După tragedia din capitala Libanului, Beirut, care a zguduit întreaga lume, am avut prilejul, la câteva zile, după această grea încercare pentru poporul libanez, să cuprind, într-un scurt interviu, relatări, imagini despre actuala situaţie şi despre posibile scenarii politice şi economice de perspectivă.
Un eveniment recent, ce va căpăta un loc în istorie prin efectele globale pe care le-a generat, este pandemia de coronavirus din prima jumătate a anului 2020. Virusul, a cărui forţă de contagiune a adus aminte de gripa spaniolă din anii de după primul război mondial, s-a răspândit cu rapiditate într-o lume globalizată şi interconectată.
La 5 august ora 24 a devenit definitivă Hotărârea CEDO în cazul Kovesi versus România pronunţată la 5 mai 2020 cu privire la demiterea fostului procuror DNA.
Aproape toţi cei cu care mă întâlnesc mă întreabă cam ce salariu cred eu
că ar putea primi, după ce le-am studiat cu atenţie CV-ul şi am văzut
cum sunt. Le spun întotdeauna. 4.000 de Euro pe lună, de pildă. Dar ce
nu le zic aproape niciodată, este că aş estima 5.000 dacă ar fi cu 10
centimetri mai înalţi, sau 4.500 dacă nu ar avea vocea atât de subţire.
E foarte mult. Dl ministru se jenează să spună adevărul. Şi revenim la
greşeala fundamentală a guvernului Orban. Nu a redus deloc cheltuielile de funcţionare
a statului. Trebuia s-o facă de la început, de la organizarea guvernului,
ministerelor şi instituţiilor statului. N-a făcut-o, riscă să intre acum în
colaps bugetar, dacă Justiţia va constata că e obligat să mărească pensiile cu
40%.
Cine mai aminteşte de celebrul caz Mailat? Acesta a fost unu dintre cele mai răsunătoare cazuri de război informaţional purtat împotriva României, după cum a dezvăluit colegul nostru George Scarlat pe pagina LARICS. Foarte recent, la începutul lunii august 2020, s-a declanşat în Italia o altă campanie de dezinformare care are în centru România. Despre ce e vorba?
Ca
spectator, te întrebi, nu o dată, cine este cel din faţa ta, cel care dă viaţă
personajului de pe scenă. Cine este el? De unde vine? Încotro se îndreaptă? Ca
prin magie, dar în fapt prin muncă şi atenţie la detalii, viaţa unui actor îţi
poate fi aşezată în palme de către un biograf talentat.
Prostituatele din Germania au ieşit în stradă pentru a solicita suspendarea interdicţiilor impuse din cauza pandemiei. Multe dintre ele sunt din estul Europei şi nu mai pot trimite bani familiilor.
În contextul în care cele mai multe business-uri s-au mutat în online, volumul comenzilor sau al mesajelor primite a crescut foarte mult. Un ajutor serios pentru marketeri este chatbot-ul sau robotul care răspunde automat la întrebările clienţilor. Însă câţi dintre noi au avut deja curajul să îl integreze în strategia de Marketing?
A fost sărbătorită relativ recent, pe toate marile meridiane ale lumii,
în 700 de oraşe din 120 de ţări ale lumii; mai întâi în Franţa, în al
nouălea deceniu al secolului trecut.
Ca
spectator, te întrebi, nu o dată, cine este cel din faţa ta, cel care dă viaţă
personajului de pe scenă. Cine este el? De unde vine? Încotro se îndreaptă? Ca
prin magie, dar în fapt prin muncă şi atenţie la detalii, viaţa unui actor îţi
poate fi aşezată în palme de către un biograf talentat.
Cea mai mare parte a celor 201 minute ale filmului se petrece
într-un conac, situat într-un spaţiu nenumit, cel mai probabil Rusia secolului
XIX (putem deduce asta din dialoguri, dar ştim totodată că filmul e ecranizarea
unui text al filosofului rus Vladimir Soloviov).
Nadia Tunsu este
doctor în filologie şi coordonează activitatea Institutului Cultural Român
„Dimitrie Cantemir” din Istanbul de la mijlocul anului 2015. Anterior a fost
directorul Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Afaceri Eurpene din cadrul
Ministerului Culturii.
Explozia devastatoare din capitala Libanului, Beirut, de marţi, 4 august, ora 6.07 p.m., a
venit în perioada comemorării şi a
doliului pentru victimele celor două bombe nucleare care au încheiat cel
de-Al Doilea Război Mondial, la Hiroshima şi Nagasaki.
Nu am zis la nimeni că voi pleca pentru că nu am crezut că voi putea urca într-un avion în această vară. După două încercări eşuate de a călători către România (una în care mi se zicea să stau într-un aeroport din Germania 20 de ore fără să ies, fără să am acces la vreun lounge decât dacă sunt deja membră a vreunui business club şi cea de-a doua încercare pur şi simplu prin anulare de zbor), mi-am zis, ce o fi, o fi!
Dacă
acest serial ar fi despre politica românească, s-ar numi, poate, „Casa din
Deal”. Şi ar avea, aşa, o aromă de ireal şi fantezie, de imposibil. Pentru că
are câteva scene care, aici, pe dealul din dreapta Dâmboviţei, unde e o casă
mare, mare de tot, plină de deputaţi şi senatori, nu se vor întâmpla niciodată
în timpul vieţii noastre.
Cine s-ar fi gândit acum câteva luni că o parte
importantă a existenţei noastre educate (şi unii dintre noi nu au alta!) va fi
pusă în aşteptare, iar bucuria de a te întâlni cu artiştii şi arta lor, drastic
limitată?
În 2020, anul pandemiei CoViD şi al „ascuţirii luptei de clasă“ (recte
ideologice) mai mult decât oricând, „Malmkrog“, noul film al lui Cristi Puiu, pare inactual, dar miza sa
constă tocmai în (eventuala) profundă actualitate a textului soloviovian.
Citind
cartea lui Barth D. Ehrman, profesor la North Carolina University, te întrebi
dacă noutatea mesajului hristic nu constă într-o viziune provincială,
marginală, slabă, „minoră” asupra divinităţii.
M-am tot întrebat, în ultimele luni, dacă i se va putea face vreodată, cu adevărat, dreptate fetei violate de cei şapte masculi din Văleni (imposibil de considerat bărbaţi, de orice minte sănătoasă). Şi n-am crezut nici pentru o clipă că ar putea fi pe lume ceva, vreo pedeapsă dată violatorilor, un leac sau orice altceva, care să îi ofere tinerei viaţa de dinaintea tragediei.
Tovarăşu’ Dan Ilie Ciobotea, ştii ce-i asta: „Aţi merita să adunăm tot satul aici, să vă violeze, să vedeţi ce înseamnă un viol”? Mă-ndoiesc că ai, cu adevărat, habar. M-am întrebat de multe ori de ce tocmai în cele mai grele şi neliniştite momente ale noastre, ale credincioşilor din ţărişoara asta declarată în majoritate ortodoxă, cel pe care ar fi trebuit să-l simţim alături poate la fel de mult ca pe Dumnezeu a fost de negăsit.
Vrei să vezi exact ce i-au făcut cele şapte bestii fetei din Vaslui, pe care au violat-o trei ore continuu, au turnat alcool pe ea ca s-o trezească din leşin după leşin, nu? Vrei să vezi exact cine e fata, cum o cheamă, cum arată, cine-i maică-sa, taică-su, bunică-su, care, apropos!, abia mai stă în pat, nu?
Draga mea, nu ne-am cunoscut niciodată. Poate de aceea mi-am şi găsit curajul să îţi scriu. Nu îţi voi spune că ştiu ceea ce simţi. Pentru că nu ştiu şi te-aş minţi. Nu vreau să îţi dau sfaturi. Nici n-aş avea cum. Nu vreau să te-ntristez mai rău. Îţi scriu doar pentru că tu eşti puternică. Eşti puternică, aşa cum eu nu cred că aş fi putut fi.
M-am gândit, mă, rataţilor, dacă are rost să vă vorbesc frumos, omeneşte. Dar, n-are. Vouă, mă, violatorilor, am să vă vorbesc exact aşa cum sunteţi învăţaţi în nenorocirea aia de cotlon din Văleni în care vă zbateţi şi acum.
Un chirurg ortoped dintr-un spital din ţara asta (vai şi-amar de soarta ei) a scris o scrisoare disperată în care a mărturisit că nu mai rezistă fără dotări minime, mai exact fără o amărâtă de bormaşină folosită în operaţii. Ştiu, veţi spune că e vremea scrisorilor, dar e de subliniat că omul nu i-a scris lui Iohannis, nici lui Moş Crăciun, nici lui Dumnezeu. Pur şi simplu a pus pe hârtie o confesiune pentru cine are ochi şi urechi.
