Ieri seară, de-abia ajuns pe aeroportul de la Orly pentru a participa la festivităţile ce marchează 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, preşedintele Trump a surprins cu o acţiune mai puţin obişnuită în politica externă: a criticat dur gazda franceză printr-un tweet în care vorbeşte despre iniţiativa lui Macron privind constituirea unei armate europene.

Ambasadorul american la Moscova, 1986-1991, Jack F. Matlock Jr., cel care a participat la cele două summituri de a Reykjavik şi de la Malta scria în memoriile sale: „După reuniunea de la Reykjavik, la Malta, s-au obţinut mai multe rezultate pozitive decât în oricare alt summit SUA-URSS, deşi nu au fost semnate documente“.

Recentul eveniment sângeros de la Thousand Oaks, Ventura County, California a readus în atenţia comunităţii mondiale problema dureroasă cu care se confruntă ştiinţa medicală (în special în ultimele două decenii, imediat după Războiul din Golf, continuată cu oroarea nesfârşită din Afganistan, dar începută mai demult, odată cu războiul din Vietnam): sindromul de stres post-traumatic (PTSD).

Ce înseamnă alegerile legislative parţiale americane de la 6 noiembrie pentru SUA, pentru democraţia americană şi pentru relaţiile globale? Cine a câştigat? Şi de ce?

Ieri au avut loc alegerile de la mijloc de mandat ȋn SUA, alegeri de mare interes în vederea construirii unei opoziţii faţă de Trump şi de politicile pe care preşedintele american le promovează, dar şi pentru desenarea strategiilor electorale ale alegerilor prezidenţiale de peste doi ani.

Donald Trump a transformat alegerile intermediare din SUA într-un barometru privind politica sa. Indiferent de rezultat, e clar că Trump a schimbat deja pe termen lung America, apreciază redactoarea şefă a DW, Ines Pohl.

Poate începe Trump un adevărat tsunami la nivel planetar. Absolut posibil, din moment ce se constată că este în moarte clinică sistemul asigurărilor şi reasigurărilor globale de securitate ce trebuia să fie garantat de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Absolut senzaţional şi cu semnificaţii ce se pot extinde uşor la scară globală este acest anunţ al Preşedintelui Trump (într-un interviu pentru Axios) în care vorbeşte despre intenţia sa de a modifica amendamentul 14 din Constituţia SUA.

A început cea mai importantă operaţiune de tip securitate internă din SUA în care sunt implicate atât forţele Gărzii Naţionale, cât şi unităţi ale armatei.

Preşedintele Trump a decis retragerea ţării sale din încă un acord internaţional de importanţă strategică, un semnal ce va avea un impact teribil deoarece, cu siguranţă, urmează dezechilibrarea imediată a formulei de echilibru şi supraveghere reciprocă a arsenalelor SUA şi Rusiei.

Alegerile care vor avea loc peste trei săptămâni în SUA sunt cel mai important test pentru această ţară de la alegerea-surpriză a Preşedintelui Trump acum doi ani, iar rezultatul lor ne va spune în ce direcţie se îndreaptă America.

Miercuri, 3 octombrie 2018, ora 19:00, se dă startul pentru Loteria Vizelor 2020. Cei care visează la un nou început în America îşi pot trimite aplicaţiile pentru Loteria Vizelor (Diversity Lottery) pană marţi, 6 noiembrie 2018, ora 19:00.

Acest articol vrea să arate cum s-a schimbat percepţia publicului american despre candidaţii la prezidenţiale în ultima jumătate de secol, de la Harry Truman la George Bush junior.

Nu Uf, ce uşurare pentru omenire! Nu, nu s-a denuclearizat Coreea, nu s-au democratizat China sau Iranul, şi nici măcar n-a murit Putin! Dna. Ford însă, a zis “da”, după zile nesfârşite de eschivări virginale şi fandări avocăţeşti, presărate (îmi imaginez) cu mici leşinuri şi multe săruri pe la nas, de acolo, din ascunzătoarea unde n-o pot dibui bestiile republicane.

„Vom interzice acestor judecători şi procurori intrarea în SUA. Vom adopta sancţiuni împotriva sumelor pe care le deţin în sistemul financiar american, vom demara acţiuni în justiţie împotriva lor în cadrul sistemului nostru de justiţie...

Politica de negociere în forţă, impusă SUA de către preşedintele Donald Trump, se apropie de momentul suprem de testare al voinţelor, eficienţei şi credibilităţii ameninţării proferate în abordările prezente.

Pentru Klaus Iohannis, din 2014 încoace, orice mesaj venit din Statele Unite era bona diagnosis, bona curatio. Nu doar specific domniei sale, mirajul unei fotografii cu preşedintele Americii, oricare ar fi acela, a fost un ţel pentru cei mai mulţi politicieni români. Dacă în iulie, Trump a anulat întâlnirea cu Preşedintele României, mai nou, apropiaţi ai liderului american transmit mesaje importante, dar îngrijorătoare pentru Iohannis.

Analiza îşi propune să explice reacţiile virulente ale presei mainstream la adresa preşedintelui Trump după recentul Summit de la Helsinki. Preşedintele Trump a fost acuzat de trădare şi etichetat ca reprezentând o ameninţare la adresa securităţii Statelor Unite ale Americii.

De ani şi ani de zile ne prefacem că suntem convinşi de argumentaţiile oferite de politicieni atunci când se mai petrece un alt episod de violenţă oarbă.

Pentru unii comentatori politici, mesajul acesta adresat liderului iranian Rohani şi, în general, elitei politice de la Teheran, ar însemna că planurile de atac sunt demult elaborate în cel mai mic detaliu şi extrem de aproape de a fi puse în practică.

Lucrurile încep să devină foarte serioase, pe măsură ce temerile privind existenţa viitoare a instituţiilor fundamentale ale spaţiului euro-atlantic sunt alimentate nu doar de presupuneri, ci de fapte concrete, toate în linia care duce, cu voia deplină a lui Trump, înspre gara unde Putin aşteaptă, liniştit şi zâmbitor, trenul victoriei sale împotriva Occidentului necreştin-ortodox, duşmănos şi agresiv.