„Trebuie să-i spun eu tot ce are de făcut”. Povara invizibilă care poate distruge liniștea unui cuplu

Cine observă că frigiderul e gol, că trebuie plătite facturile sau că cel mic are nevoie de o programare la medic? În multe cupluri, treburile sunt împărțite, dar grija pentru tot ce trebuie făcut rămâne în seama unui singur partener. În timp, acest dezechilibru poate deveni o sursă de tensiune. Psihologul Olga Ghițac explică pentru „Adevărul” cum ajunge relația dintre doi parteneri să semene cu cea dintre un părinte și un copil, ce se întâmplă atunci cu atracția dintre ei și cum poate fi restabilit echilibrul în cuplu.

Grija pentru organizarea vieții de familie poate deveni o sursă de tensiune între parteneri Foto: Pixabay

Felul în care doi oameni își împart responsabilitățile poate avea legătură și cu ceea ce au văzut acasă, în copilărie. Potrivit spuselor psihologului, unele comportamente se transmit de la o generație la alta, chiar și atunci când împrejurările care le-au făcut necesare nu mai există.

Un studiu publicat în august 2026 în revista Personality and Social Psychology Bulletin arată că, într-o relație, nu contează doar cine face treburile casei, ci și cine se gândește la tot ce trebuie făcut. Cercetătorii au analizat răspunsurile a 452 de femei și ale partenerilor din 156 de cupluri heterosexuale. Rezultatele arată că femeile sunt mai mulțumite de relație atunci când bărbații se implică și în organizarea vieții de familie, nu doar în îndeplinirea sarcinilor propriu-zise.v

„Să ne imaginăm o familie în care, la un moment dat, din cauza unui război, a unei pierderi sau a unei situații extreme, femeia a fost nevoită să preia toate responsabilitățile. A devenit cea care decide, organizează, protejează și asigură supraviețuirea familiei. În acel context, controlul a fost o necesitate”, declară Olga Ghițac.

Acest mod de a face lucrurile poate fi transmis și copiilor. Fata poate crește cu ideea că trebuie să se descurce singură și că nu se poate baza pe nimeni, în timp ce băiatul, obișnuit ca mama să se ocupe de toate, poate ajunge adult fără să fi învățat să își asume responsabilități.

„Așa ajung să se întâlnească doi adulți care, fără să realizeze, recreează o dinamică familiară: unul preia controlul, celălalt îl cedează”, atrage ea atenția.

Specialista precizează că acest model nu caracterizează toate cuplurile și nu este legat exclusiv de un anumit sex.

Când partenerul devine un copil care așteaptă instrucțiuni

Problemele se accentuează atunci când unul dintre parteneri începe să supravegheze permanent ceea ce face celălalt. Listele, verificările și reproșurile ajung să înlocuiască inițiativa și colaborarea.

„Aici cred că este una dintre cele mai mari probleme ale cuplurilor moderne: transformarea inconștientă a relației dintre doi adulți într-o relație de tip mamă-copil”, mai spune aceasta.

Psihologul descrie un cerc vicios în care fiecare reacție o alimentează pe cealaltă. Partenerul care se ocupă de toate devine tot mai exigent, iar celălalt, convins că va fi criticat indiferent ce face, începe să evite inițiativa, crede Olga Ghițac.

Consecințele pot depăși conflictele cotidiene. În interpretarea specialistei, atunci când unul dintre parteneri ajunge să îl perceapă pe celălalt ca pe un copil dependent, inclusiv atracția erotică poate avea de suferit.

„Este foarte greu să-ți dorești erotic un om pe care îl percepi ca pe un copil de care trebuie să ai permanent grijă”, adaugă ea.

Studiul arată că această povară invizibilă are legătură și cu satisfacția sexuală. Femeile care considerau că responsabilitățile sunt împărțite mai echilibrat declarau că sunt mai mulțumite și de viața intimă. În special, conta implicarea emoțională a partenerului: atenția acordată nevoilor celuilalt, sprijinul oferit și grija pentru relație. Cercetarea nu stabilește însă că dezechilibrul responsabilităților provoacă direct pierderea atracției.

De ce „Spune-mi cu ce să te ajut” nu este întotdeauna suficient

O altă dificultate apare atunci când unul dintre parteneri consideră că participarea sa la viața de familie începe doar în momentul în care primește o solicitare.

„Când un bărbat spune «Spune-mi cu ce să te ajut», el poate avea cele mai bune intenții, dar transmite implicit că responsabilitatea organizării casei aparține celuilalt”, subliniază specialista.

De altfel, cercetătorii au făcut o distincție între treburile casnice și efortul de a le organiza. Una este să mergi la cumpărături, de exemplu, și alta să observi ce lipsește din frigider, să faci lista și să te asiguri că nu uiți nimic. Potrivit rezultatelor, această muncă invizibilă cântărește mai mult în satisfacția femeilor față de relație decât simpla împărțire a treburilor gospodărești.

Olga Ghițac atrage atenția că în spatele lipsei de inițiativă pot exista explicații diferite: deprinderi neformate în copilărie, nesiguranță sau evitarea responsabilității. Uneori, criticile repetate pot contribui la apariția neputinței învățate, mecanism prin care o persoană ajunge să nu mai aibă încredere în capacitatea sa de a lua decizii.

„Faptul că un comportament are o explicație psihologică nu înseamnă că persoana nu mai este responsabilă pentru schimbarea lui”, mai crede aceasta.

De ce o ceartă despre vase poate ascunde ani de nemulțumiri

De asemenea, discuțiile despre cumpărături, curățenie sau facturi pot deveni tot mai aprinse atunci când partenerii nu se mai simt sprijiniți și apreciați.

„Pentru că, de cele mai multe ori, cearta nu este despre vase. Este despre sentimentul că sunt singură în această relație”, completează psihologul. 

Nemulțumirile legate de împărțirea treburilor casnice pot avea consecințe și asupra stabilității relației. Un studiu realizat în Suedia, pe 1.057 de cupluri, a arătat că femeile care duceau cea mai mare parte a muncii din gospodărie se gândeau mai des la despărțire. Cercetătorii au identificat și o legătură între împărțirea inegală a treburilor casnice și destrămarea relațiilor, fără să stabilească însă faptul că aceasta a fost cauza directă a separării.  

Conform spuselor psihologului, lipsa încrederii și criticile repetate pot întreține reciproc comportamentele care provoacă nemulțumire. Un partener încearcă să controleze tot mai mult, în timp ce celălalt se retrage, iar fiecare interpretează reacția celuilalt ca pe o confirmare a propriilor temeri.

„Ea nu se simte în siguranță și încearcă să controleze totul. El nu se simte apreciat și se retrage. Retragerea lui îi confirmă ei că nu se poate baza pe el, iar controlul ei îi confirmă lui că nu este capabil”, adaugă specialista. În timp, această dinamică poate eroda admirația reciprocă și apropierea emoțională.

Cine trebuie să facă primul pas

Pentru ca situația să se îmbunătățească, nu este suficient ca partenerii să își împartă altfel responsabilitățile. Olga Ghițac consideră că primul pas poate veni de la cel care s-a obișnuit să decidă și să controleze totul, indiferent dacă este femeie sau bărbat: „Nu spun că nu poate avea inițiativa schimbării, dar cred că, de multe ori, cel care deține controlul are mai multe posibilități să întrerupă acest mecanism”.

Nu este suficient însă ca unul dintre parteneri să nu mai verifice sau să critice tot ce face celălalt. Potrivit psihologului, este important să aibă cu adevărat încredere în capacitatea acestuia de a se descurca singur, nu doar să îl încurajeze din vorbe. În același timp, celălalt trebuie să înceapă să ia propriile decizii și să își asume responsabilități, fără să mai aștepte mereu indicații.

„Dar din acel moment este nevoie de implicarea reală a amândurora. În timp ce unul învață să se retragă din control, celălalt trebuie să înceapă să își asume responsabilități, să ia decizii, să aibă inițiativă și să își reconstruiască încrederea în propriile capacități,” mai spune ea.

Lucrurile nu se schimbă însă peste noapte, mai ales când cei doi s-au obișnuit ani la rând să funcționeze astfel. Iar Olga Ghițac subliniază că egalitatea în cuplu nu înseamnă neapărat ca partenerii să facă aceleași lucruri, ci ca fiecare să fie respectat, apreciat și să contribuie la viața de familie.

„Cred că o relație începe să se vindece atunci când cel care controlează încetează să-și mai privească partenerul ca pe un copil neputincios, iar celălalt începe să își asume responsabilitatea propriei vieți”, conchide aceasta.