Nu, nu mă pricep, ca tot românul, la fotbal, dar după ce am intrat la Muzeul Naţional al Fotbalului din Manchester am avut câteva revelaţii culturale. Nici nu ştiam că în oraşul celebrelor United şi City, pe care le urmăresc cu admiraţie, dar accidental la televizor, există acest aşezământ dispus pe şase nivele, care reface, în jurul unui concept deştept şi modern, istoria britanică a sportului-rege.
Nu poţi să nu observi: spiritul clasicismului sălăşuieşte în toată muzica în care echilibrul proporţiilor este susţinut de consisteţa unei gândiri ce aduce în prim-plan valori de aleasă semnificaţie; iar aceasta indiferent de zona stilistică; inclusiv în cazul şcolilor muzicale naţionale ale secolului trecut, la Strawinsky, la Bela Bartok.
România, din câte îmi aduc eu aminte, nu a avut niciodată în istoria ei de ţară democratică un Premier atât de slab. Iar aici nu îmi trece o secundă prin minte să-i includ în aceeaşi oală pe Mihail Kogălniceanu, Barbu Catargiu, Constantin Creţulescu, Titu Maiorescu, I. G. Duca, Nicolae Iorga sau Ion Brătianu.
Nu ştiu cât timp mai au liderii noştri politici să se mai concentreze, măcar câteva clipe, asupra a ceea ce se petrece în Republica Moldova, odinioară obiectiv de interes strategic în politica noastră naţională, acum subiect aflat undeva foarte jos pe lista de priorităţi reale şi, în consecinţă, lăsat cvasi-integral în sarcina fostului preşedinte Traian Băsescu.
Cea mai mare extravaganţă înainte de 1989 era să merg la Constanţa. Drumul către mare era magic: ne dădeam jos din tren, ne cazam la rude, norocoşii de noi, şi ne repezeam pe faleză, la Cazinou. Nu ca să intrăm în el, ci ca să stăm afară şi să ne uităm admirativ-prosteşte la cât e de frumos. Aşa se făceau selfie-urile pe vremea aia. În 1993, am emigrat pentru prima dată, la Constanţa.
Pentru prima dată de la intrarea sa în Uniunea
Europeană, Bulgaria deţine preşedinţia Consiliului UE. Una dintre priorităţile
stabilite de către vecinii noştri de la Sud a fost susţinerea pentru Balcanii
de Vest. Ca să o concretizeze, bulgarii au organizat săptămâna trecută o
reuniune specială referitoare la ţările din respectiva regiune.
A fost votată în
Senat, Cameră
decizională, Legea manualului şcolar. Lucrurile se complică în loc să se
simplifice. Prevederile acestei legi nu reprezintă suport pentru operaţiunile întreprinse până în prezent de către
Ministerul Educaţiei, pentru că prevederile legii nu retroactiveaza.
Italia e pe cale să intre într-o aventură fără precedent în
UE. Primul stat fondator al
Uniunii ce va avea un guvern populist-eurosceptic poate să arunce în aer fragilul
echilibru economic şi politic european. Atât prin sfidarea cadrului guvernanţei
economice, cât şi prin preconizata deschidere spre Rusia, văzută ca partener.
Un prim pas propus de majoritatea parlamentară de la Roma: retragerea sancţiunilor impuse Rusiei de UE.
Parlamentarii Puterii
pregătesc o nouă schemă atrăgătoare pentru marii actori de pe piaţa energiei
electrice produsă din surse regenerabile. Ultima schemă, însă, a avut darul de
a le încărca clienţilor finali preţul facturii şi de a-i ajuta pe producători
şi furnizori să obţină profituri nesperate în România, într-o ţară săracă, unde
în multe zone avem aceeaşi infrastructură de pe vremea comunismului.
Nu ştiu, şi la urma urmei nici nu prea contează, dacă
teatrologul Ludmila Patlanjoglu a gândit superbul volum, adevărată operă de
artă, “OmulDans” al cărui protagonist
este Gigi Căciuleanu, drept un omagiu adus marelui artist cu ocazia unei
aniversări anume.
De la o vreme încoace, toate alegerile în Republica Moldova, inclusiv cele locale, au o pronunţată componentă geopolitică. Desigur, unii politicieni de pe Bâc au profitat excesiv de pe urma acestui fenomen, exploatând la maxim clivajul orientării externe a ţării, facând astfel un deserviciu promotorilor oneşti ai vectorului integrării europene.
Alegerile
locale anticipate la nivelul oraşului Chişinău au predat lecţii fără precedent
atotcunoscătorilor, dar şi ucenicilor vrăjitori care vehiculează şi planifică
fără a ţine cont de realităţile din jur, de cetăţeni şi de aspiraţiile lor.
Evenimentele sunt calificate de sociologi drept singularităţi şi evoluţii
unice.
Un
articol publicat la sfârşitul lunii ianuarie, anul acesta, readuce
în discuţie binecunoscuta decizie comună a Uniunii Europene, SUA
şi a instituţiilor internaţionale de a sancţiona Rusia în urma
implicării în conflictul denumit generic criza din Crimeea.
A
avut loc zilele trecute la Ateneul Român un eveniment emoţionant.
Nu doar pentru că a fost un concert Beethoven pe care publicul îl
întâmpină întotdeauna cu mare bucurie, ci şi pentru că, în
calitate de amfitrion, celebra soprană Mariana Nicolesco ne-a amintit
cu distincţie cum trece timpul şi uităm adesea ce fac şi au făcut
marii Oameni pentru semenii lor.
Guvernul populist din Italia nu a căzut din cer ci a fost ales. Programul de guvernare conţine o şarjă explozivă pentru UE. Oare ce ne rezervă viitorul? - se întreabă Bernd Riegert.
Puţinii oameni
lucizi din guvernarea Dragnea încep să recunoască public că s-a terminat cu
creşterea economică bazată pe consum şi este nevoie urgentă de pornirea
motorului investiţiilor. Vicepremierul Viorel Ştefan şi Cristian Socol, ultimul
în mai mare măsură, s-au exprimat în acest sens. Din păcate pentru România, speranţa
relansării marilor lucrări de investiţii este iluzorie. De ce?
Am prezentat hărţile imaginate de ideologii britanici şi americani care au fundamentat o viziuneasupra lumii pe baza căreia s-au articulat politicile specifice secolului trecut şi care, indubitabil, continuă să influenţeze şcoli de gândire contemporane, politice, economice şi militare.
Cade în sarcina
administratorului întocmirea corectă a listelor de întreţinere, respectiv
repartizarea cheltuielilor conform legislaţiei în vigoare.
Ionuţ Florin Pucheanu refuză să elibereze unioniştilor din Galaţi autorizaţie de a strânge semnături pentru Unire. Tot Pucheanu a ajuns un anti-exemplu în lumea unionistă: Galaţiul este singurul din marile municipii ale României care nu a dat, până acum, o Declaraţie de Unire cu Basarabia.
Nu ştiu
dacă “Tatăl meu, preotul” este primul
text destinat scenei aparţinându-i tânărului actor şi publicist bucureştean
Gabriel Sandu.
Una dintre ştiinţele cele mai prizate astăzi în Occident este aceea a planificării strategice, mai exact a studiilor
prospective. E vorba despre posibilitatea de a elabora scenariile de viitor şi
evoluţia unui proces, a unei situaţii, în perspectivă, în plus de estimare a
probabilităţii ca un scenariu sau altul să aibă loc.
Nu pot înţelege cum un partid mare, în care se
află şi numeroşi oameni inteligenţi, capabili şi oneşti, acceptă să se facă de
râs sub conducerea cuplului Dragnea-Dăncilă. România are nevoie şi de un partid de stânga. Dar unul
performant, acceptat în mecanismele partidelor de stânga europene, recunoscut şi
respectat de liderii europeni şi americani.
Deşi majoritatea celor din imagine sunt Tineri de Liceu sau de Facultate participanţi la Olimpiade Naţionale, se pare că acest lucru nu contează pentru Jandarmeria Română. Aceasta consideră în mod oficial că mesajele Unionste sunt... Rasiste.
Există puţine lucruri cu care te mândreşti zilele astea când vine vorba de satul, oraşul sau judeţul natal mai ales atunci când eşti moldovean. Acum câteva zile am avut însă o surpriză plăcută când, nevoit să merg acasă, cât o mai însemna acest ”acasă” când acolo ajung de cel mult două ori pe an, am descoperit acest panou simplu dar cu un puternic rol de simbol.
