Ce pierde un cuplu când apar copiii: E greu să-ți mai dorești viață sexuală cu un bărbat care nu te ajută deloc în casă
0Copiii schimbă echilibrul emoțional al cuplului. Un studiu internațional realizat în 25 de țări arată că părinții se simt mai puțin îndrăgostiți, mai puțin apropiați și mai puțin pasionali decât cei fără copii. Însă angajamentul rămâne solid. Cu alte cuvinte, relația rezistă, dar ritmul și intensitatea sa se transformă. Ce pot face cuplurile pentru a menține legătura vie?
„Apariția copiilor schimbă inevitabil arhitectura emoțională a relației. Atunci când un copil depinde complet de tine, creierul și corpul tău se adaptează: se activează sisteme de stres, protecție și hiper-vigilență. Este normal ca spațiul pentru flirt, spontaneitate sau erotism să se reducă. Cuplurile nu sunt defecte - sunt, de fapt, într-o tranziție intensă”, explică pentru „Adevărul” Ileana Ungureanu, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.
Ce se întâmplă, de fapt, cu dragostea după apariția copilului
Un copil aduce cu el o redistribuire masivă a energiei afective, spune ea. Mai precis, în primele luni și chiar ani, mare parte din atenția emoțională și fizică a părinților se orientează către îngrijire, siguranță și supraviețuire. „Cuplul nu dispare, dar trece temporar pe un plan secundar, iar acest lucru se simte ca o diminuare a pasiunii și a intimității”.
Specialista susține că nu este vorba despre lipsă de iubire, ci despre un proces natural, în care iubirea romantică se comprimă, în timp ce iubirea parentală explodează. „Părinții spun adesea că se simt mai puțin îndrăgostiți, dar la fel de implicați în relație. Iar acesta e un paradox sănătos: angajamentul rămâne, chiar dacă intensitatea afectivă scade temporar. Problema apare atunci când cei doi interpretează această scădere ca pe un eșec personal sau ca pe dovada că relația „nu mai funcționează”. De fapt, funcționează - dar funcționează diferit”, este de părere Ileana Ungureanu.
În opinia sa, mai întâi este esențial să fie normalizată această schimbare. „E firesc ca pasiunea să fluctueze; emoțiile se reconfigurează, nu se evaporă. O relație nu se repară cu vacanțe scumpe, ci cu prezență. Chiar și 10 minute pe zi de contact real pot avea efecte terapeutice. Nu copilul „strică” relația, ci absența ritualurilor de cuplu. Cei doi trebuie să se repoziționeze ca echipă. În fond, apariția copiilor nu destramă iubirea, ci o maturizează. Cuplurile nu pierd iubirea - pierd doar iluzia că iubirea rămâne neschimbată. Când își acceptă propria transformare, descoperă un nou fel de apropiere: poate mai puțin pasională, dar mult mai reală și profundă”, completează psihoterapeutul.
Ceea ce psihoterapeuții observă zilnic în cabinet a fost confirmat recent la scară largă de un studiu publicat în revista Human Nature. Cercetătorii de la Universitatea din Wrocław, coordonați de Agnieszka Żelaźniewicz au analizat persoane aflate în relații serioase din 25 de țări și au concluzionat că odată ce apare primul copil, iubirea romantică, intimitatea și pasiunea scad semnificativ în relații, comparativ cu dinamica din cuplurile fără copii.
Folosind Scala Triunghiulară a Dragostei a lui Sternberg, autorii au arătat că această transformare, în părinte, afectează două dintre cele trei componente ale iubirii: intimitatea și pasiunea scad semnificativ, în timp ce angajamentul rămâne stabil. Cu alte cuvinte, oamenii nu ies din relație, dar relația își pierde din intensitatea emoțională și erotică. Explicația ține de factori concreți: lipsa cronică de somn, presiunea financiară, suprasolicitarea zilnică și reducerea drastică a timpului petrecut exclusiv în doi duc, în timp, la slăbirea conexiunii afective.
Ce spun oamenii pe Reddit: cum se vede dragostea de cuplu după apariția copiilor
Un utilizator scrie că „și atenția dintre parteneri se schimbă. Motivul este că oamenii cred, în mod greșit, că toată atenția și tot focusul trebuie să fie doar asupra copiilor. Sigur că ei au nevoie de grijă și atenție, dar partenerul ar trebui să rămână pe primul loc în majoritatea situațiilor. Copiii nu au de suferit din asta, dimpotrivă, învață ce înseamnă o relație adultă sănătoasă.”
Un alt comentator explică cum creșterea copiilor cere atât de multă muncă, energie, timp și bani, încât uneori pur și simplu nu mai rămâne nimic după ce termini toate lucrurile esențiale. „Ca să nu mai vorbim de faptul că aproape nu mai există intimitate, așa că e mult mai greu să mai fie și apropiere sau tandrețe”.
Altă persoană opinează: „Oamenii ajung să creadă că propriii copii sunt centrul universului. În plus, mulți văd căsătoria și copiii ca pe un scop final și, odată ce au bifat asta, încetează să mai depună efort în relație. Mai e și un alt aspect: pentru că cele mai multe responsabilități din casă cad pe umerii femeilor, e greu să mai vrei să ai viață sexuală cu un bărbat care se simte îndreptățit la timpul și atenția ta, dar nu face nimic concret în casă sau cu copiii ca să-ți elibereze din timp.”
Altcineva adaugă: „Parentingul este muncă grea. Nu cred că asta mai surprinde pe cineva. De aceea este atât de important să fii convins că vrei să ai copii și să existe acces la educație sexuală, avort și măsuri de contracepție. O responsabilitate atât de solicitantă ar trebui asumată doar de cei care și-o doresc cu adevărat. Eu și soțul meu avem un copil mic și simt că relația noastră este mai bună ca niciodată, din toate punctele de vedere: romantism, tot. Vorbim des despre asta și suntem amândoi de acord. Este doar experiența mea, dar există și excepții.”
Un alt utilizator scrie: „Viața este epuizantă oricum. Mai adaugi un copil mic, iar cele 90 de minute de timp liber de dinainte să adormi sunt doar timp de recuperare. Nu m-am mai epilat de peste un an, pentru că nu mai am timp și energie pentru un duș complet. Machiaj? Aranjatul părului? Când să se întâmple toate astea? Nu mai există romantism, pentru că romantismul începe cu a te simți bine cu tine. Eu trebuie să mă simt dorită, iar acum simt că nu mă voi mai simți așa niciodată. Nu are legătură cu partenerul meu. Eu trebuie să mă simt frumoasă prima.”
„Știam exact în ce ne băgăm când am decis să avem o fiică,” adaugă altcineva. „Am înțeles impactul asupra vieții noastre, schimbările și lucrurile la care vom renunța. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Fiica mea este extraordinară. Mi-a reînnoit speranța în lume și m-a făcut un om mai bun. Este o binecuvântare și efectele negative sunt mult mai mici decât mă așteptam.”
În schimb, altă persoană recunoaște că: „Pentru mine a fost cea mai dureroasă decizie pe care am luat-o vreodată. Am avut o săptămână de psihoză indusă de medicație, iar fiul meu a decis că nu mai vrea să aibă niciun tip de legătură cu mine. Nu există nicio garanție că o persoană căreia îi oferi toată iubirea ta va mai vrea, în cele din urmă, să vorbească cu tine.”
„Este uimitor faptul că astăzi atât de mulți oameni se căsătoresc și nici măcar nu mai fac copii, în condițiile în care, timp de mii de ani, acesta a fost singurul motiv pentru căsătorie. Poți avea o relație romantică autentică cu cineva fără să fii căsătorit și fără să ai copii”, scrie un utilizator.
„Pur și simplu nu mai faceți copii. Nimeni nu cere să se nască, nu se poate da timpul înapoi și, până la urmă, totul se termină cu moartea. În plus, majoritatea oamenilor urăsc să fie părinți”, crede alt user. Acestuia i se răspunde cu: „De multe ori copiii își urăsc părinții pentru că aceștia nu au înțeles ce cost real presupune creșterea unui copil. Cred că oamenii care își doresc copii ar trebui să îi aibă, dar este important să fie evident cât de severă este această alegere de viață.”
La acest comentariu, altcineva adaugă: „Te face să te întrebi câți oameni ar mai deveni părinți fără așteptări nerealiste, fără presiune socială sau fără accidente’ Probabil foarte, foarte puțini.”
Un alt utilizator completează: „Deja vedem asta. Nu este doar despre costul vieții. Este despre educație și despre posibilitatea de a alege, mai ales pentru femei. Eu am un copil și sunt extrem de recunoscătoare pentru asta. Plănuiam să am doi sau trei, dar mă opresc la unul, pentru că acum știu că nu aș putea fi părintele care vreau să fiu pentru mai mulți copii, iar cel pe care îl am merită tot ce pot oferi. Dacă aș fi fost mai puțin educată sau dintr-o altă epocă, probabil aș fi avut și mai mulți copii, chiar dacă ar fi fost în detrimentul meu și al lor.”
Se încarcă comentariile...
