Cum ne schimbă cuvintele creierul. Explicațiile autorului american Gregg Braden
0Pe canalul său de YouTube, autorul și omul de știință american Gregg Braden explică cum fiecare cuvânt pe care îl rostim ne influențează conexiunile neuronale și modul în care percepem lumea.
El amintește de studierea limbii Hopi, folosită de lingvistul Benjamin Lee Whorf la începutul secolului XX. Whorf a arătat că modul în care vorbim nu doar că ne modelează gândirea, dar chiar determină ce suntem capabili să gândim, pentru că structura gândurilor noastre depinde de felul în care neuronii din creier sunt conectați.
De ce limba Hopi l-a fascinat pe Benjamin Lee Whorf
De altfel, Whorf a descoperit, lucrând cu tribul Hopi din nordul Arizonei, că limbajul lor descrie lumea într-un mod radical diferit, spune Gregg Braden. La Hopi totul este viu, totul este conectat, totul este prezent, în aici și acum. „Nu există substantive care să desemneze trecutul sau viitorul; Limbajul lor e mai precis decât al nostru, pentru că descrie fluxul real al vieții, fără separare și fără confuzia timpului ca linie fixă”, mai explică el.
Potrivit Britannica, limba Hopi a stârnit interesul mai multor cercetători, de-a lungul timpului, datorită modului în care sunt exprimate conceptele de timp și spațiu. De exemplu, un eveniment aflat la mare distanță de vorbitor este descris desfășurându-se în trecutul îndepărtat; cu cât distanța spațială este mai mică, cu atât distanța temporală percepută este mai redusă.
De asemenea, verbele Hopi nu au timp propriu-zis (prezent, trecut, viitor), ci se diferențiază prin aspect (durata unui eveniment), validitate (dacă acțiunea este completă sau în curs) și legătura între propoziții (arată relația temporală între două sau mai multe verbe). În plus, verbele pot fi modificate astfel încât să indice dacă o acțiune se repetă în segmente: de exemplu, ríya („face o rotire rapidă”) și riyáyata („se învârte”).
Pornind de la discuția despre Hopi, Gregg Braden menționează filmul „Arrival”, în care omenirea, prinsă în limbajul separării, era în pragul războiului, al distrugerii. Mai exact, în Arrival apar extratereștrii care aduc pe Terra o limbă nouă și schimbă felul în care percepem timpul și posibilitățile. „Există dovezi că ceva similar s-a întâmplat deja pe Pământ. Nu a venit neapărat dintr-o altă lume în timpul nostru. Poate ne-a fost lăsat în trecut. Există 23 de exemple de texte antice, limbi antice, care nu pot fi traduse și care păstrează înțelepciunea străveche”, opinează el. În felul acesta, limbajul devine o interfață de utilizator pentru matricea vieților noastre, o punte între ceea ce gândim și ceea ce putem manifesta, după cum explică acesta.
Limbajul separării și limbajul conexiunii
Apoi, Gregg Braden vorbește despre limbajul separării. „Limba engleză, precum și multe alte limbi, se bazează pe principii de separare. Și acea separare se reflectă în ideile pe care le îmbrățișează. Gândirea separată și izolată despre lucruri, de tipul: tu versus eu, ei versus noi ne duce cu gândul la învingători versus învinși. Acesta este limbajul conflictului și al războiului. Limbajul bazat pe conexiune creează un tip de experiență foarte, foarte diferit. Un limbaj care se bazează pe conexiune este gândirea unității. Acesta este limbajul evoluției, al comunității, al cooperării. Ceea ce vreau să vă spun este că odată ce schimbăm limbajul, schimbăm creierul. Sau, altfel spus, schimbăm limbajul - schimbăm modul în care creierul accesează matricea.”
Aici el face trecerea la propria sa experiență. „Actul tău de a crea, de a ajunge înlăuntrul tău și de a te conecta la propria-ți sursă, de a aduce ceva nou, de a deveni mai mult decât erai în urmă cu un minut... Ei bine, acel act este declanșatorul biologic, impulsul pentru ca neuronii tăi să înceapă să se conecteze, într-un mod care va susține ceea ce ai ales să creezi.”
„Permiteți-mi să vă dau un exemplu în acest sens. Sunt muzician. Sunt chitarist încă de la vârsta de opt ani. Și, atunci când vreau să învăț să cânt ca un alt chitarist.. De exemplu, unul dintre cei mai influenți chitariști din viața mea a fost Michael Hedges. El a avut un impact foarte puternic asupra vieții mele. Și, când l-am văzut cântând pe Michael Hedges, el a spulberat toate regulile în care fusesem învățat să cânt. În fine, atunci când vreau să cânt cum o face Michael Hedges și îi ascult melodiile iar și iar, la început procesul este destul de mecanic.
Poate ați avut și voi această experiență: atunci când încercați să învățați o limbă străină, de pildă, franceză sau spaniolă... Sau încercați să rezolvați o problemă matematică... urmați mai mulți pași și, dintr-o dată, într-o dimineață vă treziți că vorbiți franceză, spaniolă, gândiți în limbajul matematicienilor, în limbajul lui Michael Hedges și brusc știți cum să legați acordurile. Când se întâmplă asta, iată ce ați făcut: A fost actul de a vă strădui să atingeți acea expresie, cea care declanșează neuronii din corpul vostru să găsească de fapt alți neuroni pentru a vă dezvolta și a găsi alți neuroni”, mărturisește Gregg Braden.
Acest lucru are un impact direct atunci când vine vorba de limbajul și cuvintele pe care le folosim pentru a ne exprima în viețile noastre, mai spune el.
În cele din urmă, acesta susține că „Cuvintele pe care le folosim să comunicăm, zi de zi, sunt mai mult decât simple cuvinte. Acestea sunt, de fapt, direct legate de neuronii din creierul nostru. Acum, dacă v-ați gândit vreodată la puterea de a vorbi, pur și simplu... aș vrea să vă spun cât de puternică este această abilitate, în sine. Ceea ce ne va conduce la puterea limbajului însuși. Când vorbim, când rostim cuvinte pentru a transmite ceea ce simțim și gândim, ceea ce facem este să urmăm, de fapt, o serie de pași, care începe cu unul dintre cele mai intime acte pe care ni le-am putea imagina vreodată.”
În esență, schimbând cuvintele pe care le folosim zilnic (trecând de la separare la conexiune și unitate, după cum propune Braden) putem stimula neuroplasticitatea creierului și, implicit să fim deschiși unor noi oportunități în viață.
Se încarcă comentariile...
