Articole scrise de Cristian Unteanu

Războiul între SUA/Iran și Israel, declarat de Trump drept iremediabil câștigat, a intrat totuși în cea de-a patra săptămână și, din nefericire, realitatea din teren contrazice flagrant estimările aliatului nostru strategic.

Greu sau chiar imposibil de găsit un precedent al tensiunilor politice și criticilor generate la nivel internațional în urma acuzațiilor pe tema atât de controversată și sensibilă a legalității acțiunilor americane împotriva Iranului, în consonanță deplină cu cele israeliene.

Desigur, trebuie spus asta, fără însă ca asta să reprezinte o anulare totală sau definitivă a tuturor interdicțiilor valabile în acest moment, astfel concepute încât să fie dublate de penalități financiare extrem de importante și chiar de boicot comercial.

Decizia care s-ar putea lua de CSAT are o valoare enormă în acest moment în care, vizibil dar fără ca nimeni dintre oficiali să aibă curajul s-o afirme deschis, se refac bazele alianțelor care alcătuiesc acum din ce în ce mai fragilul echilibru de securitate al lumii.

Pentru început, îngăduiţi-mi reamintirea unei legende pe care unii o consideră printre cele fundamentale pentru înţelegerea mentalităţii specifice a lumii arabe.

Ciudat că nu se caută o explicație deciziei Președintelui României de a refuza oferta „umbrelei nucleare europene” propusă de Franța.

Mult timp au râs câteva generații de prestația unui politician din perioada interbelică pe numele său D.R.Ioanițescu, ajuns profesor universitar și ministru, rămas în istorie printr-o suită de exprimări considerate ridicole sau neavenite.

Să așteptăm să vedem ce vor decide politicienii noștri: să vor declara sau nu interesați de spectaculoasa propunere a lui Emmanulel Macron care, spre stupoarea multora, a mers cu un pas mai departe în escaladarea nucleară globală, formulând un nou principiu, cel al „disuadării nucleare avansate”.

În timp ce bombardamentele americane și israeliene continuă și Iranul răspunde lovind ținte din mai multe țări arabe, în spatele cortinei au început negocieri frenetice pentru stabilirea coordonatelor în care se va desfășura procesul de reconstrucție, stabilizare și normalizare post-conflict.

De voie-nevoie, toate semnalele spun acum că răspunsul ar putea fi favorabil, iar semnalul cel mai clar îl dă vizita Cancelarului german la Beijing, reacție logică la presiunile economice exercitate asupra țării sale și întregii Uniuni Europene.

Îngrijorările sunt deosebit de accentuate, mai ales că nivelul de amenințare existent depășește nivelul pe care l-ar presupune un conflict clasic în limite regionale. Să vedem din ce cauză au escaladat brusc și cine s-ar putea afla implicat în conflict și cu ce consecințe, inclusiv pentru România.

La nivelul vârfului politicii mondiale, acolo unde se decid jocurile pe care țările mici și din ce în ce mai dependente sunt obligate să le urmeze, există acum convingerea deplină, bazate pe cifre și statistici, că nimic nu se mai poate decide fără implicarea sau cel puțin consultarea Chinei.

Cetățeanul socialist multilateral dezvoltat cu această formulă de speranță într-o lume de pace își încheia orice corespondență oficială.

Dincolo de tot circul mediatic și de jocurile diplomatice mai mult sau mai puțin vizibile, mereu nerezolvată, stă problema aproprierii prin forță a unor teritorii străine și rescrierea granițelor.

Este absolut evident, mai clar ca niciodată, că nimeni nu a fost capabil să propună o soluție pentru prevenirea și gestionarea conflictelor care să derive din Carta ONU sau din multiplele convenții negociate și apoi aprobate de Consiliul de Securitate sau în Adunarea Generală a ONU.

Mizele viitoarei reuniuni de la Washington a „Consiliului Păcii” (Board of Peace) condus personal de Donald Trump va deschide două orizonturi cu valoare care se dorește exemplară pentru modul în care s-ar putea rezolva viitoarele conflicte pe plan mondial.

Iată câteva dintre mesajele cele mai importante lăsate pentru contemporanii și urmașii lor de către unii dintre cei mai importanți oameni politici din SUA, foști președinți aflați, de regulă, pe lista celor care au modelat istoria.

Cred că asta ar trebui să fie întrebarea fundamentală la care politicienii noștri să încerce să găsească un răspuns.

Doar pentru distracția marelui public, de acum pe fond absolut indiferent la hainele pe care le îmbracă politicienii pentru a-și asigura supraviețuirea, mai sunt utilizate vechile formule privind orientări care să asigure partidelor succesive o amprentă recognoscibilă.

Conform celor spuse de Prim Ministrul polonez Donald Tusk, aceasta va fi ocazia „în care vom putea lansa Marele Plan pentru Reconstrucția Ucrainei...asta înseamnă investiții enorme, mari sume de bani și șantiere vaste în care vor fi implicați întreprinzători, companii, experți și lideri politici.

În urmă cu foarte puțin timp, dacă ai fin evocat posibilitatea ca tensiunile din spațiul trans-atlantic vor putea afecta grav alianțele politico-militare strategice de importanță globală pentru echilibrul mondial, te loveai instantaneu de zidul unei reacții cel puțin de neîncredere.

La modul ideal, absolut teoretic, ar trebui să avem și noi un răspuns în raport cu prioritățile strategice românești pe termen mediu și lung dar și al dezvoltărilor estimate la un orizont foarte lung de timp. N-avem, deci nu se pune. 

Miza este enormă: a fost propusă de Trump și susținută din nou de acesta la de acesta Davos. Totul a început pe 26 februarie anul trecut când, rețeaua sa socială, Trumpa publicat un video.

În termenii vechilor practici comerciale, în cazul Groenlandei Trump a încercat și a eșuat în a executa o operațiune clasică de tip „preluare ostilă” care să demonstreze întregii lumi că SUA își păstrează neștirbită posibilitatea de a impune soluții definitive.

Ce se poate întâmpla dacă Parlamentul României votează împotrivă?

GRECO a publicat astăzi o nouă evaluare privind integritatea în justiția din România, concluzionând că țara noastră a implementat satisfăcător doar opt din cele 13 recomandări anticorupție. Deși s-au făcut progrese, trei recomandări esențiale rămân complet neaplicate.

Nu există țară a lumii care, în istoria sa de sânge, să nu fi apelat la unități de mercenari pentru a suplini performanțele armatelor locale.

Doamna Oana Țoiu se pregătește să ne reprezinte națiunea la reuniunea Adunării Generale a ONU în momentul când se împlinesc 80 de ani de existență ai organizației.

Foarte interesantă și plină de curaj, având în vedere consecințele, decizia luată de doamna Țoiu, ministru de externe.

Este adevărat că nu toate manifestările marcate de violențe mai mult sau mai puțin intense care apar în cursul unor evenimente de tipul demonstrații de protest sunt susceptibile sunt organizate în scopul de a atinge stadiul final, cel mai dramatic, al gherilei urbane.

Ceea ce urmează, fiți siguri de asta, nu face parte dintr-o oarecare teorie a conspirației. Ce veți vedea este doar o maică, chiar foarte mică parte dintr-un dosar de foarte mari dimensiuni care conține documente declasificate de mai multe servicii de informații din lume.

Există, la îndemână, multe asemenea hărți. Și e departe să fie vorba despre știri false sau documente create special pentru a fi argumente în favoarea unor campanii de dezinformare așa cum sunt cele create acum, în cascadă, de diverse organisme specializate în acțiuni de intoxicare.

Foarte adeseori, hărțile (cu poveștile lor fabuloase) reprezintă cea mai bună – chiar dacă uneori foarte complicată – poartă pentru înțelegerea exactă a tuturor elementelor care compun realitatea timpului pe care-l trăim, doar în aparență aleatoriu și, ca atare, extrem de surprinzător.