Cum să reduci stresul și conflictele din familie printr-un simplu gest

Mulți părinți simt că munca lor trece neobservată. Un studiu recent arată că simpla apreciere din partea celor dragi poate reduce stresul și îmbunătăți relațiile întregii familii.

Sursă foto: Shutterstock

„În multe familii din România am crescut cu mesajul „e normal ce faci, nu trebuie să te laude nimeni” sau „nu te mai laud, să nu ți se urce la cap”. Intenția părinților a fost, de cele mai multe ori, una bună, au vrut să ne responsabilizeze, să nu devenim „răsfățați”. Dar, emoțional, ceea ce s-a întâmplat a fost altceva: mulți dintre noi am învățat să funcționăm, să performăm, să avem grijă de toți, însă cu un gol interior legat de a ne simți văzuți, apreciați și validați”, explică pentru „Adevărul” Ana Postelnicu, psiholog clinician.

Când munca trece neobservată

În cabinet mărturisește că lucrează des cu mame care îi spun: „Am nevoie să mi se spună că sunt o mamă bună și că fac o treabă bună”, dar, paradoxal, atunci când primesc această validare nu știu cum să reacționeze: „Nu e meritul meu, e copilul care a fost cuminte sau receptiv”.

„Se întâmplă asta pentru că în lipsa laudelor sau a validării, nici nu am știut cum să primim aceste aprecieri. Aprecierea nu este un răsfăț și nici nu ține de „sensibilitate excesivă”, ci este hrană pentru sistemul nostru nervos: când cineva recunoaște efortul meu, corpul se mai poate relaxa puțin, scade tensiunea din relație, iar eu nu mă mai simt singură în tot ce duc. De aceea, ce arată și studiile, că sănătatea emoțională a părinților depinde mult de faptul că se simt apreciați, se confirmă foarte clar și în poveștile pe care le aud zi de zi de la mamele cu care lucrez”, spune psihologul.

În relația cu copiii și adolescenții, Ana Postelnicu crede că este important, întâi, să facem o diferență între apreciere autentică, politețe „de fațadă” și supravalidare. „Când un părinte spune „Spune mulțumesc acum, că altfel nu mai mergem nicăieri cu tine”, copilul învață mai degrabă rușine și conformare, nu recunoștință autentică. Aprecierea autentică se învață în primul rând prin felul în care noi, adulții, o trăim și o modelăm în familie și ar trebui să fie ceva intrinsec, care vine din interiorul persoanei. Supravalidarea este iarăși ceva nociv: când copilul primește prea multă validare, chiar și atunci când nu e cazul sau primește în momentele grele, atunci emoția lui (tristețea, furia, vinovăția sau neputința) nu mai este văzută și rămâne ca o nevoie neîndeplinită”, este de părere specialista.

Recomandările Anei Postelnicu

• Să începem cu noi. Să le spunem soțului și copiilor, cu voce tare: „Îți mulțumesc că ai strâns masa, pentru mine înseamnă mult, simt că suntem o echipă”. Copiii învață limbajul aprecierii din ceea ce aud zilnic între adulți.

• Să punem accent pe efort, nu doar pe rezultat: „Am văzut cât te-ai străduit la proiectul ăsta, că ai muncit și chiar te-ai implicat”. Asta îi ajută pe cei mici și pe adolescenți să înțeleagă de ce sunt apreciați și că se vede mai mult decât rezultatul obținut.

• Să creăm mici ritualuri de apreciere în familie. De exemplu, seara, fiecare spune un lucru mic pentru care le este recunoscător celorlalți din casă. Cine nu are chef într-o zi poate să „paseze”, fără să fie certat.

•  Să acceptăm și formele mai discrete de apreciere ale adolescenților: poate nu spun „mulțumesc” solemn, dar se așază lângă noi pe canapea sau ne trimit un meme haios. Putem să le punem în cuvinte: „Când vii lângă mine așa, eu te simt aproape și asta mă bucură.”

În opinia sa, „nu avem cum să schimbăm dintr-odată toate mesajele cu care am crescut”, însă putem să facem, în familiile noastre, ceva diferit: să lăsăm loc pentru recunoștință, pentru toate lucrurile bune pe care le fac ceilalți membri, chiar daca nu le iese așa cum ne dorim noi mereu. „A fi împreună și a fi o familie, este mai mult decât o serie de sarcini îndeplinite la timp sau perfect. Înseamnă să învățăm să fim împreună, să ne respectăm reciproc și să construim împreună (prin încercare și eroare) ceea ce, poate uneori, nu am fost învățați să facem”, mai spune ea.

De ce contează să fim văzuți și auziți

Studiile confirmă această realitate. De pildă, Allen W. Barton, profesor asistent la Universitatea din Illinois, a coordonat un studiu publicat în The Journal of Positive Psychology, care arată că părinții care primesc apreciere din partea partenerului sau a copiilor se bucură de o stare mentală mai bună, au relații mai calitative și o experiență parentală mai echilibrată. Barton și echipa sa au observat că recunoștința din partea copiilor, mai ales a adolescenților, reduce semnificativ stresul parental și tensiunea acumulată.

Barton și echipa lui au observat că părinții care simțeau mai multă apreciere din partea partenerilor raportau o satisfacție mai mare în cuplu și niveluri mai mici de stres.

În ceea ce privește relația părinte-copil, cercetarea arată că atunci când părinții percep recunoștință din partea copiilor, stresul parental scade. Efectul e și mai vizibil în cazul adolescenților între 13 și 18 ani, comparativ cu copiii mai mici, de 4-12 ani.

Explicația, spune Barton, ține de dezvoltarea copiilor: cei mari înțeleg și exprimă recunoștința mai clar și mai direct. Iar pentru părinți, faptul că primesc această validare poate reduce semnificativ tensiunea acumulată.

Recunoștința venită de la copiii mai mari s-a legat și de un nivel mai scăzut de stres în general la părinți. Pe scurt, când un părinte se simte apreciat de adolescentul din casă, nu doar că se descarcă de stres, ci își stabilizează și starea de bine. În cazul copiilor mici, efectul nu apare probabil pentru că părinții nici nu se așteaptă la același tip de exprimare a recunoștinței la vârste fragede, astfel că lipsa acesteia nu contează la fel de tare.

Studiul a mai arătat și câteva diferențe interesante între părinți, în funcție de sex. Femeile au raportat în special că se simt mai puțin apreciate, atât de partenerii lor, cât și de copiii mai mari, comparativ cu bărbații. Totuși, atunci când simțeau că sunt apreciate de copii, efectul asupra satisfacției în relație și asupra nivelului de stres parental era mult mai puternic decât în cazul bărbaților. Aceasta sugerează că bărbații și femeile pot percepe și reacționa diferit la recunoștința din familie.

„Toți ne dorim relații familiale puternice și durabile, fie că e vorba de soț/soție, copii sau alți membri ai familiei”, a declarat Allen Barton citat de PsyPost. „Pe măsură ce ne gândim la ce putem face ca acest ideal să devină realitate în familiile noastre, cercetările ne arată tot mai clar că recunoștința joacă un rol esențial. Este important să construim un mediu familial în care membrii familiei își arată în mod sincer și frecvent aprecierea unul față de celălalt, fie că e vorba de gesturi care ajută pe cineva în mod direct sau pe întreaga familie. E mult mai ușor de spus decât de făcut, dar merită cu siguranță efortul.”

El recomandă părinților să îi încurajeze pe copii să își exprime aprecierea pentru eforturile celor din jur, fie că este vorba de celălalt părinte, frați sau chiar de ei înșiși. Acesta subliniază că menținerea unei familii funcționale necesită implicare constantă și sprijin reciproc, iar atunci când eforturile fiecăruia nu sunt recunoscute, lucrurile devin mai complicate.