Cu ocazia aniversării zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu -
supranumit poet Naţional când nu e vehement contestat - România a decis
să marcheze în calendar o zi dedicată Culturii.
În cadrul evenimentelor dedicate istoriei etnicilor germani din România, Primăria Municipiului Bucureşti şi Casa de Cultură „Friedrich Schiller” organizează marţi, 18 ianuarie 2022, ora 17.30, prezentarea volumului „Drumul Nostru în Vechiul Regat”, realizat de Forumul Democrat al Germanilor din România Forumul Regional - Regiunea Extracarpatică la Editura Honterus, din Sibiu, 2021.
Ziua Culturii Naţionale a devenit o formă fără fond. Sunt atâtea state occidentale care nu au o zi consacrată culturii naţionale. Oricare dintre acestea au, în schimb, o producţie de cultură constantă şi trăiesc cultural, zi de zi, printr-un mod de viaţă dependent de presă culturală, de imaginarul muzeal, de consum cinematografic, de apetit pentru muzică clasică, de energia teatrului care te mută în lumi şi societăţi inaccesibile.
În sfârşit, producţia lui Andrei Şerban pentru Lucia di Lammermoor revine pe scena Operei Naţionale după o absenţă de patru ani. Restauraţia din interimatele post Beatrice Rancea (Fane Ignat şi scurtul mandat al lui Răsvan Cernat) au exilat montarea în depozit şi probabil că, dacă n-ar fi fost stagiunea centenară, casarea era terminus paradis.
Când un umorist de talia lui Costel Pătrăşcan îşi pune problema educaţiei (fără semnul întrebării), poţi fi sigur că drumul spre concluzia (de etapă) e presărat cu spinii ironiei, într-un preaplin de inteligentă privire critică, aruncată spre o realitate (cea românească), ce nu duce lipsă de asperităţi, incongruenţe, rupturi, amarnice încordări inutile şi triumfale eşecuri anunţate.
Pandemia a întrerupt pentru aproape doi ani tradiţia concertelor elevilor Colegiului de Artă „Carmen Sylva” în compania Orchestrei Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploieşti. De unde şi atmosfera foarte încărcată de energie şi de emoţie a acestei seri de Ianuarie: o sală plină de elevi, părinţi, profesori şi probabil câţiva spectatori curioşi care au fost însă gratificaţi cu două ore de muzică cu totul speciale.
Natantol, natantoală, natantoli - iată un adjectiv plin de
ponoase, pe care dicţionarele îl dau fără origini. Apărut din neant, ca
un balon de săpun, ceva fragil, imprecis, trecător. Totuşi are şi el o
istorie, care merită detaliată.
Vă invit să citiţi transcrierea podcastului „Avangarda cu Ionuţ Vulpescu”, la care l-am avut ca invitat pe Dinu Săraru.
Continuând tradiţia de 64 de ani a promovării tinerilor artiştilor plastici români, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” şi Primăria Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Asociaţia Diplomaţie şi Identitate Culturală Europeană, vă invită luni, 10 ianuarie 2021, ora 18.30, la sediul din Str. Batiştei nr. 15, sector 2, Bucureşti, la vernisajul expoziţiei de pictură Păunii – frumuseţi nemuritoare, realizată de Ioana Simona Petcu.
Cuvântul „zână”, via Pârvan, Eliade etc, ar veni de la zeiţa Diana, al cărei cult se întinsese prin pădurile fostei Dacii. Ritualuri, dezmăţuri mistice, întâlniri nocturne şi dansuri macabre. Cam asta făceau adepţii Dianei, devenită Sancta Diana - Sânziana, iar cei care o creditau se numeau desigur „dianatici”, „zănatici”.
România, anii ’50. „Rebus,
maşină de jucărie şi bomboane în pomul de Crăciun!“,
spune explicaţia „oficială“
a pozei. Unde sunt Crăciunurile de altădată?
Oricum, et in Arcadia
ego. Îl aşteptam pe Moş Gerilă tot anul, ca pe un Mesia al cadourilor. Dacă mă întâlneam
cu el faţă în faţă, eram însă mai degrabă timid, mă fâstâceam şi nu ştiam ce să-i
spun.
Una dintre primele cărţi pe care
le-am citit şi care apoi m-au urmărit toată viaţa (m-au „bântuit“, aş putea spune, pentru a
fi în ton cu conţinutul) este ciclul de poveşti arabe „O mie şi una de
nopţi“ (li s-a
întâmplat şi unor Goethe, Stevenson sau Borges, aşa că sunt mulţumit de
companie). Este una dintre acele „cărţi totale“, care conţin totul şi încă
ceva în plus.
În an centenar, Opera Naţională Bucureşti încheie anul 2021 cu un spectacol de colecţie din repertoriul clasic universal, „La Bohème” de Giacomo Puccini, programat miercuri, 29 decembrie, ora 18:30. În rolul titular, publicul spectator o va putea urmări pe celebra soprană Irina Lungu, în calitate de invitat special pe şcena operei bucureştene.
De multă vreme nu mi-a mai fost dat să văd o
dezbatere care să adune şi să dezbine totodată atâta lume. Fenomen ciudat, de
câteva zile, Facebook-ul meu „ţipă”: Nu vă uitaţi în sus!
Hai să ne uităm, totuşi, să vedem ce aflăm.
Rădăcinile sărbătorilor de iarnă, în special ale Crăciunului, se duc în timpuri precreştine şi se leagă de venirea anotimpului rece şi de solstiţiul de iarnă, ca barieră, dincolo de care ziua începe să crească. Tocmai de aceea, este o sărbătoare a Soarelui, unele religii legând-o de câte un zeu victorios, aşa cum este de pildă Mithra, serbat la 25 decembrie.
Luna decembrie pare una tradiţională pentru un episod de scandal instituţional recurent: conflictul dintre angajaţii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi conducerea IICCMER. S-a întâmplat în decembrie 2012, se întâmplă din nou în 2021.
Vin crainicii nopţii, în dalbe instanţe,/ sub bolte de vis, când aripi adie,/ şi-nchid paranteze, şi-alintă balanţe./ Ceva stă s-apună, ceva stă să fie...
Jucând
pentru prima dată împreună, Valeria Seciu şi Ştefan Iordache, în
celebra operă a lui Pirandello „Să îmbrăcăm pe cei goi”, reprezentaţie
de talie internaţională în regia Cătălinei Buzoianu, comparat cu Piccolo
Teatro de la Milano, spectacol de o modernitate agresivă zguduitoare, a
pus bazele fenomenului Sărindari.
Oltea Şerban-Pârâu: Stăm de vorbă la final de an 2021, pornind de la realitatea că de mai bine de doi ani, Mircea Rusu este director artistic al Teatrului Naţional, mai precis, dacă nu greşesc, din toamna anului 2019. În acest context, ce s-a schimbat în cotidianul actorului Mircea Rusu din momentul în care a devenit din simplu actor… director artistic al Teatrului Naţional?
Tineri în recital. Scriam mai demult, şi nu
fără să reiau ciclic subiectul, despre necesitatea revigorării Studioului
Experimental pentru Artele Spectacolului Muzical Ludovic Spiess, diviziune a
Operei Naţionale Bucureşti, care reprezintă o entitate similară altelor
asemenea, asociate tuturor teatrelor lirice importante ale lumii.
Cuvântul ciudat vine din slavă şi e intrat în limba noastră în primul rând prin textele religioase, scrise în slavonă, dar nu numai. Ciudă însemna la origini minune, dar şi mirare, desemnând ceva care te lasă cu gura căscată de uluire.
