Teambuildingul, test pentru cupluri. Când depășește limita o relație de serviciu

Merită să mergi la un teambuilding dacă ești într-o relație și ai copii? Răspunsul nu ține doar de plecarea în sine, ci și de limitele pe care tu și partenerul le-ați stabilit în relație. Un astfel de eveniment nu duce automat la infidelitate, însă timpul petrecut cu colegii, alcoolul și apropierea emoțională pot crea situații complicate, mai ales dacă nu ați discutat dinainte ce considerați acceptabil. Unde se termină socializarea și unde începe infidelitatea emoțională? Și cum îți protejezi relația fără să transformi limitele în interdicții?

Mergi sau nu în teambuilding când ai familie? Sursă foto: Shutterstock

În timpul unui teambuilding, colegii petrec mult mai mult timp împreună decât la serviciu. Discuțiile ajung adesea și la lucruri personale, atmosfera este mai relaxată, iar serile se pot prelungi la un pahar. Pentru cei aflați într-o relație, astfel de contexte pot pune la încercare limite care, în viața de zi cu zi, par foarte clare.

„Teambuildingurile și ieșirile după program nu sunt, prin ele însele, un pericol pentru cuplu. Din contră, relațiile bune dintre colegi cresc satisfacția profesională și sentimentul de apartenență. Cercetările despre prieteniile la locul de muncă arată că relațiile apropiate dintre colegi pot avea efecte pozitive asupra satisfacției la serviciu. Problema apare atunci când apropierea profesională începe să ocupe spațiul intimității de cuplu”, explică pentru „Adevărul” drd. Victor Toriani, psihoterapeut.

La rândul său, Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, spune că același context poate avea efecte foarte diferite de la o persoană la alta.

„Există o întrebare pe care ne-o punem rar atunci când vorbim despre infidelitate. De ce doi oameni participă la același teambuilding, trăiesc aceleași experiențe și se întorc acasă atât de diferit? Unul păstrează câteva amintiri frumoase și își reia firesc viața, iar celălalt nu mai reușește să își scoată din minte un coleg pe care, până atunci, îl privise doar ca pe un coleg”, spune Gabriela Marc.

Mergi sau nu în teambuilding când ai familie?

Nu există o regulă potrivit căreia un om căsătorit sau cu copii ar trebui să renunțe la ieșirile cu echipa. Contează însă contextul în care se află familia, frecvența acestor evenimente și locul pe care acestea ajung să îl ocupe în viața persoanei.

„Pentru o persoană căsătorită, cu copii sau aflată într-o relație stabilă, întrebarea nu ar trebui să fie simplu «am voie să merg?», ci: ce presupune această participare pentru mine, pentru familie și pentru relația mea? Un teambuilding necesar profesional, ocazional și transparent este foarte diferit de ieșirile frecvente care consumă sistematic timpul familiei”, explică dr. Victor Toriani.

Psihoterapeutul amintește că cercetările au găsit o legătură între conflictul muncă-familie și calitatea relației de cuplu, însă comunicarea dintre parteneri poate reduce efectele acestuia.

„Așadar, criteriul sănătos este echilibrul, nu interdicția”, subliniază acesta.

Pentru Gabriela Marc, decizia trebuie raportată și la ceea ce se întâmplă deja în interiorul cuplului.

„Nu există un răspuns universal la întrebarea dacă este bine sau nu să mergi într-un teambuilding atunci când ai partener și copii. În cele mai multe situații, participarea este o oportunitate profesională firească și chiar benefică. Relațiile sănătoase nu se construiesc prin izolare și nici prin renunțarea la viața socială. În același timp, există momente în care ceea ce lași acasă ar trebui să cântărească mai mult decât ceea ce ai putea câștiga într-un weekend cu echipa”, explică specialista.

O perioadă dificilă în familie poate schimba, de exemplu, modul în care este privită o astfel de plecare.

„Dacă relația traversează deja o perioadă de distanță, dacă unul dintre parteneri se simte singur, dacă familia trece printr-o etapă dificilă sau dacă observi că, în ultima vreme, investiția ta emoțională merge mai degrabă spre exterior decât spre interiorul cuplului, poate că întrebarea nu este dacă ai voie să pleci. Întrebarea este dacă relația ta are nevoie, înainte de toate, de tine”, spune Gabriela Marc.

Când apropierea dintre colegi începe să își schimbe sensul

Un dans, o glumă sau o discuție personală nu înseamnă automat infidelitate. Limitele diferă de la un cuplu la altul, iar același comportament poate avea semnificații diferite în funcție de context.

„Nici flirtul, dansul sau o discuție personală cu un coleg nu pot fi etichetate automat și imediat drept infidelitate. Contextul, intenția și limitele cuplului sunt factorii care dau această măsură. Riscul crește însă atunci când apar simultan secretul, exclusivitatea și transferul intimității: îi spun colegului lucruri pe care nu le mai spun partenerului, caut în mod special prezența lui, ascund conversațiile, minimalizez ceea ce se întâmplă sau încep să compar partenerul cu această persoană”, explică drd. Victor Toriani.

Gabriela Marc atrage atenția că limitele unei relații nu încep abia în momentul unui contact fizic.

„Nu alcoolul este problema, nu dansul, nu glumele sau timpul petrecut împreună cu un coleg. Toate acestea pot exista într-o relație profesională sănătoasă. Întrebarea importantă este alta: creează acest comportament o intimitate pe care nu o mai construiesc cu partenerul meu?”, spune specialista.

În cazul alcoolului, cantitatea și contextul pot conta. „Un pahar de vin băut cu colegii nu amenință o relație, dar consumul excesiv de alcool, care reduce discernământul și favorizează apropierea impulsivă, poate deveni însă un factor de risc”, explică Gabriela Marc.

Drd. Victor Toriani indică, la rândul său, date din cercetări privind consumul de alcool în contexte profesionale.

„Într-un studiu efectuat pe 3.596 de angajați, 18% au raportat într-un singur an cel puțin o consecință negativă provocată de consumul de alcool al colegilor în contexte profesionale; 7% au raportat atenție sexuală nedorită. Frecvența intoxicației în contexte de muncă s-a asociat puternic cu asemenea incidente. Soluția nu este demonizarea absolută a alcoolului, ci organizarea unor contexte în care refuzul de a consuma este firesc, iar limitele sunt respectate”, spune psihoterapeutul.

Cum poate începe infidelitatea emoțională

Apropierea de un coleg nu se transformă neapărat printr-un moment spectaculos într-o relație paralelă. Uneori, schimbarea apare treptat, odată cu timpul petrecut împreună și cu lucrurile personale pe care cei doi încep să și le împărtășească.

„Infidelitatea emoțională poate apărea și fără o intenție inițială. Relațiile se construiesc prin timp împreună, experiențe comune și autodezvăluire. Un experiment clasic realizat de Arthur Aron și colaboratorii săi a demonstrat că autodezvăluirea personală progresivă poate produce într-un timp relativ scurt un sentiment semnificativ de apropiere între două persoane”, explică drd. Victor Toriani.

Succesiunea poate părea, la început, lipsită de importanță.

„De aceea, succesiunea «suntem doar colegi - vorbim despre problemele noastre - numai el/ea mă înțelege - nu vreau ca partenerul meu să vadă conversațiile» merită observată. Problema nu este prietenia, ci mutarea centrului de intimitate din cuplu către o relație paralelă”, adaugă acesta.

Gabriela Marc descrie același fenomen prin schimbarea persoanei către care se îndreaptă, în primul rând, nevoia de apropiere.

„Infidelitatea emoțională începe mult mai discret, atunci când primul om căruia simți nevoia să îi povestești o veste bună nu mai este partenerul tău, când cauți validarea altcuiva înainte să o cauți acasă, când nerăbdarea de a revedea un anumit coleg devine mai mare decât bucuria de a te întoarce acasă. Începe atunci când omul care îți cunoaște lumea interioară nu mai este cel cu care îți împarți viața”, spune specialista.

În cabinet, adaugă ea, apar inclusiv situații în care atracția pentru o persoană nouă este legată de felul în care omul ajunge să se simtă în prezența ei.

„În cabinet întâlnesc adesea oameni care spun că s-au îndrăgostit de un coleg, dar observ însă că vorbesc mai puțin despre coleg și mult mai mult despre ei înșiși. Povestesc că au început să râdă din nou, că se simt ascultați, că cineva le apreciază ideile, că au redescoperit entuziasmul și curiozitatea”, spune Gabriela Marc.

Semnele că relația cu un coleg a depășit cadrul profesional

Nu orice prietenie apropiată la serviciu reprezintă un pericol pentru cuplu. Există însă comportamente care merită observate atunci când apar împreună.

„Ascunderea unor conversații, ștergerea mesajelor, minimalizarea relației cu un anumit coleg, comparațiile frecvente între coleg și partener, nerăbdarea de a-l revedea sau faptul că acasă devii din ce în ce mai absent emoțional sunt semnale că centrul vieții afective începe să se deplaseze”, explică Gabriela Marc.

Disconfortul partenerului nu dovedește automat că există o problemă între colegi, dar nici nu trebuie respins din start.

„Disconfortul partenerului trebuie ascultat, dar nu transformat automat într-un drept de veto. Într-un cuplu sănătos există o diferență între «mă neliniștește situația aceasta, hai să stabilim împreună ce ne face să ne simțim în siguranță» și «nu ai voie să mergi pentru că eu decid». Prima formulare construiește negociere și siguranță relațională; cea de-a doua poate deveni control și dominare”, spune drd. Victor Toriani.

Gabriela Marc face aceeași distincție între control și exprimarea unei temeri.

„Controlul încearcă să limiteze libertatea celuilalt și pornește din nevoia de a reduce anxietatea prin interdicții. Vulnerabilitatea spune altceva: «Simt că ne-am îndepărtat și mi-e teamă să nu te pierd»”, explică specialista.

Cât de departe ar trebui să meargă companiile

Teambuildingurile nu ridică doar problema limitelor personale. Ambii specialiști atrag atenția și asupra modului în care sunt construite unele dintre aceste evenimente, mai ales atunci când angajații sunt încurajați să vorbească despre experiențe intime sau să participe la activități care îi fac să se simtă inconfortabil.

„Este legitim ca o organizație să urmărească încrederea, cooperarea și siguranța psihologică. Dar siguranța psihologică nu înseamnă obligarea angajaților să devină intimi între ei”, spune drd. Victor Toriani.

Potrivit acestuia, caracterul voluntar al participării și dreptul angajatului de a-și proteja viața privată ar trebui păstrate.

„Un teambuilding etic păstrează dreptul de a spune «nu», oferă alternative, nu penalizează neparticiparea și nu confundă angajamentul profesional cu disponibilitatea de a-ți expune viața privată. Organizația poate crea încredere profesională, însă nu ar trebui să revendice acces la intimitatea angajaților”, subliniază psihoterapeutul.

Gabriela Marc consideră, la rândul său, că există o graniță între construirea unei echipe și crearea artificială a intimității între colegi.

„O companie are nevoie de colaborare, încredere și comunicare între angajați, nu are nevoie să creeze contexte în care oamenii sunt încurajați să își expună cele mai intime răni sau să construiască legături care depășesc firescul unei relații de muncă. Vulnerabilitatea este valoroasă atunci când este o alegere liberă și când apare în relații pe care oamenii le aleg pentru viața lor”, atrage atenția specialista.

Limitele nu înseamnă interdicții

Pentru cuplurile care se confruntă cu astfel de situații, soluția nu este izolarea partenerului de colegi și nici renunțarea la orice activitate socială legată de serviciu. Cei doi trebuie să poată stabili împreună ce consideră acceptabil și unde apare disconfortul.

„Relațiile mature nu funcționează prin reguli impuse unilateral, funcționează prin responsabilitate. Limitele se negociază și au un singur scop: protejarea relației, nu controlarea partenerului. Libertatea nu înseamnă să fac orice îmi doresc fără să mă gândesc la consecințe, înseamnă să aleg conștient comportamente care nu pun în pericol ceea ce am construit împreună”, spune Gabriela Marc.

Victor Toriani propune și un criteriu simplu pentru situațiile în care granița devine greu de stabilit.

„Dacă un comportament trebuie ascuns pentru a putea continua, merită să ne întrebăm de ce. Scopul nu este să trăim relațiile prin suspiciune, ci să păstrăm împreună libertatea individuală, apartenența profesională și protecția intimității de cuplu”, conchide psihoterapeutul.