Articole scrise de Cristian Unteanu

Atât Regele Charles al III-lea cât și Donald Trump au a-și pune mari speranțe în ceea ce poate fi un succes răsunător de publicitate.

Aderarea Ucrainei la UE „pe repede sau foarte pe repede înainte” – liderii europeni au redevenit brusc logici, pragmatici și au anunțat că nici vorbă să se întâmple așa ceva.

Deocamdată, toată lumea îşi arată muşchii, iar naţiunile subordonate fac paradă de fidelitate ideologică. Să nu ne grăbim să confundăm această etapă cu rezultatul final al competiţiei.

Cererea a fost deja formulată, exact în acest sens, de către cei peste 100 de participanți veniți la Bruxelles cu ocazia Conferinței Anuale a Asociației Evreiești Europene (foto) sub egida: „Global Intifada: comunitățile evreiești în prima linie”.

Acum a venit din nou timpul în care, tradițional, ai noștri se măcelăresc între ei cu patimă, talent și plăcere. Trump suspendă sancțiunile pentru petrolul din Rusia și Kremlinul câștigă aproximativ 150 milioane de dolari/zi din exporturi.

Noul Secretar General al ONU va fi ales în toamnă, atunci când se va încheia și mandatul de doi ani al portughezului Antonio Guterres în fruntea unei organizații care se confruntă acum cu diverse mișcări de contestare.

Europa a fost silită să ia o decizie majoră. A făcut-o și, după cum veți vedea, rezultatul noii legislații propuse chiar va influența decisiv soarta națiunii mai multor dintre Statele membre considerate motor al civilizației europene.

„Dacă stai să aștepți în liniște pe malul râului, sigur vei vedea cum pe apă va pluti trupul dușmanului tău”. Lao Tse – Tao Te Ching

Multe au fost până acum consecințele absolut neașteptate și pe drept cuvânt catalogate drept dramatice ale acțiunilor militare declanșate de cuplul Israel/SUA împotriva Iranului.

Donald Trump a găsit un nou motiv de supărare majoră, indignat fiind (și e puțin spus) că Papa Leon a îndrăznit să se ridice împotriva războiului și idolatriei sau demonstrațiilor de forță, mesaj care, poate pe drept cuvânt, Președintele SUA l-a luat ca o insultă personală.

De-abia de acum, cred, setul enorm de probleme început prin atacul israelo-american asupra principalelor zone strategice din Iran, poate să intre în faza internaționalizării.

Deocamdată, în această perioadă în care, din diverse motive, sunt anulate în serie tratate, acorduri, înțelegeri și memorandumuri de cooperare în cele mai diferite domenii, de preferință strategice, revine în actualitatea de unde, în zona diplomatică nu a dispărut niciodată, o amenințare.

Ar vrea asta din tot sufletul numai că, prudenți, legislatorii americani, la propunerea redactată de senatorii Tim Kaine (D) și Marco Rubio (R), au votat o lege care descrie foarte clar condițiile în care SUA se pot retrage din NATO.

Și acum, în câteva școli militare, se învață tehnicile inovatoare, de un incredibil modernism prin eficacitatea lor ucigașă, imaginate de Ginghis Han despre care, pe drept sau nu, se spune că ar fi exterminat 10% din populația de atunci a lumii.

Cum au învățat că e la modă să se exprime în public, toți politicienii vor spune că, din fragedă copilărie, și-au dorit să participe la procesul edificării păcii globale.

Este un semnal de o gravitate extremă gravitate: a fost lovită, în urma unui tir direct, unica centrală nucleară din Iran, cea de la Bushher (foto), în sudul țării.

Spunea un erou al lui Plaut că „Omul este un lup pentru ceilalți” (Citatul corect „Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit nom novit”).

Trump nu va reuși să determine plecarea SUA din NATO.

În timp ce Trump vorbește despre posibilitatea imediată de a pleca de acolo, sigur de victorie așa cum se vede, lăsându-i pe iranieni „în epoca de piatră” după intensificarea acțiunilor militare, apare primul semnal cert de implicare a Chinei în rezolvarea unei situații tragice.

Era de așteptat. Dar chiar dacă normală și în linia precedentelor luări de poziție ale premierului Georgia Meloni decizia transmisă de Guido Cosetti, ministrul italian al apărării vine să confirme că a ales să formalizeze condamnarea severă a acțiunii americane împotriva Iranului.

După ce discutasem mult cu experți militari și culegători diverși de pe câmpurile nesfârșite ale informațiilor sensibile, publican acest text în ADEVARUL din august 2018 , în chip de avertisment pentru urechile cui avea timp să audă.

Foarte greu de crezut că supărarea extremă a lui Trump pe aliații SUA din NATO va provoca un cutremur care să zdruncine Alianța.

Se multiplică sondajele pe această temă, mai mult decât interesantă în sine și deosebit de semnificativă prin consecințele sale dramatice pe timp de crize ca aceasta de o traversează acum lumea în care trăim.

Mi se pare ușor neobișnuit (dar pe măsura științei de guvernare de care a vorbit atât de frumos domnul Ilie Bolojan) că nimeni, din sferele rarefiate ale puterii, câte sunt ele de multe, nu se ostenește să explice publicului plătitor ce înseamnă declararea stării de urgență energetică.

Semnarea acestui Tratat de liber-schimb survine după opt ani de negocieri intense și extrem, extrem de dificile deoarece semnificațiile și valoarea sa este departe să fie una subsumată economicului.

Este uluitor cum se cumulează semnalele, în clar, pe o spirală a logicii Apocalipsei care poate provoca extincția oricărei forme de viață pe teritorii vaste sau, într-o perspectivă ce poate acum fi invocată, poate distruge civilizația umană.

În termenii de manual ai onoarei militare, mai mare și mai grea insultă și acuzație nici că se poate. Pentru asta se ieșea la duel sau se trimitea un ostaș în fața tribunalului militar sau, pe alte timpuri, în armata romană se ordona decimarea unei legiuni.

Admirați ceea ce va fi un eveniment unic în istoria SUA, exact în momentul în care se vor marca, cu fostul normal cuvenit, cei 250 de la dobândirea independenței.

O demisie care deschide cu mult mai multe perspective de scandal decât cele ce pot fi intuite prin prisma cea mai la îndemână și care numai impresionează de acum pe nimeni, adică încă un scandal răsunător în sânul Administrației Trump, cea atât de greu încercată de evenimente similare.

Războiul între SUA/Iran și Israel, declarat de Trump drept iremediabil câștigat, a intrat totuși în cea de-a patra săptămână și, din nefericire, realitatea din teren contrazice flagrant estimările aliatului nostru strategic.

Greu sau chiar imposibil de găsit un precedent al tensiunilor politice și criticilor generate la nivel internațional în urma acuzațiilor pe tema atât de controversată și sensibilă a legalității acțiunilor americane împotriva Iranului, în consonanță deplină cu cele israeliene.

Desigur, trebuie spus asta, fără însă ca asta să reprezinte o anulare totală sau definitivă a tuturor interdicțiilor valabile în acest moment, astfel concepute încât să fie dublate de penalități financiare extrem de importante și chiar de boicot comercial.

Decizia care s-ar putea lua de CSAT are o valoare enormă în acest moment în care, vizibil dar fără ca nimeni dintre oficiali să aibă curajul s-o afirme deschis, se refac bazele alianțelor care alcătuiesc acum din ce în ce mai fragilul echilibru de securitate al lumii.