Revenit din Basarabia, să vă povestesc, aşa, o situaţie tipic Basa şi specifică Estului postcomunist. Între mine –  simplu cetăţean – şi foştii bandiţi ajunşi oligarhi şi deveniţi mari oameni de afacere şi/sau politicieni există o mulţime de legături. Avem aceeaşi şcoală, istorii şi cunoştinţe comune, pături sociale destul de apropiate sau care se intersectau, rădăcini comune etc.

Revin la decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău, prin care alegerea preşedintelui Republicii Moldova se va face, din nou, prin votul direct al cetăţenilor.

În locul unei dezbateri publice, Andrian Candu preferă tactica unui laş ordinar, atacându-şi oponenţii pe internet cu minciuni sfruntate aidoma unui simplu troll.

Alegerile parlamentare din R. Moldova sunt stabilite pentru 24 februarie 2019. În perspectiva acestora, este util să ne reamintim un caz petrecut în timpul campaniei electorale pentru primăria municipiului Chişinău.

Cu câteva zile în urmă, premierul Republicii Moldova a transmis o scrisoare prim-ministrului României. De data aceasta nu a mai solicitat bani pentru a continua aşa-zisele reforme europene.

Se pregăteşte oare România? O ştire din Republica Moldova care tocmai a ajuns la mine m-a uimit până la stupoare: Igor Dodon, preşedintele socialist, pro-rus, a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că în cazul în care vor pierde alegerile parlamentare din februarie 2019, va scoate oamenii în stradă şi va încerca „prin toate modalităţile“ să facă în aşa fel încât să schimbe situaţia.

Am văzut ultima formă a Strategiei de Apărare a Republicii Moldova. Şi dezbaterile aferente, poziţiile Preşedintelui Igor Dodon, ale fostului Preşedinte Vladimir Voronin şi ale actualei majorităţi.

Ultimii dar nu cei din urmă! În Republica Moldova trei direcţii politice principale se bat pentru acapararea puterii în interesul propriu, dar există şi o a patra forţă politică care poate schimba radical destinul românilor de dincolo de Prut: Unionismul!

Se pare că la Chişinău cetăţenii îşi doreau mai mult decât Andrei Năstase ca acesta să ajungă primar al capitalei Republicii Moldova. Protestele de amploare ce au urmat după decizia incorectă şi politizată a justiţiei din Republica Moldova au fost oprite brusc până pe 26 august 2018, aparent exact cât ar avea nevoie liderii să îşi consume vacanţele deja programate.

La câteva săptămâni după ce m-am întors din Republica Moldova, unde am fost să dau o mână de ajutor în lupta moldovenilor pentru libertate şi democraţie, am primit de la cineva de acolo un mesaj întristător.

Întrebarea fundamentală pentru cei care doresc să înţeleagă cu adevărat ce se petrece la Chişinău este următoarea:

La 25 iunie, Curtea Supremă a Republicii Moldova a respins recursul candidatului opoziţiei pro-Europene unite, Andrei Năstase, confirmând astfel decizia din 21 iunie a Curţii de Apel de a invalida alegerile pentru funcţia de primar de Chişinău.

Andrei Năstase se foloseşte de fiecare ocazie pe care o are pentru a se lepăda de România şi de unionism, iar acest lucru nu doar când este întrebat. Cu toate acestea cetăţenia română îi stă foarte bine, dar aşa cum  zice şi el despre alţi un milion de moldoveni: este luată din interes.

O mulţime impresionantă a ieşit ieri în stradă la Chişinău având ca pretext invalidarea alegerilor locale pentru stabilirea primarului capitalei Republicii Moldova. Asta după refuzul instanţelor de judecată de validare a alegerilor, decizie cusută vizibil cu aţă albă şi, evident, politic.

M-am înşelat, recunosc: micul grup de oligarhi refugiaţi în Germania de represaliile lui Plahotniuc s-a dovedit mai tare decât Plahotniuc. În consecinţă, Andrei Năstase (cel susţinut de „refugiaţii“ din Germania, care fac legătura între UCD-UCS şi partidul Maiei Sandu) a câştigat turul al II-lea al alegerilor pentru Primăria Chişinăului.

Au trecut şi alegerile pentru Primăria Chişinău. Cu bine. Capitala Republicii Moldova nu a căzut în braţele socialiştilor pro-ruşi ai preşedintelui Igor Dodon, ci a rămas la opoziţia pro-europeană din stradă.

Andrei Năstase a reuşit să câştige primăria Chişinăului, deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă în faţa binomului oligarhic Plahotniuc-Dodon. Au contat enorm campania din teren şi sistemul electoral în două tururi. Rezultatul transmite în primul rând mesajul că Plahotniuc nu poate subordona întreaga ţară. În al doilea rând, oferă speranţa că în toamnă, la parlamentare, Republica Moldova poate reveni pe calea europeană. La toamnă sau niciodată.

Pe 27 noiembrie 2017, Larics publica un material intitulat „«Regele» Dodon este mort. Soluţia nucleară: alegeri anticipate în Chişinău“. Punctul de plecare era eşecul socialiştilor lui Dodon la referendumul de la Chişinău din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă, care nu au reuşit să aducă la urne cele 30% necesare pentru a-l valida (au adus doar 110.512 de cetăţeni, respective 17,54%).

Suntem în aceste zile în faţa unei noi întâlniri în format 5+2 la Roma, de această dată. O întâlnire care se desfăşoară după ce s-au făcut compromisuri importante şi s-a avansat substanţial pe direcţia satisfacerii „paşilor mici“, în condiţiile unei prezenţe controversate, ca să nu zic de-a dreptul nocive, a ambasadorului Scanlon ca şef al misiunii OSCE la Chişinău, pe ultimii metri, dar şi prin aportul lui

Ultimul tur al alegerilor pentru Primăria Chişinăului va consemna, în opinia mea, penultimul act al desprinderii Republicii Moldova de pe orbita europeană.

De la o vreme încoace, toate alegerile în Republica Moldova, inclusiv cele locale, au o pronunţată componentă geopolitică. Desigur, unii politicieni de pe Bâc au profitat excesiv de pe urma acestui fenomen, exploatând la maxim clivajul orientării externe a ţării, facând astfel un deserviciu promotorilor oneşti ai vectorului integrării europene.

Alegerile locale anticipate la nivelul oraşului Chişinău au predat lecţii fără precedent atotcunoscătorilor, dar şi ucenicilor vrăjitori care vehiculează şi planifică fără a ţine cont de realităţile din jur, de cetăţeni şi de aspiraţiile lor. Evenimentele sunt calificate de sociologi drept singularităţi şi evoluţii unice.