Suicidul în rândul fetelor de 10-14 ani, în creștere. „Mediul online poate deveni unul dintre locurile în care anumite vulnerabilități sunt amplificate”

Rata suicidului în rândul fetelor foarte tinere a crescut într-un ritm care îi îngrijorează pe specialiști, iar rețelele sociale sunt din nou în centrul discuției. Un studiu publicat în septembrie în „JAMA Pediatrics” arată cât de mult s-a schimbat situația în ultimele două decenii. Ce le face însă pe fete mai vulnerabile și cât cântăresc comparația permanentă, presiunea de a fi acceptate și timpul petrecut online?

Suicidul în rândul fetelor de 10-14 ani, în creștere. Ce rol au rețelele sociale Foto: Profimedia

Suicidul este în prezent a doua cauză de deces în rândul copiilor de 10-14 ani din Statele Unite. Deși, istoric, ratele au fost mai mari în cazul băieților, între 2007 și 2021 diferența dintre sexe s-a redus, pe fondul unei creșteri mai accentuate în rândul fetelor, arată analiza publicată pe 8 septembrie 2026 în „JAMA Pediatrics”.

„Din aproximativ 2010 până în 2019, cred că este destul de clar că rețelele sociale și smartphone-urile au stat în spatele unei mari părți din această creștere a numărului de sinucideri, în special în rândul fetelor. Utilizarea rețelelor sociale este asociată mai puternic cu depresia și alte probleme de sănătate mintală în cazul fetelor decât în cazul băieților”, declară pentru New York Post autoarea studiului, Jean Twenge, profesoară de psihologie la San Diego State University.

Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, explică pentru „Adevărul” că mediul digital a schimbat inclusiv felul în care adolescentul trăiește apartenența la grup.

„Adolescenții au avut dintotdeauna grupuri și au existat mereu mode, acte de bravură, comparație, presiune socială și dorința de a impresiona. Ceea ce s-a schimbat radical este că astăzi grupul nu mai pleacă acasă la sfârșitul zilei, ei rămân conectați”, spune ea.

„Grupul nu mai înseamnă douăzeci de copii de la școală”

Pentru adolescent, ceilalți tineri devin un reper important în procesul prin care își construiește identitatea. Un gest pe care adultul îl vede exclusiv drept periculos poate avea, pentru copil, și o miză legată de acceptare.

„De multe ori, răspunsul este apartenența, dar adolescentul nu încearcă doar o provocare, un dans sau o modă. În spatele gestului poate exista o întrebare mult mai profundă: «Sunt și eu unul dintre voi?»,” adaugă specialista.

Această nevoie nu este nouă. Diferența constă în dimensiunea publicului și a faptului că feedbackul nu mai dispare atunci când copilul ajunge acasă.

„Grupul este acolo dimineața, înainte ca adolescentul să se ridice din pat, este prezent în momentele de singurătate, când a fost exclus, când s-a certat cu cineva, când nu îi place corpul lui, când se întreabă dacă este suficient de frumos, interesant, dorit sau acceptat. Grupul nu mai înseamnă douăzeci de copii de la școală, înseamnă sute, mii sau milioane de priviri”, subliniază Gabriela Marc.

În cazul fetelor, Twenge atrage atenția asupra rolului comparației legate de aspect și al conținutului sexualizat. Ea susține că legătura dintre folosirea social media și problemele de sănătate mintală apare mai puternic în datele privind fetele decât în cele privind băieții.

„Este important însă să nu transformăm aceste date într-o concluzie simplistă de tipul «social media provoacă suicidul». Suicidul este un fenomen complex, iar în spatele suferinței unui copil se pot întâlni depresia, anxietatea, trauma, bullyingul, abuzul, singurătatea, conflictele, pierderile și vulnerabilitățile individuale. Mediul online poate deveni unul dintre locurile în care anumite vulnerabilități sunt amplificate, dar nu reprezintă o explicație universală,” avertizează Gabriela Marc.

Algoritmul vede ce îi reține atenția copilului

Mediul online nu presupune numai alegerea activă a conținutului. Platformele învață din comportamentul utilizatorului și îi recomandă materiale asemănătoare celor la care s-a oprit anterior.

„Algoritmul nu știe că un copil suferă. Știe că s-a oprit și aici există ceva profund diferit față de presiunea socială pe care au cunoscut-o generațiile anterioare”, mai spune ea. „Un adolescent vulnerabil se poate trezi astfel într-un flux tot mai îngust de conținut care seamănă cu starea lui interioară. Iar aceasta este una dintre marile provocări psihologice ale mediului digital: algoritmul poate observa ce îi captează atenția copilului înainte ca părintele să știe prin ce trece.”

Internetul poate avea însă și rolul opus. Un adolescent care trece printr-o perioadă dificilă poate găsi acolo persoane cu experiențe similare și poate reuși, pentru prima dată, să pună în cuvinte ceea ce simte. „Există însă o diferență importantă între «și alții trec prin ceea ce trăiesc eu» și «asta este cine sunt eu»”, mărturisește specialista.

De ce fetele pot fi mai vulnerabile

Pentru adolescente, comparația online se suprapune unei perioade în care corpul și identitatea se schimbă, iar evaluarea celor din jur poate avea o importanță foarte mare.

„Fetele adolescente cresc astăzi într-o cultură profund vizuală, în care corpul, frumusețea, popularitatea și acceptarea pot fi evaluate permanent. Imaginea nu mai este doar privită. Este comparată, filtrată, comentată și transformată în cifre”, este de părere Gabriela Marc.

Ea atrage atenția că vulnerabilitatea nu se reduce însă la imaginea corporală. Pot interveni excluderea, relațiile tensionate, sexualizarea, hărțuirea, rușinea, presiunea performanței și nevoia de acceptare: „Faptul că adolescenta este permanent conectată nu înseamnă că se simte conectată. Conectarea nu este același lucru cu atașamentul.”

Ce pot face părinții

Interdicția sau controlul permanent nu rezolvă problema. Relația cu adultul rămâne importantă tocmai într-o perioadă în care adolescentul începe să își construiască o lume separată de familie.

„Adolescentul se îndepărtează de părinți într-o perioadă în care încă are enormă nevoie de ei. Nevoia nu mai arată ca la șapte ani. Nu mai vine neapărat să spună tot, nu mai caută aceeași apropiere și nu mai cere ajutor în același fel”, spune psihologul.

În loc să urmărească exclusiv numărul de ore petrecute în fața ecranului, părinții pot fi atenți și la felul în care mediul online îl afectează pe copil.

„Nu este suficient să întrebăm cât timp stă pe telefon. Am ajuns să vorbim foarte mult despre timpul de ecran, dar ceea ce contează real este ce vede copilul. Contează ce caută și ce începe să îi fie recomandat, contează cum se simte înainte să intre și cum se simte când lasă telefonul jos”, subliniază aceasta.

Există însă situații în care conversația nu mai este suficientă. „Când un copil spune că nu mai vrea să trăiască, vorbește despre suicid sau autovătămare, își ia rămas-bun, oferă lucruri importante, caută modalități de a muri ori apare o schimbare severă și îngrijorătoare a comportamentului, nu tratăm aceste semnale ca pe dramatism adolescentin. Este nevoie de ajutor profesionist și de evaluarea imediată a siguranței copilului”, conchide specialista.

Într-o asemenea situație, copilul nu trebuie lăsat singur, iar ajutorul medical de urgență trebuie solicitat imediat, inclusiv prin 112.