Ce faci la 16 ani când ai nevoie de psiholog, dar părinții nu te lasă? Senatorii au respins proiectul, decizia finală e la deputați. Ce cere ministrul Educației

Un adolescent care suferă de anxietate, este victima violenței sau trece prin probleme grave în familie poate ajunge să nu primească sprijin psihologic la școală fără acordul părinților. Iar uneori, tocmai părinții sunt cei de care copilul are nevoie să fie protejat. Ministrul Educației, Sorin Costreie, a criticat respingerea în Senat a unei inițiative legislative care ar fi permis adolescenților de peste 16 ani să solicite consiliere fără consimțământul familiei. Ce se întâmplă cu minorii care nu pot cere ajutor acasă?

Unii adolescenți nu pot cere ajutor psihologic fără acordul părinților. Foto: Shutterstock

Ministrul Educației, Sorin Costreie, a criticat luni, 9 noiembrie, respingerea în Senat a proiectului legislativ care le-ar fi permis adolescenților de peste 16 ani să beneficieze de consiliere școlară fără acordul părinților.

„În unele cazuri, scuzați-mă, dar chiar părinții sunt problema”, a declarat ministrul, în cadrul unui eveniment dedicat combaterii violenței împotriva copiilor. Acesta a atras atenția și asupra stigmatizării elevilor care apelează la consilierul școlar, exprimându-și speranța că legislația va fi modificată. 

Proiectul a fost respins de Senat pe 28 octombrie, însă urmează să fie analizat de Camera Deputaților, care are votul decisiv. În prezent, consilierea psihopedagogică individuală necesită acordul scris al părinților, cu excepția situațiilor de criză, precum intenția de suicid sau cazurile grave de violență și bullying

Când familia devine sursa suferinței

„Nu toți copiii sau adolescenții pot cere sprijin emoțional în familie. Uneori, tocmai familia este locul în care se produce suferința copilului. Un adolescent care trăiește într-un mediu abuziv, este umilit, controlat excesiv, amenințat sau expus violenței nu va putea întotdeauna să le ceară părinților acordul pentru a merge la psiholog. Se poate teme chiar de consecințele unei astfel de solicitări”, explică Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, pentru „Adevărul”

Aceasta atrage atenția că nu toți părinții care refuză consilierea sunt abuzivi. Unii minimizează problemele emoționale, se tem de stigmatizare sau consideră că dificultățile copilului vor dispărea de la sine.

Peste 750 de elevi pentru un consilier școlar

Accesul la sprijin este îngreunat și de numărul insuficient al specialiștilor. Potrivit datelor invocate de Gabriela Răileanu, România are aproximativ 3.500 de consilieri școlari, iar fiecăruia îi revin, în medie, peste 750 de elevi.

„Practic, un adolescent care simte că are nevoie de ajutor, dar nu se află încă într-o situație de criză și nu poate obține acordul familiei, poate rămâne fără sprijin”, explică psihoterapeuta.

În afara școlii, familiile se confruntă cu alte obstacole: costurile ședințelor de psihoterapie, disponibilitatea redusă a serviciilor gratuite și timpul de așteptare pentru programări.

Specialista consideră că intervenția vine adesea prea târziu, după apariția unor manifestări grave: „Un adolescent nu ar trebui să fie nevoit să ajungă într-o situație critică pentru ca nevoia lui de sprijin să fie recunoscută.”

Semnele pe care părinții le ignoră

Din experiența profesională a Gabrielei Răileanu, există părinți care solicită ajutor abia când problemele copilului devin greu de gestionat: conflicte repetate, agresivitate, consum de substanțe, autovătămare sau comportamente suicidare.

Semnalele pot apărea însă cu mult înainte, prin izolare, schimbări de comportament, tulburări de somn, anxietate sau tristețe. Uneori, adulții interpretează aceste manifestări drept lene, obrăznicie ori lipsă de respect și răspund prin pedepse.

„Nu toate comportamentele dificile ascund o problemă psihologică, dar nici nu ar trebui să așteptăm manifestări grave pentru a lua în serios suferința unui copil”, subliniază psihoterapeuta.

Copilul care trebuie să ceară voie tocmai celui care îl rănește

De asemenea, Gabriela Răileanu propune exemplul ipotetic al unui adolescent de 16 ani al cărui tată consumă alcool și devine violent, în timp ce mama încearcă să ascundă situația.

Copilul dezvoltă atacuri de panică, începe să lipsească de la școală și îi mărturisește dirigintelui că are nevoie de ajutor. Într-o asemenea situație, specialistul trebuie să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru intervenția de criză fără acord parental.

„Cum îi cerem acestui adolescent să meargă acasă și să solicite acordul părinților? Cum îi explicăm că trebuie să obțină permisiunea unor adulți care poate chiar îi provoacă suferința despre care are nevoie să vorbească?”, întreabă psihoterapeuta.

În opinia sa, posibilitatea adolescenților de a solicita singuri sprijin nu presupune excluderea automată a familiei, ci accesul la un specialist care să evalueze situația și să stabilească măsurile necesare.

„Un copil nu ar trebui să fie nevoit să demonstreze cât de grav suferă pentru a primi ajutor”, conchide ea.