună. Problema apare atunci când începem să investim într-un coleg resurse emoționale care aparțin relației de cuplu”, spune Denisa Zdrobiș.

Un exemplu este situația în care un coleg devine principala persoană căreia îi sunt povestite problemele din relație. Un altul este relația de tip „work spouse” - „soțul” sau „soția de la birou” -, în care doi colegi ajung să împărtășească majoritatea glumelor, secretelor și momentelor importante ale zilei. Ascunderea unor conversații de partener sau ștergerea mesajelor pentru a evita explicațiile pot fi alte semnale că limitele s-au schimbat.

„Din perspectiva sistemică, infidelitatea emoțională nu începe într-o zi și nici printr-un singur gest. Ea se construiește treptat, prin mici deplasări ale limitelor relației”, explică specialista.

Ce se întâmplă după un refuz

Revenind la situația descrisă pe Reddit, momentul în care unul dintre colegi își exprimă interesul schimbă inevitabil informația pe care o au cei doi despre relația lor. De aici înainte, modul în care este gestionat refuzul poate face diferența între o situație stânjenitoare de scurtă durată și o problemă care ajunge să afecteze colaborarea.

„Un refuz poate fi ferm și, în același timp, respectuos”, continuă Denisa Zdrobiș.

Formulările ambigue pot lăsa loc unor interpretări pe care persoana care refuză nu și le dorește.

„Formulări precum «poate altă dată», «acum sunt foarte ocupat» sau «mai vedem» lasă loc interpretărilor și pot alimenta speranțe false. Mult mai sănătos este un răspuns clar, precum: «îți mulțumesc pentru invitație. Apreciez gestul, însă îmi doresc să păstrăm relația noastră în plan profesional»”, explică ea.

La fel de important este comportamentul celor doi după această conversație.

„Persoana care a refuzat este bine să își păstreze aceeași atitudine profesională și respectuoasă, fără răceală, ironii sau evitarea ostentativă a colegului. De asemenea, transformarea episodului într-un subiect de bârfă poate crea umilință și tensiuni în întreaga echipă”, spune specialista.

Responsabilitatea îi revine însă și celui care a făcut invitația.

„Persoana care a fost refuzată are responsabilitatea de a accepta răspunsul fără insistențe, fără încercări repetate de convingere și fără comportamente pasiv-agresive sau represalii profesionale. Un «nu» este o limită, nu începutul unei negocieri”, subliniază Denisa Zdrobiș.

Când nu mai este vorba despre flirt

A simți atracție față de un coleg nu reprezintă în sine o problemă. Limita este depășită atunci când refuzul sau disconfortul celuilalt nu mai sunt respectate.

„Emoțiile nu pot fi controlate în totalitate. Comportamentele noastre însă sunt o alegere”, spune Denisa Zdrobiș.

Insistența după un refuz, monitorizarea celuilalt, presiunea sau folosirea unei poziții profesionale superioare pentru a obține apropierea schimbă natura situației.

„În momentul în care cineva ignoră limitele exprimate, insistă după un refuz, monitorizează, creează presiune, folosește diferențele de statut profesional pentru a obține apropiere sau transformă locul de muncă într-un spațiu în care celălalt se simte inconfortabil ori intimidat, nu mai vorbim despre flirt, ci despre depășirea limitelor și, în anumite situații, despre hărțuire”, avertizează psihoterapeutul.

Relațiile romantice între colegi vor continua să existe atât timp cât oamenii petrec o parte importantă a vieții la serviciu. Problema nu este apariția atracției, ci felul în care este gestionată atunci când interesul nu este reciproc sau când apropierea începe să afecteze alte relații.

„Relațiile profesionale sănătoase nu presupun absența atracției sau a simpatiei, ci existența unor limite clare și respectate de ambele părți”, conchide Denisa Zdrobiș.