Iar ne uităm în partea cealaltă, ignorând lumea în care se construiesc acum marile afaceri

Vă vorbeam ieri de deschiderile anunțate de Erdogan, posibil cu consecințe fabuloase și, în orice caz, anunțând că se încearcă începerea concretizării rapide a unor noi planuri de cooperare, strategii multiplex implicând investiții coordonate pentru și pe mai multe domnii care să genereze, practic, mâine, piețe cu oferte de nerefuzat pentru  - în cazul în care ne interesează – industriile europene care suflă din ce în ce mai greu în căutare de supraviețuire.

Canalul Suez Foto: FB

Nu ne interesează proiectul pe care-l anunță Erdogan? E alegerea noastră care, în domeniul diplomației și comerțului exterior favorizează opțiunea stric motivată de preferința ideologică.

Totuși, nu cred că e bine să fie ignorate cu atâta constanță disprețuitoare oportunitățile uriașe care se deschid exact în spațiul proxim de care suntem legați prin circuitul firesc de transport (singurul d care dispunem în zona maritimă) care pleacă din Marea Neagră și ajunge în estul Mediteranei. Toate marile serviciile de informații au transmis nenumărate rapoarte informând conducerile lor politice că spațiul de interes imediat aici se concentrează și, în consecință, trebuie urmărite contactele, contractele și stabilizările de interese (comerciale și de altă natură) prin care se schimbă geografia de putere a zonei și, de aici, influențează echilibrul global. Iar țările mici asta fac, dacă știu să joace și și-au construit canalele d dialog extern: caută alianțe și se poziționează optim în jocul supraviețuirii economice, singurul care contează, departe sau chiar ignorând patimile ideologice ale trecutului.

Poate, dacă am fi avut altfel de diplomație și, evident, un alt ministru de externe, atunci am fi știut din timp și am fi gândit poziționări sau posibile scenarii pentru a răspund unei uriașe schimbări, una nouă și de dimensiuni gigantice, care se confirmă în Mediterana de est. Imediat după încheierea lucrărilor Conferinței Organizației de Cooperare de la Șanghai, Președintele Xi Jinpin al Chinei a plecat în Egipt unde, în prezența omologului său Sisi, a lansat cea de-a treia fază a unui proiect strategic cu semnificație globală: Zona de cooperare economică și comercială egipteano-chineză TEDA SUEZ. Acolo se află deja 200 de companii și a atins în acest moment pragul de 4,7 miliarde de dolari în investiții și înregistrează vânzări de peste 7,3 miliarde dolari. Produsele fabricate aici beneficiază de acordurile de liber-schimb ale Egiptului cu țări din Europa, Orientul Apropiat și Africa, iar chestiunea plăților urmează decizia politică a țărilor din zonă, adică trecerea progresivă și rapidă la mecanisme de plăți transfrontaliere în renminbi (RMB) tocmai pentru a simplifica fluxurile d capital și a ieși din zona care utilizează dolari americani.

Producția se diversifică și, veți vedea, se organizează în funcție de priorități strategice bine definite. Se trece la producție intensivă d automobile electrice iar grupul egiptean Mansour și cel chinez Tianneng Battery Group au semnat un memorandum de înțelegere pentru fabricarea de baterii în Egipt precum și a unor unități de stocarea energiei.

Tot în zona producției strategice se numără și anunțul făcut de grupul chinez Jieya care va investi 67 milioane de dolari în construcția unui complex integrat consacrat fabricării de produse medicale și de igienă personală de unică folosință. Fabricantul chinez de pneuri Zhongce Rubber Group a semnat o scrisoare de intenție pentru construirea unui complex industrial cu o investiție inițială den 500 milioane de dolari cu precizarea că 95% din producție de pneuri pentru mașini grele vizează deja piețe din Orientul Mijlociu și Africa. 

Sigur că, la valorile astea nu putem decât să visăm. Și totuși, aș vrea să vă amintesc că, într-un trecut nu foarte îndepărtat, atât Egiptul cât și China erau parteneri internaționali foarte activi ai României, chiar dacă- acum preferința ideologică le-a eliminat de pe listele noastre de drumuri preferate pentru posibile afaceri de succes.

De ce nu sunt ai noștri atenți la ce se reorganizează în zona Mediteranei de est pe principiul enunțat de chinezi „de ce să ne bazăm doar pe transportul prin Suez și să nu fabricăm totul la fața locului”? Dincolo de afacerile de atât de mari dimensiuni de care vorbeam, ar fi trebuit deja ca responsabilii noștri să fi cerut un dosar despre implicațiile geo-strategice ale finalizării acestei zone comerciale și economice chineze SUEZ care se proiectează ca punte cu o poziționare uluitoare la unul dintre capetele Strâmtorii prin care trece o mare parte a comerțului mondial, în orice caz acea parte care implică interesele Europei.

Puteam fi acolo, puteam să căutăm să amplasăm un punct de legătură în producțiile strategice și, aș spune înainte de toate, în ceea ce apare deja ca noul punct de dezvoltare al branșei maritime a Noului Drum al Mătăsii, care se întâlnește acolo cu circuitul median, purtător de materii prime și circuit energetic care să pună în valoare, printre altele, rezervele de hidrocarburi ale Turciei din Mediterana, combinate cu exploatările propuse pentru statele arabe.

Poate, cine știe, vom învăța și noi să profităm de asemenea ocazii. Nu acum, poate cu altă ocazie, atunci când vom fi în stare să gândim proiecte de termen lung și foarte lung cum sunt cele de care vă vorbeam. 

Adică, în rezumat, când vom depăși faza glumei istorice pe care o reprezintă gândirea bazată pe proiectul unui guvern cu durată de folosire, din start, de doar 6 luni.