„De ce n-ai luat 10?” Când goana după note bune începe să le facă rău copiilor

Note mari, teme făcute la timp, rezultate bune la examene și frica de a nu-și dezamăgi părinții. Pentru mulți copii, dorința de a se descurca bine la școală devine, în timp, o sursă serioasă de stres. Un studiu care a urmărit 4.714 tineri a arătat că adolescenții care resimțeau la 15 ani o presiune mai mare legată de rezultatele școlare aveau ulterior un risc mai ridicat de autovătămare, asocierea fiind vizibilă până la vârsta de 24 de ani. Mai mult, cei care simțeau că trebuie să obțină rezultate bune neapărat au raportat și mai multe simptome depresive în anii următori, până la 22 de ani.

„De ce n-ai luat 10?” Când goana după note bune începe să le facă rău copiilor Foto: Shutterstock

Mai precis, cercetătorii de la University College London, într-un studiu publicat în „The Lancet Child & Adolescent Health", au analizat răspunsurile date de participanții în vârstă de 15 ani despre cât de mult îi preocupă temele și rezultatele școlare și cât de presați se simt de familie să se descurce bine. Pe baza acestor răspunsuri, ei au urmărit ulterior atât simptomele depresive ale participanților, cu vârsta cuprinsă între 16 și 22 de ani, cât și eventualele episoade de autovătămare, până la vârsta de 24 de ani.

Nivelul de presiune resimțit a fost măsurat pe o scală de nouă puncte, iar rezultatele arată că riscul de autovătămare creștea cu 8% pentru fiecare punct în plus pe această scală.

Cât de mult să ceri de la un copil?

„Presiunea academică nu este, în sine, un lucru negativ. Copiii și adolescenții au nevoie de așteptări, structură și limite. Problema apare atunci când presiunea pentru performanță devine constantă, este percepută ca fiind excesivă sau ajunge să fie asociată cu valoarea personală a copilului. Din punct de vedere psihologic, trebuie să facem diferența între așteptare și presiune. Așteptarea transmite: «Cred că poți și te susțin să reușești». Presiunea transmite, mai ales atunci când este excesivă: «Trebuie să reușești, altfel mă dezamăgești sau nu ești suficient de bun»,” explică Geta Udrea, psiholog clinician și psihoterapeut, pentru „Adevărul”:

Un nivel moderat de stres poate, în anumite situații, să ajute la mobilizarea atenției, iar faptul că părinții au standarde ridicate nu este, în sine, dăunător. Lucrurile se complică atunci când cerințele vin la pachet cu comparații constante, critică sau amenințări, iar copilul ajunge să trăiască cu frica de a-i dezamăgi pe adulți.

„Prin urmare, întrebarea nu este «câtă presiune trebuie să punem?», ci mai degrabă «cum construim un mediu care stimulează efortul fără să transforme performanța într-o sursă cronică de amenințare?»”, spune Geta Udrea.

Când un 9 nu mai este suficient

Una dintre probleme apare atunci când rezultatul școlar nu mai este perceput doar ca o evaluare a unei lucrări, ci începe să spună ceva despre cât de bun se consideră copilul.

„Dacă mesajul repetat este «trebuie să fii cel mai bun», «trebuie să iei 10», «nu este suficient», copilul poate ajunge să construiască o relație condiționată cu propria valoare: «Sunt valoros dacă performez»”, adaugă psihologul.

În timp, explică specialista, poate apărea perfecționismul maladaptativ. Copilul nu mai încearcă doar să obțină rezultate bune, ci ajunge să simtă că nu își permite să greșească. Astfel, nici succesul nu mai aduce neapărat satisfacție.

„Un copil care ia 9 poate fi preocupat de faptul că nu a luat 10, iar unul care ia 10 poate începe imediat să se teamă că data viitoare nu va mai putea menține rezultatul”, subliniază ea.

Comparațiile cu ceilalți pot amplifica problema. Acea replică aparent banală „uite ce notă a luat colegul tău” mută atenția de la progresul copilului la locul pe care acesta îl ocupă în raport cu ceilalți.

„Este mult mai sănătos să mutăm accentul de la «ai fost mai bun decât X?» la «ce ai reușit să îmbunătățești față de data trecută?»”, atrage atenția Geta Udrea.

Semnele că presiunea a devenit prea mare

Părinții nu trebuie să aștepte o situație gravă ca să-și dea seama că ceva nu e în regulă. Anxietatea puternică înaintea testelor, reacțiile disproporționate la o notă mai mică, teama intensă de greșeală, problemele cu somnul, oboseala, autocritica sau afirmațiile repetate că „nu sunt suficient de bun” pot fi semnale că un copil trece printr-o perioadă dificilă.

La fel, părinții ar trebui să fie atenți la retragerea socială, iritabilitate, pierderea interesului pentru activități care înainte îi făceau plăcere sau evitarea materiilor și situațiilor în care copilul se teme că ar putea greși. Niciunul dintre aceste comportamente nu confirmă, luat separat, că presiunea școlară este cauza, și niciunul nu reprezintă un diagnostic.

„Ele sunt însă motive pentru ca adultul să se oprească și să încerce să înțeleagă ce se întâmplă dincolo de nota respectivă”, explică psihologul.

„O notă mică nu schimbă ceea ce cred despre tine”

A avea așteptări nu înseamnă nici renunțarea la reguli, disciplină sau responsabilitate atunci când copilul întâmpină dificultăți.

„Copiii au nevoie de așteptări, dar nu au nevoie ca iubirea, aprecierea sau sentimentul lor de valoare să depindă de performanță”, mărturisește aceasta.

Diferența poate apărea inclusiv în cuvintele folosite acasă. „Nu ți-ai făcut tema și trebuie să îți asumi consecințele” se referă la un comportament care poate fi schimbat. „Ești leneș și nu vei ajunge nimic în viață” transformă însă o situație punctuală într-o judecată despre copil, mai spune ea.

În loc să fie lăudat exclusiv pentru rezultat sau pentru cât este de „deștept”, părintele poate observa și ceea ce a făcut copilul pentru a ajunge acolo: perseverența, strategia găsită atunci când nu a înțeles ceva, curajul de a cere ajutor sau munca depusă.

„Cred că un copil are nevoie să audă două lucruri în același timp: «am încredere în capacitatea ta și am așteptări de la tine» și «au trebuie să fii perfect pentru a fi valoros și iubit». Aceste mesaje nu se contrazic”, recomandă Geta Udrea.

Iar o notă, oricât de importantă ar părea în momentul în care este trecută în catalog, rămâne rezultatul obținut într-o anumită situație.

„O notă este o informație despre performanța copilului într-un anumit moment și într-un anumit context. Nu este o măsură a inteligenței lui, a potențialului său și, cu atât mai puțin, a valorii sale ca persoană”, conchide psihologul.