Mize globale ale realităţii de acum? Evident. Dar este şi mai important că aceste mize privesc redefinirea echilibrului existent în absolut toate domeniile vieţii economice şi sociale deoarece, într-un fel sau altul redesenează posibilităţile reale de cooperare (sau rivalităţile sistemice) care vor fi regăsite în relaţiile de cooperare internaţionale în perioada post-pandemie.
Suntem din ce în ce mai dezbinaţi. Ne luptăm între noi mai mult decât
colaborăm. Ne reproşăm lucruri în mod constant – şi poate că, uneori, în
mod justificat –, dar uităm să apreciem sau ne facem că nu vedem
faptele bune ale competitorilor / oponenţilor.
China a fost considerată multă vreme o putere benignă, interesată preponderent de comerţ şi dezvoltare economică, dar neinteresată de expansiunea militară sau de competiţia de putere la nivel global.
Aşa s-a întâmplat mereu. Eşti un oarecare în
profesia ta, dar ai fost credincios partidului mulţi ani, ai lipit afişe, ai făcut
campanii electorale, ai ajuns şef de organizaţie judeţeană, eşti bun de
ministru. Chiar dacă nu ai în spate realizări profesionale remarcabile. Şi de
aici începe tragedia. Ţara noastră a rămas profund centralizată.
În România, 100.000 de elevi încep anul şcolar online. Aproape 300 de cadre didactice, în carantină din cauza coronavirusului, vor ţine cursuri online. Este România pregătită să îşi educe copiii?
Cea mai mare provocare în evaluarea ideilor şi mentalităţilor cultivate de un istoric precum Nicolae Iorga este aceea de a proba actualitatea şi impactul lor.
De mult timp, într-un mod discret sau câteodată chiar oficial, se vorbeşte în unele ţări din lumea civilizată şi despre modul în care tehnologiile specifice folosite de serviciile de informaţii să poată să fie transferate către domeniul civil.
Am hotărât să scriu pe acest Blog chiar dacă de obicei îl folosesc pentru a aduce în atenţie doar teme de actualitate care nu mă implică pe mine direct. Cred că merită totuşi să dezbatem pe tema calomniei ca armă electorală, prezentându-vă drept caz de şcoală propria experienţă.
Ţebea este un reper istoric şi cultural pentru români, locul unde memoria eroilor Ţării Moţilor, în frunte cu Horea şi Avram Iancu, este cinstită în fiecare an, la Serbările Naţionale de la Ţebea. Pandemia de COVID-19 a obligat autorităţile să restricţioneze accesul participanţilor, în număr mare, la eveniment, urmând ca în 2021, tradiţia serbării să-şi reia programul tradiţional.
Ştim totul despre cursa electorală din Statele Unite, despre divergenţele transatlantice între UE şi Administraţia Trump sau despre problemele Brexit. Dar cât de puţină atenţie dăm vecinilor noştri, preocupărilor şi nemulţumirilor lor.
În toamna anului 2016, înainte de campania pentru alegerile
prezidenţiale, pe un site cu fake news-uri înregistrat în Panama,
chipurile de „satiră şi umor” – guralumii.net, fusese publicat
doar un articol unde se afirma că Maia Sandu, candidatul pro-european,
i-ar fi promis cancelarului german Angela Merkel că R. Moldova ar urma
să găzduiască 30.000 de refugiaţi sirieni dacă va ajunge preşedinte.
Auzi şi nu-ţi vine să crezi! Şcoala începe într-o
situaţie dramatică, provocată de pandemie, de învăţământul online, de şcoli cu
toaleta în curte şi fără condiţiile sanitare cerute de ministerul Sănătăţii. Cu
toate acestea, Ministrul Educaţiei şi
premierul Orban decid să trimită demnitarul care trebuia să coordoneze, să
asigure pregătirile pentru deschiderea şcolii, secretarul de stat Luminiţa Barcari, în campanie electorală!
Votul este fără precedent prin semnificaţia problematicii din Rezoluţia
supusă votului Adunării Generale: cooperarea internaţională în
combaterea efectelor dezastruoase, la nivel global, ale pandemiei care
se pregăteşte să revină sub forma unui al doilea episod, poate depăşind
nivelul de mortalitate al acestuia de acum care nici măcar nu s-a
încheiat în unele ţări.
Şase luni de izolare completă sau parţială şi de distanţare nu numai de
semenii noştri, ci şi de faptele culturale ce presupun bucuria artistică
trăită în colectiv reprezintă o povară dificil de gestionat, atât la
nivelul întregii societăţi, cât şi individual.
Unul dintre cele mai importante momente pentru politica externă a României este reuniunea ambasadorilor de ziua diplomaţiei, în jurul lui 1 septembrie. Alături de discursul de politică externă al Preşedintelui României la întâlnirea cu Corpul diplomatic acreditat la Bucureşti, care are loc la sfârşit de ianuarie, sunt cele două momente definitorii care trasează direcţiile politicii externe româneşti.
„Toată lumea
critică, nimeni nu vine cu soluţii! Aştept soluţii, dacă au!”, spune ministrul Monica Anisie. Dacă metodologia aceasta
era supusă dezbaterii publice timp de o lună, cum era normal, veneau şi soluţii,
de la cei interesaţi şi pricepuţi în domeniu. Publicată cu doar 2 zile înaintea
începerii anului şcolar, cum să vină soluţii? După publicare? Vin doar critici,
pe care dna ministru le respinge.
Pentru mine, e un adevărat noroc. Drumurile copilăriei buzoiene sunt aşa
cum le-am părăsit acum cu vreo 45 de ani, nimic nu s-a schimbat pe cei
10 kilometri care despart Gura Văii (capătul de asfalt de pe o vale
sărată, ceva mai sus de Vulcanii Noroioşi) de cel mai fragil loc de pe
pământ, Şuchea.
Câteva dintre amintirile mele cele mai dragi despre primele săptămâni
din septembrie se leagă de începutul şcolii. Nu cred că am avut vreodată
vreun sentiment de îngrijorare faţă de începutul şcolii; în fond,
deocamdată era încă vacanţă, iar de pregătiri se ocupau alţii: familia,
de rechizite, manuale şi alte lucruri de care aveam nevoie, iar de
restul, şcoala.
Sunt două fenomene care se suprapun şi care arată că omenirea - şi în
orice caz politicienii - arată că nu au învăţat nimic. Dimpotrivă, par
să dorească nespus de tare să meargă cât se poate de departe pe un drum
al auto-destrucţiei care, până la urmă, poate avea în germene destrucţia
speciei în zone geografice largi, poate şi altele alături de cele de pe
lista obişnuită a năpăstuiţilor de serviciu ai planetei.
Poate nu se ştiu aşa multe despre coronavirus, dar cercetătorii chinezi s-au pus de acord pe un lucru: e bine să te speli pe mâini.
Doamna ministru a Educaţiei, şefa peste câteva
mii de salariaţi cu salarii frumoase, stăpâna unui buget de multe miliarde, aşteaptă
soluţii de la cei care critică. Adică de la presă, profesori, elevi, părinţi.
Criticii n-au nici putere, nici bani, nici acces la bugetul naţional. Aşa că să
caute vinovaţii la domnia sa şi la „structurile” pe care le conduce.
Sărăcia urlă în rîndul celor care drămuiesc ultimul ban şi se culcă invariabil cu gîndul la ziua de mîine. Din cîteva sute de lei lunar, cei defavorizaţi încropesc coşul zilnic din care jumătate constă în alimente.
Deşi majoritatea celor din imagine sunt Tineri de Liceu sau de Facultate participanţi la Olimpiade Naţionale, se pare că acest lucru nu contează pentru Jandarmeria Română. Aceasta consideră în mod oficial că mesajele Unionste sunt... Rasiste.
Există puţine lucruri cu care te mândreşti zilele astea când vine vorba de satul, oraşul sau judeţul natal mai ales atunci când eşti moldovean. Acum câteva zile am avut însă o surpriză plăcută când, nevoit să merg acasă, cât o mai însemna acest ”acasă” când acolo ajung de cel mult două ori pe an, am descoperit acest panou simplu dar cu un puternic rol de simbol.
