Când te grăbești să-ți găsești pe cineva după despărțire. „Nu caut persoana, ci siguranța”

După un divorț sau sfârșitul unei relații lungi, dorința de a avea din nou pe cineva alături poate apărea înainte ca despărțirea să fie cu adevărat depășită. Un tânăr de 26 de ani povestește, într-o discuție online, că, deși nu își dorește acum o nouă relație, se teme că va rămâne singur și că faptul că este divorțat ar putea îndepărta viitoarele partenere. Cum facem diferența între dorința firească de apropiere și nevoia de a găsi rapid pe cineva care să umple golul lăsat de fostul partener? Și ce riscăm dacă intrăm într-o nouă relație înainte să fim pregătiți?

Teama de singurătate după o despărțire Foto: Shutterstock

O discuție apărută recent pe comunitatea Reddit r/DatingRO a pornit de la întrebarea unui tânăr de 26 de ani, proaspăt divorțat, care se teme că trecutul său sentimental îi va afecta șansele de a avea o nouă relație.

„M26 și sunt proaspăt divorțat, îmi este teamă de singurătate și că detaliul ăsta despre trecutul meu va speria femeile și că voi rămâne așa”, scrie acesta.

În același timp, tânărul spune că nu caută imediat o nouă parteneră și că despărțirea este încă dureroasă, chiar dacă decizia de a încheia relația i-a aparținut.

„Da, clar nu vreau nimic în momentul acesta. Suferința este prea mare, deși eu am ales să fac pasul divorțului și separării. Mi-aș dori, însă, să cunosc oameni cu care pot lega prietenii”, mai spune el.

Teama că vom rămâne singuri după încheierea unei relații nu este, în sine, un semn că există o problemă. După o relație importantă, despărțirea înseamnă pierderea nu doar a unei persoane, ci și a unei vieți construite în jurul cuplului.

„Cred că primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că teama de singurătate după o despărțire este firească și trebuie privită cu multă compasiune. Mai ales după o relație de lungă durată, nu pierdem doar un partener, ci o întreagă construcție de viață: rutina în doi, sentimentul de apartenență, planurile comune și imaginea unui viitor pe care ni-l imaginaserăm împreună. Din punct de vedere psihologic, despărțirea presupune un proces de doliu, pentru că există o pierdere reală”, explică Olga Ghițac, psiholog, pentru „Adevărul”.

Când nu vrem neapărat un om, ci să nu mai fim singuri

Despărțirea poate produce două reacții aparent contradictorii. O parte din noi poate ști că relația trebuia să se termine, în timp ce alta resimte foarte puternic pierderea siguranței pe care o oferea existența unui partener.

„Adultul din noi poate ști foarte bine: «relația aceasta nu îmi mai făcea bine și despărțirea a fost necesară», în timp ce partea vulnerabilă poate spune: «mi-e frică să rămân singur. Oare mă voi descurca?»”, spune psihologul.

În perioadele de suferință intensă, nevoia de a recăpăta rapid sentimentul de siguranță poate face ca apariția unei alte persoane să pară o soluție.

Diferența, explică Olga Ghițac, poate fi observată în ceea ce căutăm de fapt atunci când ne apropiem de cineva: „În dorința firească de apropiere îmi doresc un anumit om, sunt curios să-l cunosc, îmi place cine este și îmi doresc să construiesc ceva cu el. Când predomină teama de singurătate, nevoia principală este să existe cineva acolo. Nu caut neapărat acea persoană, ci caut siguranța pe care mi-o oferă faptul că nu sunt singur.”

Riscul unei „relații tampon”

O nouă relație nu este automat o alegere greșită doar pentru că începe la scurt timp după o despărțire. Problema apare atunci când noul partener primește, fără ca vreunul dintre cei doi să își dea seama, rolul de a repara ceea ce a lăsat în urmă relația anterioară.

„Putem ajunge într-o așa-numită «relație tampon». Fără să fim conștienți de acest lucru, îi putem da noului partener o misiune: să aline durerea, să umple golul, să ne redea sentimentul de siguranță sau să ne confirme că suntem încă iubiți”, detaliază Olga Ghițac.

Într-o asemenea situație, alegerea partenerului poate avea mai mult de-a face cu nevoia pe care acesta o satisface în acel moment decât cu omul în sine.

„În acest caz există riscul să nu alegem omul pentru ceea ce este el, ci pentru funcția pe care o îndeplinește în acel moment al vieții noastre. Iar când durerea despărțirii începe să se diminueze și partea vulnerabilă din noi nu mai are aceeași nevoie de protecție, putem descoperi că persoana aleasă nu este, de fapt, persoana pe care ne-am fi dorit-o lângă noi”, continuă ea.

Asta nu înseamnă însă că există un termen după care o persoană este automat pregătită să înceapă o nouă relație.

„Nu există o perioadă standard de trei luni, șase luni sau un an pe care trebuie să o petrecem singuri. Important este locul interior din care facem alegerea”, precizează psihologul.

Cum știm că suntem pregătiți pentru o nouă relație

Una dintre întrebările care pot clarifica această diferență este foarte simplă: „Îmi doresc această persoană sau îmi doresc, înainte de toate, să nu mai fiu singur?”

Disponibilitatea pentru o nouă relație nu presupune dispariția completă a tristeții și nici uitarea fostului partener.

„Suntem mai pregătiți pentru o nouă relație atunci când putem rămâne singuri fără să trăim singurătatea ca pe o urgență, când viața noastră începe din nou să aibă sens și în afara unui cuplu și când nu mai avem nevoie ca altcineva să repare ceea ce a lăsat în urmă fostul partener”, mai spune Olga Ghițac.

La fel de important este ca noua persoană să nu fie „chemată” să ocupe pur și simplu locul rămas liber.

„A fi pregătit nu înseamnă să fi uitat relația anterioară sau să nu mai simți nicio tristețe. Înseamnă să nu îi cerem omului nou să ocupe locul celui care a plecat. Una este să cauți pe cineva care să umple un loc gol și alta este să existe din nou, în tine, spațiu pentru un om nou”, subliniază aceasta.

În opinia sa, diferența dintre dependența de prezența cuiva și alegerea conștientă a unui partener este esențială pentru ceea ce numește iubire matură.

„Pentru mine, aici începe iubirea matură: nu te aleg pentru că nu pot fără tine, ci pentru că pot să aleg și te aleg pe tine”, conchide Olga Ghițac.