De ce lucrurile ieftine te pot costa, de fapt, mai mult. Capcana în care cădem când vrem să economisim

Un produs mai scump nu este automat o investiție mai bună, la fel cum unul ieftin nu înseamnă neapărat bani aruncați pe fereastră. Contează cât de des îl folosim, cât rezistă și dacă avem cu adevărat nevoie de el. Într-o discuție pornită pe Reddit, oamenii au dezbătut când merită să plătești mai mult pentru ceea ce cumperi și când varianta ieftină este suficientă. Expertul în educație financiară Adrian Asoltanie explică, pentru „Adevărul”, cum putem evalua dacă o achiziție și-a meritat banii.

De ce lucrurile ieftine te pot costa, de fapt, mai mult Foto: Shutterstock

Prețul de la raft nu spune cât ne costă, de fapt, un produs

„Când vine vorba de satisfacția consumatorului sau satisfacția în urma unei achiziții, de fapt, totul se rezumă la următoarea expresie: poți să spui după acea achiziție sau la ceva timp după acea achiziție «băi, frate, a meritat banii» sau, dimpotrivă, ai o urmă de regret, trăind cu convingerea că, de fapt, ai plătit prea mult. În general, lucrurile astea se pot întâmpla și la produsele ieftine, și la produsele scumpe. Și, ca unitate de măsură, am putea să luăm în calcul numărul de utilizări sau prețul pe utilizare”, declară pentru „Adevărul” expertul financiar Adrian Asoltanie..

De exemplu, adaugă el, poți să spui că dai 400-500 de lei pe o cămașă: „S-ar putea să ți se pară mult pentru un astfel de produs, dar dacă e un produs de calitate, pe care îl folosești la serviciu în mod frecvent, rezistă la multe spălări, nu necesită călcare sau îngrijire specială, e un material mai de calitate, care îți face viața mai simplă și poți să o folosești luni de zile, ani de zile, cămașa respectivă o să iasă la un preț per purtare foarte mic, câțiva lei.”

La polul opus poate fi o piesă vestimentară mult mai ieftină care rămâne în dulap.

„Nu același lucru se poate spune pentru o cămașă din poliester pe care ai dat poate 100 de lei, dar pe care n-ai purtat-o niciodată sau, mai rău, eviți să o porți. O tot muți prin șifonier, de colo până colo, până când ajungi, într-un târziu, să o donezi sau să ajungă la gunoi. Pur și simplu te-ai săturat să o vezi”, subliniază acesta.

Rochia de 1.500 de lei poate costa mai mult decât pare

Același calcul se poate aplica obiectelor cumpărate pentru ocazii speciale. Problema nu este neapărat suma mare plătită, ci numărul redus de utilizări.

„La fel se întâmplă, de exemplu, cu rochiile de ocazie. Dacă îți cumperi, nu știu, dai 800-1.000 de lei, 1.500 de lei pe o rochie de ocazie pe care o porți doar o dată la un eveniment și după aceea nu-ți mai vine s-o porți pentru că nu vrei să fii văzută de mai multe ori purtând aceeași haină, aceeași rochie, iarăși costul per purtare va fi foarte, foarte mare,” lămurește Adrian Asoltanie.

O piesă versatilă poate schimba însă calculul. „Nu același lucru se poate spune despre o rochie elegantă sau acea, cum spun doamnele și domnișoarele, «little black dress», pe care o poți folosi și la o petrecere de firmă, și la o ocazie, poate chiar și la o nuntă, la un botez sau la o ieșire elegantă. Undeva, prețul per purtare pe acel obiect vestimentar va fi foarte, foarte mic și atunci concluzia va fi: a meritat”, completează specialistul.

Cât ne costă entuziasmul pentru un hobby nou

O altă situație apare atunci când cumpărăm echipamente pentru o activitate pe care abia o descoperim. Investiția făcută din entuziasm poate deveni inutilă dacă, după primele încercări, constatăm că nu ni se potrivește.

„Eu, de exemplu, fiind pasionat de ieșiri pe munte, drumeții, observ destul de des oameni care dau bani mulți pe obiecte cum ar fi corturi sau alte obiecte de camping și descoperă, după o primă ieșire, că, de fapt, cortul nu e pentru ei. Dormitul în natură nu e pentru ei, nu le place, nu se descurcă. Și atunci le vei găsi, de cele mai multe ori, pe OLX, la jumătate de preț”, mărturisește Adrian Asoltanie.

Chiar specialistul spune că a profitat recent de o asemenea situație: „Eu chiar lunile trecute am cumpărat un astfel de cort, care în magazin, nou, ar fi costat 1.200 de lei. L-am găsit după o singură utilizare, după o singură ieșire, aproape nou, la 450 de lei. Și aici vor fi niște ocazii destul de bune de a cumpăra produse de calitate, la discount.”

Strategia: cumperi ieftin și vezi dacă reușești să-l „consumi”

O strategie similară apare în mai multe dintre comentariile de pe Reddit, de pe r/buitforlife: achiziția ieftină poate funcționa ca un test. „Am tendința să cumpăr majoritatea lucrurilor ieftine la început. Dacă reușesc să uzez produsul, înseamnă că îl folosesc suficient de mult încât să merite să cumpăr apoi o versiune făcută să reziste”, explică un utilizator.

Un altul spune că procedează la fel cu hobby-urile: cumpără cea mai ieftină variantă la început și face upgrade abia dacă încă practică activitatea după doi ani. Alți participanți rezumă criteriul la „costul per utilizare”: dacă un obiect este folosit de trei ori și își face treaba, faptul că nu ar rezista la 300 de utilizări poate fi irelevant.

Pentru lucrurile folosite zilnic, ecuația se schimbă. „Dacă folosești ceva o dată pe an și rezistă 100 de utilizări, înseamnă 100 de ani. Dacă îl folosești de două ori pe zi și rezistă doar 100 de utilizări, merită să plătești mai mult dacă varianta mai bună rezistă mai mult sau îți face treaba considerabil mai ușoară”, arată un alt comentator.

Bormașina de 150 de lei versus cea de 2.500 de lei

În cazul uneltelor, cele două extreme pot fi la fel de neinspirate. „Una este să dai 150 de lei pe o bormașină, pe o chinezărie, și să se strice după două utilizări, după primele două găuri pe care le dai. Evident, vei trage concluzia că n-a meritat. Dar, în același timp, nu merită, pentru utilizare de tip hobby, chestii prin casă de făcut, să dai 2.500 de lei pe o bormașină ultra-profesională, astfel încât să-ți iasă un preț pe gaură de 500 de lei”, mai spune Adrian Asoltanie.

Și participanții la discuția online au făcut această diferență. Unul dintre cele mai apreciate sfaturi este să începi cu un set ieftin de unelte și să înlocuiești ulterior, cu variante de calitate, tocmai piesele pe care le uzezi cel mai mult. „Nu există niciun motiv să cheltuiești bani pe ceva de care, în realitate, nu ai nevoie”, spune altcineva.

Există însă și o limită. Pentru lucrările de precizie sau solicitante, un alt participant avertizează că ar trebui aleasă cel puțin o gamă medie, deoarece o unealtă slabă poate deteriora ceea ce încerci să repari. În același timp, subliniază el, nici prețul mare nu garantează automat calitatea.

„Ce e important este găsirea echilibrului între calitate și utilizarea efectivă pe care o va avea acel produs, astfel încât, la finalul zilei, să tragi concluzia: da, a meritat, am un produs de calitate suficient de bun pentru utilizarea pe care o am eu și să te țină ani de zile, să știi că, dacă ai pus mâna pe el, ți-ai făcut treaba și nu stai cu teama de fiecare dată dacă va merge, dacă trebuie să cumperi altul”, atrage atenția Adrian Asoltanie.

Când nu mai plătim calitatea, ci brandul

În cazul hainelor, prețul nu este însă legat doar de cât timp poate fi folosit un obiect vestimentar.

„O altă zonă, ca să ne întoarcem puțin la discuția despre haine, este unde se termină calitatea și unde începe fița și aroganța. Pentru că, într-adevăr, brandurile costă mai mult. O parte din această diferență de preț vine din calitate. Sunt produse mai de calitate, materiale mai de calitate, lipituri sau cusături care țin mai mult. Dar, de la un punct încolo, evident că intervine brandul. Marketingul, imaginea, ego-ul, aroganța, fița și figurile”, opinează expertul financiar.

În discuția de pe Reddit apare aproape aceeași delimitare: „Fiecare produs are un punct în care banii în plus nu mai cumpără calitate reală, ci valoare percepută. După acel punct, în mare parte doar plătești mai mult.” Autorul comentariului consideră că investițiile cele mai bune sunt în obiectele utilizate zilnic, reparabile și pentru care diferența de preț aduce o îmbunătățire sesizabilă a performanței sau durabilității.

„Una înseamnă o pereche de adidași de 50 de lei sau de 100 de lei, care probabil nu o să te țină foarte mult. Probabil vorbim de ceva de calitate mai bună pe la 200 de lei, 300-400 de lei, dar, cel mai probabil, de la 1.000 de lei în sus nu mai vorbim de o diferență sesizabilă a calității, ci vorbim de a plăti brandul, logo-ul sau, de fapt, ego-ul”, exemplifică Adrian Asoltanie.

Pentru expert, criteriul final rămâne valoarea pe care cumpărătorul o obține efectiv din obiectul respectiv.

„Fiecare om trebuie să evalueze ce merită cu adevărat. Și eu am o vorbă: nu încerca să impresionezi oamenii pe banii tăi, pentru că, cel mai probabil, n-o să reușești să o faci niciodată, oricât de mulți bani ai băga pe-acolo, și nici nu merită”, subliniază el. „Mai e și o vorbă în educația financiară. De cele mai multe ori, cheltuim bani pe care nu-i avem ca să cumpărăm lucruri de care n-avem nevoie, încercând să impresionăm oameni pe care nici măcar nu-i cunoaștem. Spor la bani.”