De ce nu ne ajung niciodată banii, chiar și atunci când câștigăm mai mult

Ne dorim să câștigăm mai mult, să ne permitem o casă mai bună, o vacanță mai scumpă sau lucrurile la care înainte doar visam. Când ajungem să le avem, ne bucurăm, dar de multe ori nu pentru mult timp. Ne obișnuim cu ceea ce avem și începem să ne dorim altceva. De ce ni se întâmplă asta și cum putem ajunge să simțim că avem suficient? Psihoterapeutul Laura Găvan explică pentru „Adevărul” ce se află în spatele acestei goane după „mai mult”.

Când salariul devine o măsură a propriei valori Foto: Shutterstock

A câștiga mai mult nu înseamnă automat că banii devin cel mai important lucru din viața noastră. Putem să ne dorim un salariu mai mare pentru a trăi mai bine, pentru siguranță sau pentru a ne permite anumite lucruri, fără să ne măsurăm succesul prin bani și prin ceea ce deținem. La fel, nu trebuie să fim bogați ca să fim preocupați permanent de bani, statut sau de dorința de a avea mai mult.

O amplă analiză, care a adunat rezultatele a 259 de studii, a arătat că oamenii care pun un preț foarte mare pe bani, bunuri și succesul material tind să fie mai puțin mulțumiți de viața lor. Asta nu înseamnă însă că banii ne fac nefericiți sau că oamenii care câștigă mult sunt automat mai puțin fericiți. Cercetătorii vorbesc despre importanța pe care ajungem să o acordăm banilor în viața noastră, nu despre suma pe care o avem în cont.

De ce satisfacția unei reușite se poate evapora

„Ne putem confrunta cu un fenomen denumit «adaptare hedonică»: creierul nostru este construit să se obișnuiască rapid cu orice stare, fie ea bună sau rea. Câștigul financiar mult așteptat ne aduce o explozie de satisfacție, dar curba coboară abrupt. Nu pentru că am fi nerecunoscători, ci pentru că mecanismul care ne-a ajutat să supraviețuim, acela de a nu ne mulțumi niciodată cu ce avem, ne împinge mereu spre următorul prag. Este o moștenire evolutivă: în sălbăticie, cel care se simțea «suficient de bine» risca să moară de foame. Dar în lumea modernă, același mecanism devine o capcană”, explică pentru „Adevărul” Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Relația dintre bani și starea de bine este însă mai complicată decât ideea că „banii nu aduc fericirea”. O cercetare publicată în 2023, realizată pe date provenite de la 33.391 de adulți angajați din SUA, cu vârste între 18 și 65 de ani, a arătat că, în medie, bunăstarea emoțională creștea odată cu venitul. Cercetătorii au găsit o plafonare în special în rândul celor mai puțin fericiți participanți. Studiul nu permite însă concluzii solide despre persoanele extrem de bogate, acestea fiind slab reprezentate în eșantion.

Cu alte cuvinte, a avea resurse financiare și a simți că ai „suficient” sunt două lucruri diferite.

Ce învățăm despre bani în copilărie

Felul în care ajungem să privim banii poate începe să se formeze cu mult înainte să câștigăm primul salariu.

„Relația noastră cu banii se formează în primii ani de viață, în familia de bază, prin mesaje pe care le absorbim fără să le filtrăm. Un părinte care spunea «banii nu cresc în copaci», «săracul e prost» sau «noi nu ne permitem asta» nu ne transmite doar informații practice, ne transmite o viziune despre lume, despre valoare și despre siguranță.

Copilul care a crescut cu teama că resursele sunt mereu insuficiente învață un tipar de supraviețuire: banii devin echivalentul siguranței, iar siguranța devine o nevoie care nu se satură niciodată. Când acest copil devine adult, nu mai cumpără lucruri, ci cumpără liniște. Nu mai urmărește doar o promovare, ci urmărește confirmarea că nu va rămâne fără. Iar această foame nu are final, pentru că nu e o foame de bani, ci o foame de siguranță emoțională pe care niciun cont bancar nu o poate umple”, explică Laura Găvan.

Când salariul devine o măsură a propriei valori

O altă cercetare, publicată în 2024 și realizată pe 373 de participanți, a găsit o asociere între un nivel mai ridicat al așa-numitei „lăcomii dispoziționale” - tendința de a dori mai mult și de a fi nemulțumit de ceea ce ai deja - și o satisfacție mai redusă față de viață. Participanții cu scoruri mai mari prezentau și o orientare mai puternică spre comparația socială. Studiul arată o asociere, nu demonstrează că una dintre variabile o provoacă pe cealaltă.

Comparația poate căpăta o altă miză atunci când venitul este legat de identitate.

„Unul dintre cele mai toxice mesaje pe care le putem internaliza este acela că valoarea noastră ca oameni se măsoară în cifre. Când ne definim prin cât câștigăm, fiecare eșec financiar devine o lovitură la adresa identității, iar fiecare succes devine o confirmare fragilă, care trebuie reînnoită constant. De aceea comparația cu ceilalți doare atât de mult: nu ne comparăm doar conturile, ci ne comparăm valoarea. Iar în această cursă, cineva va avea mereu mai mult, pentru că scara pe care urcăm este construită să nu aibă vârf” crede Laura Găvan.

Ambiție sau dependență de succes?

Dorința de a câștiga mai mult nu este, în sine, o problemă. Banii pot însemna siguranță, acces la educație, o locuință, posibilitatea de a avea grijă de familie sau libertatea de a face anumite alegeri. Nici cercetările despre materialism nu permit concluzia că ambiția financiară este sinonimă cu lăcomia.

„Diferența dintre ambiția sănătoasă și dependența de succes nu stă în cât de mult ne dorim, ci în ce se întâmplă dacă nu obținem. Ambiția sănătoasă este o direcție: ne place drumul, ne bucurăm de progres, iar rezultatul este un bonus. Dependența de succes este o condiție: «nu pot fi mulțumit până nu obțin X». În primul caz, fericirea este disponibilă pe parcurs. În al doilea, fericirea este amânată la nesfârșit, pentru că imediat ce X este atins, apare Y”, este de părere specialista.

Există și cercetări care au urmărit ce se întâmplă atunci când prioritățile se schimbă în timp. Trei studii longitudinale, desfășurate pe perioade diferite, au asociat reducerea importanței acordate obiectivelor materialiste cu îmbunătățirea bunăstării, în timp ce orientarea mai puternică spre acestea a fost asociată cu deteriorarea ei. Autorii au realizat și o intervenție asupra unor adolescenți americani cu nivel ridicat de materialism, iar reducerea acestuia a fost urmată de îmbunătățiri ale stimei de sine. Rezultatele nu înseamnă că efectul ar fi identic pentru orice persoană.

Cum ieșim din cursa pentru „încă puțin”

Soluția nu presupune renunțarea la bani sau la obiectivele profesionale.

„A învăța să simțim că avem suficient nu înseamnă să renunțăm la ambiție. Înseamnă să schimbăm relația dintre bani și identitate. Înseamnă să ne întrebăm, în loc de «cât valorez?», întrebarea «ce îmi permite această resursă să trăiesc?», să ne bucurăm de bani ca de un instrument, nu ca de o măsură a ființei noastre”, recomandă Laura Găvan.

În practică, spune ea, schimbarea începe prin a nu mai condiționa satisfacția de atingerea următorului prag financiar.

„Să ne oprim din a amâna bucuria până la următorul prag; să ne antrenăm recunoștința pentru ce avem, nu doar dorința pentru ce ne lipsește; să ne separăm valoarea de portofel; și să ne amintim că banii sunt pentru viață, nu viața pentru bani. Când reușim asta, descoperim un paradox eliberator: cu cât ne definim mai puțin prin avere, cu atât ne putem bucura mai mult de ea. Suficient nu este o sumă. Este o stare de relație cu noi înșine și, spre deosebire de contul bancar, aceasta poate crește la nesfârșit”, conchide aceasta.