Boala care și-a dublat numărul de cazuri în România în 10 ani. Testarea recomandată chiar înainte de 55 de ani

Peste 57 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectați de o afecțiune care poate da primele semne cu mult înainte de 65 de ani. Specialiștii recomandă atenție la simptomele precoce și, în anumite cazuri, o evaluare începând de la 55 de ani.

Demența poate da semne chiar și înainte de 55 de ani Foto: Pixabay/Gerd Altmann

Peste 60% dintre persoanele care se estimează că sunt afectate de demență la nivel global trăiesc în țări cu venituri mici și medii, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. La această dată se estimează că peste 57 de milioane de oameni suferă de demență pe întreg globul, însă mulți nu sunt diagnosticați în mod oficial. 

10 milioane de cazuri noi în fiecare an

„De asemenea, aproximativ 85% dintre persoanele diagnosticate cu demență nu au acces la servicii de sprijin după diagnostic. În fiecare an, sunt diagnosticate cu demență aproximativ 10 milioane de cazuri noi. Se estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu demență va crește semnificativ, ajungând la 78 de milioane până în anul 2030 și la 139 de milioane până în anul 2050. Impactul economic global al demenței este estimat la 1,3 trilioane de dolari americani anual, valoare care se preconizează că se va dubla până în 2030”, arată Institutul Național de Sănătate Publică, într-un articol postat pe site cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă  împotriva Bolii Alzheimer, marcată anual în ultima decadă a lunii septembrie.

Datele oficiale mai arată că în țările Uniunii Europene, conform raportului Alzheimer Europe (2025), trăiesc cu demență aproximativ 9,1 milioane de persoane, din cele peste 12 milioane de la nivelul Europei. În următorii mai puțin de 25 de ani, până în 2050, estimările arată că numărul pacienților afectați va crește cu peste 60%, ceea ce impune dezvoltarea serviciilor de prevenție, diagnostic, tratament și îngrijire pe termen lung.

Numărul cazurilor s-a dublat în România în 10 ani. Incidență mai mare în rândul femeilor

Potrivit INSP, în anul 2025 au fost raportate de către medicii de familie 12.173 de cazuri noi de boală Alzheimer, „un număr dublu de cazuri  față de anul 2014, ceea ce evidențiază impactul tot mai important al acestei afecțiuni asupra sistemului de sănătate”, arată sursa citată.

Și mai grav este faptul că numărul real al persoanelor afectate este probabil mult mai mare, deoarece numeroase cazuri rămân nediagnosticate sau sunt diagnosticate în stadii avansate.

„Incidența bolii Alzheimer este mai mare în rândul femeilor în comparație cu bărbații și în mediul urban în comparație cu mediul rural. Diferențele pot fi explicate parțial printr-o adresabilitate mai bună la servicii de sănătate pentru mediul urban și prin acces mai bun la serviciile de sănătate din mediul urban. Conform estimării publicate de Institute for Health Metrics and Evaluation, în România prevalența demenței va avea o creștere accelerată, de la 341.195  cazuri de demență în anul 2019 la 577.177 cazuri în anul 2050”, mai arată INSP.

Teama de diagnostic și stigma sunt, indică 46% dintre românii întrebați, cele mai mari piedici în calea obținerii unui diagnostic într-o fază precoce a bolii.

„Aproape 80% dintre persoanele din populația generală sunt îngrijorate de riscul de a dezvolta demență, însă una din patru consideră, în mod eronat, că această afecțiune nu poate fi prevenită și că nu există măsuri care pot reduce riscul de apariție. În realitate, dovezile științifice arată că intervenția asupra a 14 factori de risc modificabili poate contribui la amânarea sau chiar prevenirea a până la 45% dintre cazurile de demență”, mai arată INSP.

Factorii care își pun amprenta

Dacă în prezent demența este a cincea cauză principală de deces prin boli netransmisibile la nivel mondial, estimările indică faptul că, până în anul 2040, deci în mai puțin de 15 ani, aceasta va deveni a treia cauză principală de deces la nivel global.

Dintre formele de demență, boala Alzheimer are o pondere de 60-70%. Această afecțiune neurodegenerativă progresivă este caracterizată prin afectarea memoriei, gândirii, comportamentului și autonomiei personale.

Deși vârsta înaintată este cel mai cunoscut factor de risc pentru dezvoltarea bolii, majoritatea persoanelor cu boala Alzheimer având peste 65 de ani, s-au pus în evidență și o mulțime de alți factori, printre care:

- factorii genetici (riscul este mai mare pentru persoanele care au unul dintre părinți sau frați cu această boală);

- sindromul Down;

- traumatismele craniene;

- insomnia;

- sedentarismul;

- obezitatea;

- fumatul;

- hipertensiunea arterială;

- diabetul zaharat de tip 2;

- nivelurile ridicate de colesterol.

Semnele și simptomele precoce ale bolii Alzheimer

Boala poate să dea semne cu mult înainte de pragul de 65 de ani, din acest motiv specialiștii recomandă un screening de la vârsta de 55 de ani și chiar mai devreme, dacă există indicii.

Astfel de indicii includ pierderea memoriei pe termen scurt, senzația de dezorientare și pierderea obiectelor.

„Inițial, persoanele cu demență Alzheimer consideră sarcinile zilnice ca fiind complexe și le este dificil să își organizeze și să își exprime gândurile, iar unele dintre schimbările de dispoziție și comportament pot fi legate de dificultățile de comunicare. Pe măsură ce demența Alzheimer progresează, simptomele se accentuează și afectează tot mai mult activitățile cotidiene. În stadiile avansate ale demenței Alzheimer, persoanele afectate se confruntă frecvent cu dificultăți de mers, de menținere a poziției așezat și, în cele din urmă, cu tulburări de înghițire”, se mai arată în materialul informativ de pe site-ul INSP.

Ce poți face pentru a limita riscul

Lista intervențiilor care sunt la îndemâna fiecăruia dintre noi include lucruri simple, care ar trebui să facă parte din rutina zilnică:

- exerciţii fizice: exerciții de coordonare și de menținere a echilibrului;

- implicare socială pentru menținerea unui tonus psihic adecvat;

- dieta echilibrată, în special legume, cereale integrale, peşte, ulei de măsline;

- stimulare mentală prin învăţarea de lucruri noi, jocuri de strategie;

- igiena somnului: program de somn regulat;

- reducerea stresului;

- renunţarea la consumul de alcool şi fumat.

Când să consulți un medic

Semnele și simptomele expuse mai sus pot să indice instalarea demenței, însă pot fi de asemenea efecte ale traversării unei perioade stresante. Cel care le diferențiază este însă medicul, la care este indicat să te prezinți pentru o evaluare de specialitate.

Medicul psihiatru Amalia Săndulescu a explicat, pentru „Adevărul”, ce putem face efectiv dacă avem îngrijorarea că ne confruntăm cu semne care indică o astfel de afecțiune.

Întâi de toate, ne prezentăm la medicul psihiatru, fie în ambulatoriile de stat, unde consultația este gratuită, fie în mediul privat.

„În momentul în care există o suspiciune de deteriorare cognitivă, începi investigațiile, într-adevăr, și asta presupune: o evaluare clinică, psihiatrică, un examen psihologic, un test de memorie și ulterior un tomograf, pentru că orice debut înainte de 50 de ani sau înainte de 55 de ani are ca și regulă un CT de craniu. Și atunci, CT-ul de craniu obiectivează dacă există, într-adevăr, un nivel de atrofie corticală și inițiezi terapie medicamentoasă, fie în scop profilactic, fie curativ”, a precizat medicul.

Dr. Săndulescu precizează că de obicei semnalele care îngrijorează, și care apar primele, sunt dificultățile de concentrare ale atenției și memoriei.

„Lucruri obișnuite, uzuale. Faptul că pleci după un lucru și ai uitat după ce ai plecat, faptul că îți aduci aminte cu mare dificultate sau nu îți aduci aminte numele persoanelor aparent cunoscute sau nume de actori sau nume de muzicieni, cântăreți, lucruri de genul acesta. Observi că îți încetinesc capacitatea de concentrare a atenției și a memoriei, calculezi puțin mai greu, te concentrezi puțin mai greu pe tot ceea ce înseamnă activități care anterior erau făcute cu mare ușurință, acestea ar fi semnele”, a mai indicat medicul.

Stresul poate fi un factor precipitant, iar tot factori precipitanți sunt tulburarea depresivă și dislipidemia.

„Sunt lucruri care, la un moment dat, accelerează instalarea demenței Alzheimer. În ultima perioadă, persoanele cu dislipidemie sunt în număr din ce în ce mai mare și la vârste din ce în ce mai scăzute. După 40, 40 plus încep să apară niște modificări din acestea de profil lipidic și atunci inclusiv tratamentul cu statină, timp îndelungat, poate precipita, este un factor favorizant și agravant al demenței Alzheimer”, a mai spus medicul. Tratamentul dislipidemiei nu trebuie în niciun caz evitat, a precizat însă medicul, pentru că există posibilitatea administrării de neuroprotectoare.

Speranțe pentru tratarea demenței, nu doar ținerea ei sub control

Medicul Amalia Săndulescu a venit și cu vestea bună: există tratamente aflate în ultimele faze de testare pentru autorizarea punerii pe piață care nu doar să țină boala sub control, ci chiar să o combată.

„Așteptăm noile tratamente anti-demențiale care sunt în fază terminală în studiile din Statele Unite. Se pare că sunt tratamente revoluționare care distrug plăcile acelea amiloide, adică acționează etiologic, nu simptomatic, așa cum se acționează în momentul de față. Practic se distrug plăcile de amiloide care iau locul neuronilor ce sunt distruși în procesul acesta deteriorativ. Sunt speranțe, da. Se pare că de anul următor ar trebui să avem medicamente noi lansate în Statele Unite pentru demența Alzheimer, care să împiedice evoluția galopanta a afecțiunii”, a mai precizat medicul.

La acest moment, persoanele care au anumite semne de întrebare cu privire la sănătatea lor mintală nu au nevoie nici măcar de biletul de trimitere pentru a face investigații, ci se pot prezenta direct în cabinetul psihiatrului.

„Nici măcar nu mai este nevoie de bilet de trimitere. În momentul de față, intrăm direct pe anexă, nu trebuie decât să te prezinți, să te programezi la un consult de specialitate, la o evaluare clinică psihiatrică-psihologică. Examenul psihologic stabilește deficitul cognitiv, orientativ, pentru că și aici sunt o multitudine de teste. Cel mai frecvent folosit, cel mai uzual, este MMS, Mini-Mental State Examination, și spune exact cam pe unde ne situăm, care este nivelul de deteriorare cognitivă: este incipient, este moderat sau este sever. Stadiile severe sunt deja evidente, foarte evidente”, a mai precizat dr. Amalia Săndulescu. Rezultatele obținute se coroborează ulterior cu analiza CT, dacă medicul o consideră necesară.