Alertă de securitate în curtea noastră: Turcia avertizează Grecia după ce Atena a încheiat un acord de apărare cu Israelul

Este prima avertizare majoră de securitate pe care Președintele Erdogan o transmite după ce țara sa a încheiat Pactul militar excepțional ca semnificații cu Arabia Saudită și Pakistanul. Din acel moment deja, exista întrebarea dacă – după modelul consacrat acum de NATO, noua alianță militară a lumii musulmane își va propune (și cât de rapid) să arate care sunt teritoriile proxime pe care le consideră de interes direct pentru propria sa securitate și în care, se subînțelege, la nevoie, ar putea acționa pentru apărarea propriilor interese. 

Foto: Getty

Acum avem o asemenea primă reacție: Președintele Erdogan , după ce Grecia și Israel au semnat un acord de apărare privitor la „Scutul lui Ahile”  (cel mai mare din istoria relațiilor dintre cele două țări) a spus că  țara sa va face „ceea ce este necesar”: „cei care cred că demersul nostru precaut este un semn de slăbiciune comit o eroare gravă”.

Contractul respectiv, în valoare de aproximativ 3 miliarde de Euro, a fost semnat între Grecia și Israel pentru realizarea și amplasarea unui sistem complex de apărare anti-aeriană „multistrat” care să fie amplasat în nordul Greciei și, foarte important, pe mai multe insule grecești din Marea Egee, unele în imediata vecinătate a Turciei.

Unul dintre aceste straturi va integra „praștia lui David”, destinat să acționeze împotriva rachetelor și amenințărilor aeriene pe distanță medie, apoi „Barak MX” , apărare anti-aeriană împotriva unor ținte diverse și „Spyder” acțiune pe distanță foarte scurtă împotriva avioanelor, dronelor și rachetelor de croazieră produse de Rafael și Aerospace Industries. Se mai adaugă și un nou sistem de comandă și control, rolul său fiind deosebit de important deoarece va trebui mai degrabă să asigure coordonarea tuturor acestor sisteme și nu să funcționeze pentru acționarea unor baterii izolate. În fine, mai există un contract pentru Drone Dome destinate protejării amplasamentelor militare strategice.

Avem o mare problemă în perspectivă și poate afecta nu numai relațiile bilaterale între cele două țări NATO ci prezintă și o factor de destabilizare în zona de est a Mediteranei cu un conflict cu vorbe foarte grele și amenințări directe între Turcia și Israel.

Este oare vorba, așa cum spun multe „alerte roșii” emise de sericii de informații militare, despre un element suplimentar în ceea ce poate deveni o confruntare strategică de mult timp gestantă în zonă și care să aibă posibile efecte de contagiune prin extindere de consecințe (nu numai militare, ci economice, asupra circuitelor d transport maritim) conjugând criza din  Mediterana de est cu cea din Egee, cu cea din Marea Neagră și Caspica? 

Simple supoziții? Poate nu, spune colegii de la NORDIC MONITOR https://nordicmonitor.com/2026/08/turkey-plans-for-war-scenarios-amid-expanding-israel-greece-defense-ties-official-letter-reveals/ care anunță că „Turcia plănuiește scenarii de război” prezentând în acest sens o scrisoare de luna trecută a ministrului apărării de la Ankara adresată parlamentarilor turci...Iar contextul este din ce în ce mai tensionat și bizar după ce, tot luna trecută, Turcia a emis un mandat internațional de arestare împotriva Primului Ministru israelian Netanyahu pe care-l acuză de crime împotriva umanității, cime de război, genocid, tortură după ce Israelul a interceptat în mai 2026, în apele internaționale, „Flotila pentru Gaza” având la bord 430 militanți cu misiuni umanitare care aveau intenția să spargă blocusul militar israelian din Gaza. 

Sunt doar câteva elemente dintr-o listă mult mai lungă , niciodată negociată definitiv (nici măcar în NATO) care privește diferende vechi de decenii privitoare la statutul Mării Egee, al insulelor (multe revendicate simultan de cele două țări) , extensia reală a apelor teritoriale și zonelor economice exclusive, dreptul , în consecință, de exploatare a zăcămintelor de hidrocarburi, totul alimentând cursa de acum pentru asigurarea superiorității aeriene și navale.

Există o părere, destul de veche și ea, repetând mesajul liniștitor că, tocmai fiindcă diferendele stau neexplodate de mult timp, nu sunt altceva decât forme de anihilare reciprocă a punctelor cele mai dureroase și, în consecință, controlul reciproc rămâne activ și benefic. Dar, - și aici vine ciudățenia momentului actual – în condițiile existenței patului militar musulman, apare întrebare dacă un avertisment cum este cel al lui Erdogan nu are cumva o altă pondere și nu este adresat, direct sau cu mantă, unor alte urechi, eventual tot de aliați și parteneri strategici, căci așa se poartă acum jocul la nivel înalt?