Compromisul care spulberă unitatea UE: cum au obținut Franța și Luxemburg scoaterea a doi oligarhi ruși de pe lista sancțiunilor

Franța și Luxemburgul au pus propriile interese înaintea menținerii unei politici comune a Uniunii Europene față de Rusia, folosindu-şi dreptul lor de veto asupra prelungirii sancțiunilor pentru a obține scoaterea de pe lista UE a doi oligarhi ruși, legaţi de Vladimir Putin.

Alisher Usmanov, dând mâna cu Vladimir Putin. Foto: EPA-EFE

Decizia privind măsurile împotriva Rusiei a fost luată pe 22 septembrie, după săptămâni întregi de negocieri. UE a prelungit până la 22 septembrie 2029 sancțiunile care vizează aproximativ 3.000 de persoane și entități, dar miliardarii Alisher Usmanov și Mikhail Fridman, despre care se afirmă că au legături cu Vladimir Putin, nu mai fac parte din această listă, după ce Franţa şi Luxemburgul şi-au condiţionat votul de eliminarea acestora.

Usmanov este un om de afaceri ruso-uzbec care și-a făcut averea din exploatări miniere și metalurgice după prăbușirea Uniunii Sovietice. În decizia inițială a UE privind sancțiunile, din 2022, el a fost descris drept „unul dintre oligarhii preferați ai lui Putin”.

Fridman este cofondator al conglomeratului rus Alfa Group și face parte din cercul apropiat al președintelui rus Vladimir Putin.

Franța l-a vrut în afara listei pe Alisher Usmanov, fiind susţinută în demersul său de Slovacia, iar Luxemburgul a susținut eliminarea lui Mikhail Fridman. În ambele cazuri, interesele guvernelor de la Paris și Luxemburg au ajuns să fie negociate împreună cu prelungirea unei politici europene adoptate de toate statele membre.

Franța a legat numele oligarhului rus Alisher Usmanov de relația cu Azerbaidjanul, potrivit Financial Times, care a relatat că Parisul a cerut explicit scoaterea acestuia de sub sancţiuni pentru ca ea să poată obţină eliberarea unor cetățeni francezi reținuți în Azerbaidjan. Deşi guvernul francez a invocat motive de securitate națională, Azerbaidjanul a respins acuzațiile potrivit cărora ar fi făcut presiuni asupra Franței prin această situație.

În acelaşi sens, Guvernul de la Luxemburg l-a susținut pe Mikhail Fridman, care are o cerere de arbitraj de aproximativ 15,8 miliarde de dolari împotriva statului luxemburghez, potrivit Financial Times şi a cerut scoaterea acestuia de sub sancţiuni.

Pentru ca Uniunea Europeană să poată adopta prelungirea sancţiunilor împotriva Rusiei este nevoie de acordul tuturor statelor membre, astfel de Parisul şi Luxemburgul au profitat, practic, de dreptul de veto, pentru a-şi atinge propriile obiective, punând sub semnul întrebării unitatea politicilor UE.

Asta a pus celelalte state membre în fața unei situaţii în care nu existau decât două variante: fie acceptau eliminarea celor doi, fie riscau ca întregul regim de sancțiuni să nu mai fie prelungit.

În acest context, Letonia a încercat să împiedice acordul până în ultima clipă, susţinând că sancțiunile împotriva Rusiei trebuie întărite, nu slăbite, și s-a opus eliminării lui Usmanov și Fridman.

 „Eliminarea a doi oligarhi ruși de pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene din motive politice și fără temei juridic este periculoasă și transmite un semnal complet greșit într-un moment în care comportamentul Rusiei devine tot mai agresiv”, a declarat ministrul leton de Externe, Baiba Braže. „Nimeni nu este mulțumit de acest rezultat”, a adăugat ea.

În cele din urmă, Letonia s-a abținut. Potrivit unor diplomați europeni, la fel au procedat şi Belgia și Lituania, deși nu susțineau eliminarea celor doi. Cele două țări nu au vrut însă să riște pierderea sancțiunilor pentru restul celor aproximativ 3.000 de persoane și entități.

„Compromis dificil”

Franța a obținut scoaterea lui Alisher Usmanov de pe lista celor pentru care se prelungesc sancţiunile, iar Luxemburgul - scoaterea lui Fridman, aceasta fiind condiţia prin care Ue a putut prelungi măsurile împotriva Rusiei până în septembrie 2029.

Consiliul UE a descris înțelegerea drept „un compromis dificil”.

Un diplomat european citat de Financial Times a rezumat nemulțumirea unor guverne printr-o întrebare retorică: „Cu toții ne simțim profund incomod. Dar este Franța... Ce am fi putut face?”

 „Este un precedent periculos: dacă exercită suficientă presiune asupra unui guvern european, politica Europei față de Rusia devine negociabilă”, a comentat şi Alexander Kirk, de la organizația Urgewald.

Kievul critică decizia

La rândul său, Ucraina a criticat scoaterea celor doi oligarhi ruşi de pe lista entităţilor sancţionate.

„Moscova sărbătorește pentru că a obținut ceea ce și-a dorit: un sentiment de impunitate, umilirea UE și divizarea europenilor”, a spus Ministrul de Externe Andrii Sybiha.

În acelaşi timp, Letonia a anunțat că va introduce propriile sancțiuni împotriva celor doi.

Pe lângă Alisher Usmanov şi Mikhail Fridman, UE l-a eliminat de pe listă pe Andrey Pavlovich Falaleev, fost rector al Universității Federale din Crimeea, sancționat în 2023 după ce semnase o scrisoare de susținere a războiului Rusiei. Consiliul European nu a oferit o explicație publică pentru această eliminare.