S-a împământenit de ceva
vreme în teatrele lirice româneşti ca premierele noilor producţii să fie
livrate publicului în formă de pachete de spectacole consecutive, cu
distribuţii fie variate, fie chiar identice. Bucureştiul, Clujul, şi acum
Iaşiul încearcă sistemul. E şi bine, e şi rău.
Astfel, înţelegem în parte, se autodefinesc membrii formaţiei Wahnsinn; şi de această dată pasiune angajării în actul performanţei instrumentale asigură nivelul special al realizării.
Conferinţa de presă a ministerului culturii şi a agenţiei de stat Artexim a avut ca agendă anunţată „organizarea concursului Internaţional George Enescu (septembrie 2022), viziunea artistică a noului director artistic al Festivalului şi Concursului, repere din programul ediţiei din 2023 a Festivalului Enescu“.
Trăim un timp al incertitudinilor majore de tot felul: s-a terminat sau
nu s-a terminat pandemia? Ia curând sfârşit războiul sau se extinde şi
pe unde n-am vrea? A început criza economică? Cum îi vom supravieţui?
S-au terminat banii şi combustibilii ieftini? Cât va mai creşte
temperatura pe planetă şi cum (dacă) ne vom adapta? Şi ce viitor (mai)
are omenirea?
Lacul lebedelor de Ceaikovski în versiunea Orchestrei şi
companiei de balet a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”
din Chişinău (25 iunie) reprezenta garanţia unui spectacol sold-out încă
înainte de a se şti distribuţia.
Războiul nu mai este în istorie, este în prezent, iar ultimatumurile se rostesc din nou în estul Europei. Nu mai este vizată România, însă Ucraina este cea atacată de principala moştenitoare a imperiului sovietic, Federaţia Rusă. Proverbul românesc „lupul îşi schimbă părul, însă năravul – ba”, ilustrează cel mai bine situaţia în care ne aflăm de la Marea Neagră.
Se ştie că Alexandru Moruzi era destul de strict când venea vorba despre încălcarea moravurilor. Interzisese hainele scumpe şi excesul de lux. Şi să nu uităm cât de drastic şi hotărât a fost în privinţa lui Alecu Văcărescu, poetul - pe care l-a lăsat să moară de foame şi frig!
O legendă a dansului contemporan coregraful Jean-Claude Gallotta va prezenta pe 30 iunie la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Ion Caramitru iar pe 2 şi 3 iulie la Sibiu spectacolul "My Ladies Rock" în cadrul Întâlnirilor JTI.
Director al Centrului Cultural Lumina, George Costin a dobândit admiraţia publicului într-o societate în care inflaţia de actori şi de maeştri este copleşitoare pentru lumea teatrului, vulnerabilizată tot mai mult de schisma dintre independenţi şi actorii sectorului de stat.
Este vorba despre producţia lui Andrei
Şerban din 2017, acum sub bagheta lui Tiberiu Soare la pupitrul Orchestrei primei scene lirice naţionale, într-o nouă
distribuţie pentru care teatrul a organizat sesiuni de casting.
Întâlnirea cu Claus Peymann, Ioan Holender, Emil Hurezeanu şi George Banu ca moderator al dialogului va rămâne unul din momentele de mare impact al acestei ediţii a Festivalului International de Teatru de la Sibiu.
Cei doi ani de izolare pandemică au fost resimţiţi de unii oameni ca un
spaţiu-timp constrângător, ce a pus în aşteptare trăirea socială
autentică şi creativitatea. Alţii au acceptat provocarea şi au reflectat
la acest nou fel de a te raporta (mediat) la lume, cu creşterea
exponenţială a relaţionării şi a cunoaşterii virtuale.
Îmi amintesc "scandaloasa" montare cu Oedipe a lui Andrei Şerban pe care am apărat-o cu modestele mele arme de critic muzical de 25 de ani în faţa condeielor “sacre” ale vremii din anii 90, încă puternic ancoraţi în rigiditatea comunistă.
La standul editurii Hoffman a fost expusă cea de-a II-a ediţie consacrată cărţii lui Ionuţ Niculescu intitulată „Directorii Teatrului Naţional din Bucureşti” (primii 44).
Dumbrăveniul
armenesc, memorie, diplomaţie şi duduk. Eveniment cultural în trei părţi:vernisaj
expoziţie, simpozion istoric şi concert la duduk.
Am
aflat noaptea trecută despre dispariţia fizică a lui Ancelin Roseti. Nepotrivit
moment. Lucra la o ultimă carte, pe care o şlefuise timp de 16 ani. Am vorbit
despre editarea ei, sper ca familia să aibă acest manuscris şi el să apară cât
mai repede.
Am fost
înnebunit, transfigurat când am citit prima oară „Noaptea de Sânziene“, de fapt în întregime
proza fantastică a lui Mircea Eliade. Vedeam peste tot „semne“, mă plimbam obsedant pe
strada Mântuleasa şi pe străzile din jurul Căii Moşilor, îmi petreceam Ajunul şi
Noaptea de Sânziene în pădurea Băneasa, în preajma căreia locuiesc. Azi nu mă
mai încântă aceste „mituri, ghicitori, eresuri“...
Un podcast despre biografia din spatele rolurilor, privilegiul de a trăi mai multe vieţi prin teatru, dar şi despre inflaţia de actori, subfinanţarea sectorului cultural şi conflictul nestins dintre teatrele experimentale şi cele istorice, dintre teatrele de proiect şi cele de repertoriu.
Cu un titlul simplu, franc, emoţionant, CE MULT V-AM IUBIT, actorul Răzvan Ionescu, între timp având şi importante studii teologice, publică la editura Creator din Brasov o primă parte a amintirilor sale despre oameni, locuri şi fapte cu care s-a întâlnit în viaţă.
