Interviu Ce se întâmplă în mintea adolescenților care nu se mai desprind de TikTok și Reels. Explicația psihologului

Adolescenții care folosesc compulsiv aplicațiile cu videoclipuri scurte, precum TikTok sau Instagram Reels, pot ajunge să facă față mai greu presiunilor obișnuite de la școală, arată un nou studiu care a urmărit peste 1.500 de liceeni timp de un an. Cercetarea sugerează că utilizarea problematică a acestor platforme este asociată cu o orientare mai redusă către obiectivele pe termen lung și cu tendința de a renunța mai ușor atunci când apar dificultăți. Psihologul Olga Ghițac explică pentru „Adevărul” care sunt semnalele de alarmă, cum pot interveni părinții fără să transforme telefonul într-un motiv permanent de conflict și cu ce activități poate fi înlocuit scroll-ul compulsiv.

Ce se întâmplă cu adolescenții care stau prea mult pe TikTok Sursă foto: Shutterstock

Cum își poate da seama un părinte că adolescentul nu mai folosește TikTok sau Instagram Reels doar pentru divertisment, ci a dezvoltat un consum problematic?

Olga Ghițac: Eu cred că trebuie să pornim de la un lucru simplu: aproape orice este bun pentru noi poate deveni nociv în exces. Mâncarea ne ține în viață, dar în exces ne face rău. Somnul este esențial, dar și prea mult somn ne poate dăuna. La fel este și tehnologia. Ne poate reda timp, pentru că astăzi, inclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale, facem mult mai repede lucruri care înainte ne luau ore. Dar aceeași tehnologie ne poate fura tot timpul pe care ni l-a economisit.

Semnalul de alarmă apare când adolescentul nu mai controlează el timpul petrecut pe telefon, ci telefonul începe să-i controleze programul. Amână temele, se desprinde greu de ecran, devine iritabil când nu are acces la telefon, renunță mai repede la lucrurile care cer efort și îi este tot mai greu să se concentreze fără stimulare continuă. M-aș uita foarte atent și la somn. Dacă se culcă la două-trei noaptea pentru că stă pe TikTok, Reels sau Netflix, doarme cu telefonul la cap și dimineața primul gest este să-l verifice, deja avem niște semnale. Nu TikTok-ul este problema în sine, ci locul pe care a ajuns să-l ocupe în viața lui.

Cum îl dezveți, concret, pe un adolescent de scroll-ul compulsiv fără să transformi telefonul într-un motiv permanent de conflict?

Eu nu cred în extreme. Să-i interzici aproape complet tehnologia unui adolescent care trăiește în 2026, merge la școală și este înconjurat de copii care au telefoane și TikTok mi se pare nerealist. Mai mult, riști ca atunci când scapă de controlul tău și devine autonom să facă în exces exact ceea ce i-ai interzis.

Cred mai degrabă în dozaj și în reguli simple, pe care, pe cât posibil, le stabilim împreună cu adolescentul. Putem începe cu lucruri foarte concrete: fără telefoane la masă, anumite intervale fără ecrane, telefonul pus seara la încărcat în sufragerie, nu la capul patului. Nu trebuie să trecem peste noapte de la trei-patru ore de scroll la zero. Schimbarea poate fi treptată.

Dar există o condiție: regulile trebuie să fie și pentru noi. Nu pot să-i explic copilului cât de nociv este telefonul în timp ce eu vin de la serviciu și îmi petrec toată seara cu ochii în el. Copiii învață mult mai mult din ceea ce văd decât din teoriile pe care le ținem noi.

Cu ce înlocuim TikTok și Instagram Reels?

Nu putem pur și simplu să-i luăm telefonul și să-i spunem: “Acum du-te și citește”. Dacă scoatem ceva care îi oferea plăcere și lăsăm în loc un gol, se va întoarce foarte probabil la acel lucru.

Aici părintele trebuie să depună și el un efort. Să petreacă timp cu copilul, să iasă împreună din casă, să-l încurajeze să facă sport, să stea în natură, să-și vadă prietenii în viața reală. Pot fi jocuri de strategie, LEGO, puzzle-uri, board games, muzică, activități creative, orice îi place și îl învață că nu orice recompensă vine în trei secunde.

Și noi, adulții, avem iluzia că ne relaxăm când stăm pe telefon. De fapt, creierul continuă să primească informație și stimulare. Relaxarea reală înseamnă și momente în care nu mai consumăm informație: o plimbare, mișcare, natură, o conversație seara cu familia sau pur și simplu să stăm puțin fără să facem nimic.

Tehnologia nu este, în sine, nocivă. Cum îi putem învăța pe copii să o folosească în avantajul lor?

Pentru mine, diferența importantă este între a folosi tehnologia și a fi folosit de ea. Una este să treci automat de la un clip la altul și alta este să folosești același ecran ca să înveți o limbă, să programezi, să faci muzică, să editezi un video, să cauți o informație sau să creezi ceva.

Inclusiv inteligența artificială poate fi un partener extraordinar de studiu și de creativitate pentru un adolescent. Poate să-i explice ceva ce nu a înțeles, să-l ajute să exerseze, să-i pună întrebări sau să dezvolte o idee. Important este să o folosească pentru a gândi mai bine, nu ca să gândească în locul lui și să-i facă pur și simplu temele.

Iar educația asta nu începe la 18 ani. Bazele se pun în copilăria mică. La 18 ani putem schimba obiceiuri, evident, dar este mult mai greu să construim de la zero o relație sănătoasă cu tehnologia dacă ani întregi nu au existat limite.

Ce poate face familia pentru a-l ajuta pe adolescent să facă față mai bine lucrurilor dificile sau plictisitoare?

Trebuie să readucem în viața copilului lucrurile care cer timp, efort și răbdare. Nu ca pedeapsă. Sportul este foarte bun tocmai pentru că rezultatul nu vine imediat. La fel cititul, muzica, activitățile creative, jocurile de strategie, construirea unui lucru sau responsabilitățile potrivite vârstei.

Și cred că trebuie să-i permitem copilului să se și plictisească. Dacă fiecare secundă liberă este umplută imediat cu un ecran, el nu mai învață să stea cu plictiseala, cu frustrarea, cu faptul că uneori lucrurile sunt grele și nu-ți oferă satisfacție imediată.

La adolescentul mai mare aș vorbi foarte concret despre ce îi face acest obicei: te culci la două noaptea, dimineața nu te poți trezi, ești obosit, nu te poți concentra, nu mai ai energie să faci nimic. Nu trebuie să-i spun eu că TikTok-ul este “rău”. Trebuie să-l ajut să vadă singur ce efect are asupra vieții lui.

Iar dacă nu mai reușește să reducă timpul petrecut online deși își dorește, dacă sunt afectate serios somnul, școala, relațiile sau starea lui emoțională, atunci putem apela la un psiholog. Nu pentru că adolescentul “are ceva”, ci pentru a înțelege ce nevoie încearcă să acopere prin consumul acela compulsiv. Uneori telefonul este problema. Alteori, telefonul este doar locul în care se vede problema.