Miercuri, 3 octombrie 2018, ora 19:00, se dă startul pentru Loteria Vizelor 2020. Cei care visează la un nou început în America îşi pot trimite aplicaţiile pentru Loteria Vizelor (Diversity Lottery) pană marţi, 6 noiembrie 2018, ora 19:00.

Alegerile care vor avea loc peste trei săptămâni în SUA sunt cel mai important test pentru această ţară de la alegerea-surpriză a Preşedintelui Trump acum doi ani, iar rezultatul lor ne va spune în ce direcţie se îndreaptă America.

Acest articol vrea să arate cum s-a schimbat percepţia publicului american despre candidaţii la prezidenţiale în ultima jumătate de secol, de la Harry Truman la George Bush junior.

Nu Uf, ce uşurare pentru omenire! Nu, nu s-a denuclearizat Coreea, nu s-au democratizat China sau Iranul, şi nici măcar n-a murit Putin! Dna. Ford însă, a zis “da”, după zile nesfârşite de eschivări virginale şi fandări avocăţeşti, presărate (îmi imaginez) cu mici leşinuri şi multe săruri pe la nas, de acolo, din ascunzătoarea unde n-o pot dibui bestiile republicane.

„Vom interzice acestor judecători şi procurori intrarea în SUA. Vom adopta sancţiuni împotriva sumelor pe care le deţin în sistemul financiar american, vom demara acţiuni în justiţie împotriva lor în cadrul sistemului nostru de justiţie...

Politica de negociere în forţă, impusă SUA de către preşedintele Donald Trump, se apropie de momentul suprem de testare al voinţelor, eficienţei şi credibilităţii ameninţării proferate în abordările prezente.

Pentru Klaus Iohannis, din 2014 încoace, orice mesaj venit din Statele Unite era bona diagnosis, bona curatio. Nu doar specific domniei sale, mirajul unei fotografii cu preşedintele Americii, oricare ar fi acela, a fost un ţel pentru cei mai mulţi politicieni români. Dacă în iulie, Trump a anulat întâlnirea cu Preşedintele României, mai nou, apropiaţi ai liderului american transmit mesaje importante, dar îngrijorătoare pentru Iohannis.

Analiza îşi propune să explice reacţiile virulente ale presei mainstream la adresa preşedintelui Trump după recentul Summit de la Helsinki. Preşedintele Trump a fost acuzat de trădare şi etichetat ca reprezentând o ameninţare la adresa securităţii Statelor Unite ale Americii.

De ani şi ani de zile ne prefacem că suntem convinşi de argumentaţiile oferite de politicieni atunci când se mai petrece un alt episod de violenţă oarbă.

Pentru unii comentatori politici, mesajul acesta adresat liderului iranian Rohani şi, în general, elitei politice de la Teheran, ar însemna că planurile de atac sunt demult elaborate în cel mai mic detaliu şi extrem de aproape de a fi puse în practică.

Lucrurile încep să devină foarte serioase, pe măsură ce temerile privind existenţa viitoare a instituţiilor fundamentale ale spaţiului euro-atlantic sunt alimentate nu doar de presupuneri, ci de fapte concrete, toate în linia care duce, cu voia deplină a lui Trump, înspre gara unde Putin aşteaptă, liniştit şi zâmbitor, trenul victoriei sale împotriva Occidentului necreştin-ortodox, duşmănos şi agresiv.

Întâlnirea Trump-Putin putea să fie locul unde nu s-a întâmplat nimic. Unde se juca celebra scenetă a relansării relaţiilor pe baza temelor comune, unde subiectele de divergenţă erau negate, un loc unde singurul lucru public, ieşit la conferinţa de presă, au fost discursurile pregătite de acasă, pe o agenda şi aceea lucrată minuţios de echipele prezidenţiale şi de toate instituţiile responsabile ale celor două state.

De o parte, niciun cuvânt critic la adresa Rusiei. De cealaltă, poziţionarea pe picior de egalitate cu SUA, ba mai mult - preluarea iniţiativei. Presa occidentală e unanimă: Putin a dominat întâlnirea de la Helsinki. O revanşă în locul simbolic al ultimului summit Bush-Gorbaciov, înainte de prăbuşirea URSS, şi al Acordului Final din 1975, pe care Rusia l-a încălcat anexând Crimeea.

Multă lume a sperat că, deşi nu e versat în negocieri politice internaţionale ca Vladimir Putin, Donald Trump va avea măcar abilitatea omului de afaceri care vrea să câştige şi care îşi „simte“ adversarul. Conferinţa de presă a celor doi lideri a mers însă din rău în mai rău şi apoi chiar dezastruos pentru liderul de la Casa Albă şi pentru aliaţii Americii. Mai jos, lista şi analiza gafelor prin care Trump s-a predat lui Putin.

E un lucru bine cunoscut că mulţi români, aşa numiţii „amazonieni”, vând diverse pe platforma Amazon şi se bucură de un succes pe măsură.

Pentru noi, românii, care am suferit sub dictaturi jumătate din secolul ce a trecut de la Marea Unire, Declaraţia de Independenţă de la 4 Iulie 1776 rămâne de o intensă actualitate în strădania de a ne asigura dreptul la libertate şi de a ne construi un stat întemeiat pe separaţia şi echilibrul puterilor publice, pentru garantarea drepturilor democratice ale cetăţenilor. În acest efort, Statele Unite constituie cel mai important aliat.

Summitul NATO din iulie ar putea fi un moment de linişte între cei 29 de aliaţi, dar din păcate nu va fi aşa. Preşedintele Donald Trump a transmis o serie de scrisori către aliaţii săi din NATO, cu un mesaj clar: summitul va fi despre cei care dau 2% din PIB şi despre cei care nu dau. Scrisoarea trimisă către PM Erna Solberg fost publicată de media norvegiană.

Peste două săptămâni începe summitul NATO, unul dintre cele mai interesante de până acum. Nu pentru rezoluţiile ce urmează a fi adoptate sau deciziile ce urmează a fi luate, ci pentru atmosfera care va domina acest summit: o nuntă mare, la care neînţelegerile dintre membrii familiei pot izbucni oricând. Mai ales că personajul dominant al familiei flirtează cu vecinul care şi-a pus gardul pe terenul nostru.

Vă mai amintiţi de SPLC, ONG-ul american care a pus „Merry Christmas” pe listele de ură? Şi care a etichetat călugăriţe catolice, jurnalişti care militează împotriva ISIS, veterani de război şi organizaţii creştine de advocacy drept „grupuri de ură”? Săptămâna trecută SPLC a fost amendat cu 3,4 milioane de dolari pentru că l-a inclus pe reformatorul musulman Maajid Nawaz pe aceste „liste de ură”.

Astăzi, 26 iunie, Curtea Supremă a votat în favoarea legii propuse de Donald Trump în septembrie, care vizează restricţionarea intrării pe teritoriul SUA a cetăţenilor din Iran, Libia, Siria, Somalia şi Yemen.

Nu ştiu dacă Preşedintele SUA, Donald Trump, a avut relaţii nepotrivite şi vinovate cu Federaţia Rusă. Cred că nici măcar administraţia americană nu şi-ar dori vreodată să demonstreze acest lucru.