Să fii credincios unei idei, fidel unei promisiuni, loial unui om. Ca şi cum ar mai aprecia cineva lucrurile astea, cam maladive, înrudite cu fanatismul, care, chiar dacă într-o formă uşoară, poate degenera în dependenţă, poate naşte hărţuieli şi alte alea! Plus că nici nu este apreciat un om fidel, aşa după cum o dovedeşti un basm, cules de Tudor Pamfile, prin secolul al 19-lea.
După război, Beethoven a devenit nucleul programelor simfonice din sălile de concert şi, odată cu dezvoltarea discurilor de vinil, foarte mulţi dirijori celebri au înregistrat, fie în studio, fie live, toate simfoniile şi concertele pentru diverse instrumente, iar marii pianişti au avut la dispoziţie 32 de sonate pe care să le înregistreze, consolidându-şi reputaţia şi făcând posibilă ierarhizarea pe baza unor documente sonore.
Amatorilor de adrenalină din vremurile noastre, din
ce în ce mai mulţi, ecranul le serveşte de mult filmele aşteptate. Pe scenă
piesele cu subiecte horror şi tramă poliţistă au avut şi au şi ele publicul
lor, mai ales dacă sunt bine scrise, fiindcă aici nu-i de joacă ! Sigur, una e
Agatha Christie, şi alta e să cauţi cu lumânarea vinovaţi presupuşi în piese cu
teme moral-politice scrise ca să se vândă mai bine subiectul.
Este unul dintre cele mai teribile ritualuri de magie neagră din istoria
lumii, istoriceşte consemnat pentru prima oară în „Papirusurile de la Torino“, atunci
când se menţionează „Cartea lui Thot“, acolo unde se descria pe larg modul în
care magii egipteni au lucrat la un complot împotriva faraonului, erezie pentru
care toţi participanţii au fost condamnaţi la moarte în chinuri groaznice.
„Nu e ce trebuie pentru un muzeu naţional de
istorie“, şi-a vărsat năduful în faţa noastră, Wahid, ghidul grupului pentru
cele vreo zece zile pe care eram în curs să le petrecem în Egipt, într-un început
de martie, acum un pic mai mult de un deceniu.
Miercuri, 31 ianuarie 2020, va avea loc lansarea a două
dintre volumele realizate de asociaţia Vechiul Cluj în cursul anului 2019: a
cincea carte din seria „Poveşti despre Cluj” şi cel de-al treilea volum al
traducerii „Istoriei Clujului” de Jakab Elek, apărut în traducerea şi sub
îngrijirea istoricului clujean Attila Varga. Evenimentul va avea loc la Muzeul
Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr.21, începând de la ora 18.00.
Scriitoarea Andreea Răsuceanu,
coautoare a recentului „Dicţionar de locuri literare bucureştene“, şi-a făcut o
veritabilă „profesiune de credinţă“din mitizarea Bucureştiului
şi
mai ales a toposului eliadesc al Străzii Mântuleasa.
Am scris, cum bine se ştie, în Flacăra lui Adrian Păunescu, de pe timpuri, foarte mulţi ani la rând o rubrică intitulată Opinia unui alegător, rubrică suspendată prin 1984, mi se pare, după apariţia tabletei intitulată „Forţa prostiei I”, care a determinat şi interzicerea revistei de a-mi mai publica rubrica.
Statul român modern are ca şi fundament ideologic o idee centrală definitorie:unirea tuturor provinciilor locuite majoritar de către români într-un singur stat care să fie aservit intereselor naţionale româneşti.
… a fost acordată pentru a 26-a oară la Universitatea
Naţională de Muzică din Bucureşti de către prof. univ. Georgeta Stoleriu,
iniţiatoarea demersului, drept omagiu adus propriei îndrumătoare istorice,
soprana Iolanda Mărculescu (Bucureşti 1923 – Milwaukee, Wisconsin 1992).
Binecunoscută în lumea muzicii şi a
cluburilor bucureştene, Gabriela David debutează acum în literatură, cu un
volum de poezii apărut anul trecut: „Pretexte de femeie“ (editura Meditative Arts, 2019) – carte care, cel puţin
pentru mine, a fost o surpriză foarte plăcută. Este un debut la maturitate, aşa
cum se recunoaşte chiar în prezentarea cărţii de pe ultima copertă, când
autoarea „s-a hotărât sa dea glas copilului creativ din ea“.
Pentru că săptămâna trecută v-am întristat, povestind despre zburător, şi despre efectele lui malefice, m-am hotărât să găsesc un soluţie. Şi ce credeţi? Printre vechile remedii vrăjitoreşti ale românilor, am dat de o reţetă bună pentru a-l pune pe zburător cu botul pe labe.
Ororile naziste au fost ferm condamnate nu doar cu ocazia
procesului de la Nürenberg, ci şi în multe alte acte cu
caracter juridic sau politic. Ca şi în forumuri şi declaraţii.
Anul muzical 2020 a debutat ridicol. În timp ce Filarmonica repeta pentru aniversarea celor 250 de ani ai lui Beethoven, guvernul, prin ministerul Culturii, îşi comanda un concert exclusivist de ziua culturii naţionale, cu invitaţii pentru nomenclatură. Au venit şi preşedintele şi premierul (ceea ce nu se întâmpla pe vremea PSD).
Fiul cel mai mic al profesorului J.R.R. Tolkien, Christopher
Tolkien, a murit joi la vârsta de 95 de ani.
S-a născut în Leeds, în 1924, şi este cel mai tânăr fiu al lui J.R.R. Tolkien
şi a soţiei acestuia, Edith. Christopher a crescut ascultând poveştile tatălui
său despre Bilbo Baggins, care aveau să fie transpuse, mai târziu, în romanul Hobbitul.
În fiecare an, de Ziua
Culturii Naţionale, unele dintre
Institutele Culturale Române din străinătate reuşesc să organizeze câte o
manifestare prilejuită de acest moment, învingând cu abilitate piedicile
sistemului care presupune că acest tip de activităţi ar trebui reduse la
minimum, dacâ nu chiar suspendate, din cauza inexistenţei unui buget de stat în
vigoare în luna ianuarie şi, uneori, luni bune după.
Anul acesta, Beethoven împlineşte un sfert de mileniu, e incredibil de mult timp. Şi a-l onora înseamnă să-i asculţi muzica, fie în sala de concerte sau la Operă, fie prin înregistrări.
Ziua Culturii Naţionale este o sărbătoare naţională, o zi de reflecţie
asupra culturii române, celebrată anual în România
pe 15 ianuarie,
cu scopul de a promova cultura, arta, şi efortul academic. A fost aleasă ca Zi a Culturii Naţionale, întrucît
reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai
Eminescu (1850
- 1889).
Nu numai de 15
ianuarie, merită să ne amintim de „geniul romantic“ al României. Receptarea în
posteritate a marelui poet a fost una sincopată şi desfigurată ideologic, iar
recentele încercări de rediscutare au stârnit furia „gardienilor“ purităţii şi
ai academismului.
Fără educaţie, cultura este mediocră, anacronică, jenantă. Va veni o zi, chiar azi, de ziua lui Eminescu, când noi ne vom spune poveştile răsturnând perspectivele. Este mult loc pentru femei în cultura naţională.
Pentru că e
ziua lui Eminescu, îi dedic un vechi basm, menţionat în mai multe cărţi de
folclor, pe aceeaşi temă atât de dragă lui, a întâlnirilor imposibile.
Legăturile
lui Jeni Acterian cu teatrul nu se limitează defel la faptul că a fost sora lui
Haig Acterian, regizor şi teoretician de teatru, director general al Teatrelor
în vremea guvernării legionare şi autorul unei excelente, temeinice monografii „Shakespeare”, util de consultat şi
astăzi. Ori cumnata regizoarei Marieta Sadova.
În urmă cu doar două zile şi-a încheiat o scurtă vacanţă de Crăciun şi
de Anul Nou, după 17 ani, la bunici, la Lereşti, în Argeş, Miguel Gane,
cel care este considerat azi poetul cel mai citit al limbii şi
literaturii spaniole contemporane, începând cu Madridul şi continuând cu
Peru, cu Panama, cu Chile, cu Costa Rica, cu Columbia, cu Ecuador,
Bolivia, Guatemala...
E încă vremea
bilanţurilor (de an sau de deceniu), şi putem spune că, anul trecut, dar şi în
ultimii ani ai deceniului (late 2010s), colecţia de proză română contemporană a
editurii Humanitas, „821.135.1“, coordonată de scriitoarea Andreea Răsuceanu, a
fost de departe cea mai dinamică şi activă, publicând detaşat cele mai
interesante lucruri. Cel puţin, aici se află cele mai multe titluri de cărţi
publicate în premieră care mi-au făcut cu ochiul.
