Dacă Franța va urma exemplul Germaniei, se va gripa motorul central al apărării și securității europene

Există semnale care să justifice asemenea temeri? Cred că da. Iată cum s-ar putea desfășura rapid sau destul de rapid un scenariu neliniștitor pentru NATO și UE în cazul în care în Germania și în Franța se va confirma mișcarea electorală începută acum de AfD.

Foto: Istock

Există semnale care să justifice asemenea temeri? Cred că da. Iată cum s-ar putea desfășura rapid sau destul de rapid un scenariu neliniștitor pentru NATO și UE în cazul în care în Germania și în Franța se va confirma mișcarea electorală începută acum de AfD.

În Germania avem declarația fermă a co-președintelui AfD, Tino Chrupalla, care a spus în 2024, într-un interviu pentru cotidianul WELT, să rediscute apartenența la NATO dacă organizația, acum dominată de SUA, nu va lua în calcul interesele țărilor europene „inclusiv cele ale Rusiei”: „Europa a fost silită să realizeze interesele SUA. Ne opunem acestui lucru...NATO nu este acum o alianță de apărare. O comunitate de apărare trebuie să accepte și să respecte interesele tuturor țărilor europene, inclusiv cele ale Rusiei...Dacă NATO nu este în măsură să asigure acest lucru, Germania trebuie să se întrebe în ce măsură această alianță ne mai este de folos”.

În plus de asta, avem afirmațiile înscrise în programul politic al AfD pentru campaniile de alegeri din acest an, manifestul partidului spunând extrem de clar că „AdF preconizează retragerea tuturor trupelor încă staționate pe sol german și în mod deosebit a armelor nucleare”. Iar asta vizează în mod direct bazele americane Ramstein sau cea din Renania-Palatinat și anunță o discuție extrem de gravă privind capacitățile nucleare ale Alianței dispuse în diverse State Membre.

Pe fond, tot scenariul extrem la care mă refer are la bază posibilitatea ca, foarte rapid, AfD, în caz de victorie majoră, să pună în practică principiul fundamental al existenței sale politice, acela în favoarea unei Germanii totalmente suverane și independente în raport cu ceea ce sunt acum structurile supranaționale generate în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.

AfD nu afirmă că dorește un „Nexit”, adică ieșirea din NATO, dar consideră Alianța mai degrabă ca o structură care să articuleze coerent mai multe facilități europene de apărare dar refuză în mod constant o eventuală intrare într-o structură comună europeană de apărare sau în alt tip de structură similară supranațională. Mai multe detalii în această sinteză https://www.gmfus.org/news/german-elections-party-views-security-and-defense realizată de colegii de la German Marshall Fund.

Scenariul contaminării

Acesta este motivul tuturor îngrijorărilor momentului, căci motivațiilor germane care ar putea aduce probleme serioase în ceea ce încă se speră că va fi arhitectura comună europeană de securitate și apărare, apar foarte serioasele îndoieli legate de poziția Franței în cazul în care sondajele de acum se dovedesc exacte și partidului doamnei Le Pen va câștiga lejer alegerile prezidențiale.

Există oarece similitudini cu poziția AfD și s-ar putea, în acest caz, ca scenariul contaminării să fie mai ușor de realizat și, în consecință, să avem un nucleu comun de disidență în interiorul NATO. 

Partidul doamnei Le Pen, la fel ca AdF, nu promite retragerea din NATO, ci, urmând tradiția gestului de revoltă anti-americană făcut odinioară de Generalul de Gaulle, dorește retragerea din Comandamentul Militar Integrat al Alianței ceea ce presupune reluarea controlului total asupra forțelor militare franceze fără să mai existe niciun fel de subordonare în raport cu structurile NATO. Consecința cea mai gravă va fi că forțele nucleare franceze vor deveni total autonome și vor ieși din zona planificării nucleare comune. Și spune doamna Le Pen că „NATO trebuie să fie un mijloc de care să se poată folosi Franța și nu invers: noi vom fi cei care vom decide când și cum să ne folosim forțele de care dispunem”.

Un scenariu realist? Vom vedea foarte rapid.

Până atunci, convins că lecțiile istoriei trebuie foarte bine învățate mai ales că se pot repeta, reamintesc celebrul discurs al Generalului de Gaulle din ziua de 21 februarie 1966. Puține lucruri ar putea fi modificate pentru a-l actualiza și aplica perfect la realitatea de acum:

„...Nimic nu poate face ca un Tratat să fie integral valabil atunci când obiectul său a fost modificat. Și nu se poate face ca o Alianță să rămână la fel atunci când au fost schimbate condițiile care existau atunci când ea a fost încheiată. În acest caz, trebuie ca legea, tratatul, Alianța să fie adaptate noilor date: dacă nu se va face asta, textele vor fi golite de substanță și, atunci, nu vor mai fi decât niște bucăți de hârtie nefolositoare în arhive, asta dacă nu se produce o ruptură brutală între aceste forme desuete și realitățile momentului.. Franța dorește să dispună de propriul destin, fapt indispensabil deoarece crede în propriul său rol și pentru a putea fi de folos celorlalți ; această voință a Franței este incompatibilă cu o organizație de apărare în care ea este subordonată”. .”. Și îl informa pe Președintele SUA că Franța se retrăgea din Comitetul Militar al NATO.

Acesta ar fi scenariul. Și provoacă multe și justificate frisoane.