Articole scrise de Norbert Nemeş

Stabilit în Statele Unite ale Americii de peste două decenii, Eduard Ilie, cunoscut online ca @edsta, creează clipuri despre România pentru milioane de urmăritori. Prin umor, imagini și sinceritate, el a devenit un ambasador digital al țării în care nu a mai trăit din copilărie.

În agitația orașului, privirea se pierde între ecrane și clădiri. Dar un gest simplu, ca a privi un copac sau o pasăre, poate fi începutul reconectării cu un ritm ancestral. Uneori, apropierea de natură pornește de la o întrebare simplă: „În ce direcție mă uit?“.

La zece ani după „Colectiv“, polițiștii încă nu au cui să ceară ajutor atunci când trauma îi ajunge din urmă. Confidențialitatea lipsește, iar în multe cazuri, frica e mai puternică decât rușinea.

Două proiecte de teatru social aduc pe scenă teme ignorate: evacuările abuzive și stigmatizarea problemelor de sănătate mintală. „În stradă: Vocea locuirii” și „Adevăruri Distorsionate” folosesc arta ca formă de dialog și reparație.

Două inițiative independente readuc la viață memoria industrială a României – furnalul Reșiței și patrimoniul Văii Jiului devin simboluri ale unei lupte pentru salvarea trecutului.

Într-o lume în care aplicațiile, algoritmii și inteligența artificială promit să revoluționeze Educația, specialiștii atrag atenția că tehnologia nu poate înlocui gândirea critică, curiozitatea și dialogul autentic. Ea devine cu adevărat valoroasă doar atunci când este folosită conștient.

La capătul Deltei, un grup de adolescenți redescoperă istoria orașului lor prin ateliere de arhitectură, actorie și storytelling. „Voice Your Place – Sulina” le arată cum patrimoniul poate deveni o parte vie din viața lor de zi cu zi.

Aplicațiile de dating au înlocuit întâmplarea cu programarea. Într-o lume dominată de ecrane și algoritmi, modul în care oamenii se întâlnesc, flirtează și se îndrăgostesc nu mai seamănă deloc cu cel de acum un deceniu.

Pentru Refugiul de Creație, cultura înseamnă și recuperare – a tradițiilor rurale care se sting și a identităților queer ascunse din teama de a fi văzute.

Într-o casă veche din satul Șona, Galeria ARTEP construiește un spațiu dedicat experimentului artistic. „Rezidența 110” reunește artiști, curatori și cercetători din România și din străinătate, într-un proiect care repune dialogul cultural în centrul creației.

De la spectacole de teatru în sate fără scenă, la ateliere pentru tineri din comunități vulnerabile, două proiecte independente – „Artă în vatra satelor” și „Me sem sukar” – arată cum cultura devine educație, identitate și dreptul de a fi văzut.

Iulian Carp are 32 de ani, e marinar și tată, dar și voluntar pe străzile Bucureștiului. În zilele libere își ia echipamentul și curăță indicatoare, panouri și stații de autobuz acoperite de stickere și graffiti, transformând rutina personală într-un proiect numit „Oraș Curat“.

În cinematografia iraniană, femeia trăiește între cadre restrânse și absențe impuse: intimitatea ei nu are voie să se arate. Ceea ce lipsește devine, paradoxal, mesaj – o tăcere care spune mai mult decât orice replică.

Literația nu se oprește la școală: ea este esențială pentru a naviga în lumea de zi cu zi, de la completarea unui formular până la înțelegerea unui contract sau a unei rețete medicale.

Adulții care nu au competențe solide de literație nu sunt vulnerabili doar atunci când trebuie să completeze un formular sau să înțeleagă instrucțiunile unui medicament. Modul în care citesc și consumă mass-media îi poate expune la manipulare, dezinformare și teorii conspiraționiste.

În școlile din România, masa de prânz face diferența între a învăța și a abandona. De la „Cornul și Laptele“ la „Masă Sănătoasă“ și programele ONG-urilor, hrana oferită elevilor arată cât de strâns legate sunt educația, sănătatea și șansele lor de viitor.

Inteligența artificială începe să capete un rol în sistemul de învățământ, însă nu poate înlocui interacțiunile umane, precum gândirea critică şi expertiza profesională.

La UMF „Carol Davila“, un curs opțional îi învață pe viitorii medici să comunice cu pacienții: cum să asculte, cum să transmită un diagnostic dificil și cum să-și gestioneze propriile emoții. Medicina are nevoie şi de povești, nu doar de aparate și tratamente.

Ce spune cazul Pieței Revoluției despre felul în care Bucureștiul își gestionează spațiile publice? Între lipsa de transparență, decizii fragmentare și inițiative civice, se conturează o întrebare mai largă: cine are, de fapt, dreptul să modeleze orașul?

În linii mari, vacanțele și perioada anului școlar au fost stabilite în urmă cu mai bine de un secol, în funcție de nevoile societății de atunci: școala se termina când începea munca la câmp. Astăzi, cu toate că dinamica activităților s-a schimbat, programul școlar rămâne bătut în cuie

La peste 30 de ani de la Revoluție, Ion Iliescu rămâne o figură controversată: pentru unii, arhitect al tranziției democratice; pentru alții, simbol al continuității comuniste. Doi tineri analiști, Vlad Adamescu și Răzvan Petri, oferă o radiografie în oglindă a moștenirii și contradicțiilor sale.

Istorica Lavinia Betea, cunoscută pentru cercetările despre elita comunistă, oferă o lectură nuanțată a traiectoriei lui Ion Iliescu. Departe de a-l demoniza sau mitiza, ea vorbește într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre rolul primului președinte român ales democratic.

În centrul Mamaiei, Hotelul Perla, simbol al arhitecturii moderniste de pe litoral, riscă demolarea pentru a fi înlocuit cu construcții anonime. Pierderea ar însemna ștergerea unui reper urban și a unei părți din identitatea istorică a stațiunii.

Până să-l cunoască personal, Simona Popescu îl știa deja pe Gellu Naum din biblioteci. Scrisese despre opera lui o lucrare de diplomă amplă, pe care chiar Naum o va citi. A urmat o relație care avea să se transforme într-un dialog de o viață.

În spatele zgomotului orașului, câțiva copaci bătrâni încă țin minte un alt București. Dar fără grijă reală, planuri clare și oameni pregătiți, acești arbori dispar, unul câte unul, lăsând în urmă nu doar goluri de umbră, ci și goluri de memorie

La 110 ani de la naștere, Gellu Naum rămâne una dintre figurile distincte ale literaturii române. Poet, eseist și traducător, a traversat secolul XX cu o voce singulară, atașată suprarealismului, construindu-și o operă atipică, aflată adesea în afara convențiilor vremii.

În sudul României, pământul se transformă încet în praf. Ceea ce odinioară era una dintre cele mai fertile regiuni agricole ale țării se întinde acum în câmpuri de nisip, brazde crăpate și soluri epuizate. Deșertificarea, un proces care cândva părea lent și îndepărtat, a devenit o realitate vizibilă

Cunoscut pentru arta sa militantă, Dan Perjovschi a acceptat în premieră colaborarea cu un mare brand din industria modei și recunoaște sincer că, până nu demult, ar fi refuzat categoric o astfel de propunere

În epoca Gheorghiu-Dej, vacanțele nomenclaturiștilor însemnau privilegii și discreție: vile și stațiuni exclusiviste, față de oamenii de rând, care își petreceau concediul muncind acasă sau în tabere sindicale modeste. Odihna reflecta diferențele de statut.

În ultima vară a cuplului Ceaușescu, vacanța a însemnat doar continuarea vieții de partid: mutarea la Neptun sau Snagov aducea ședințe, vizite oficiale și rutină birocratică. Sub aparența concediului, Ceaușeștii au rămas mereu la datorie, fără adevărată relaxare.

În regimul Ceaușescu, vacanțele elitei comuniste erau ritualuri ale puterii: privilegii dozate, supraveghere strictă și program impus. Relaxarea era controlată de partid, iar timpul liber al liderilor rămânea sub atenta supraveghere a cuplului Ceaușescu.

„Izidor“ este numele unui copil care și-a petrecut prima parte a vieții într-unul dintre fostele cămine-spital pentru „irecuperabili“ din România comunistă, dar și numele scurtmetrajului care redă cea mai fericită amintire a lui: preț de 24 de ore, viața a avut gust, miros, căldură și libertate.

În România, doar în acest an, s-au comis 26 de femicide: câte o femeie omorâtă de partenerul ei săptămânal. La noi, femeile sunt ucise pentru că sunt femei, iar presa întreabă ce purtau sau cu cine se vedeau și, prin cuvinte - direct sau indirect -, justifică sau romantizează crima.