Analiză De ce salariile profesorilor nu vor crește semnificativ nici cu noua lege a salarizării: „Structura statului este aceeași de prin 1968”

Noua lege a salarizării unitare încearcă să pună ordine în sistemul de salarizare din sectorul public, însă profesorii au șanse reduse să primească majorări salariale consistente în următorii ani. În Educație lucrează aproximativ 300.000 de angajați, astfel că orice majorare generală are un impact semnificativ asupra bugetului. Economistul Andrei Caramitru explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care sunt constrângerile ce apasă asupra statului român, de ce creșterile salariale promise în trecut au ajuns să limiteze posibilitățile actuale și de ce noua lege încearcă să mute accentul de la majorările generale către corectarea unor inechități din sistem.

Profesorii au protestat Foto: Adevărul

Cea mai recentă variantă a proiectului Legii salarizării, care urmează să fie dezbătută în Parlament, stabilește valoarea de referință pentru salariile plătite din fonduri publice la 4.000 de lei, începând cu 1 decembrie 2026. Această sumă este inferioară celor prevăzute în variantele anterioare ale proiectului – 4.325 de lei în varianta inițială și 4.100 de lei în cea elaborată în luna iulie. Actul normativ vizează modificări salariale pentru angajații din educație, sănătate, administrație, diplomație și cultură, însă noile prevederi au stârnit nemulțumiri puternice în rândul sindicatelor din sectorul sanitar, care consideră că proiectul este inacceptabil și chiar mai defavorabil decât prima formă propusă în luna mai.

În domeniul Educației, proiectul aduce majorări ale coeficienților de salarizare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, un sector care aștepta de mult timp o revizuire a grilelor de salarizare. De asemenea, consilierii școlari ar urma să beneficieze de un spor de până la 5%, o recunoaștere a rolului pe care îl au în sprijinul elevilor. Un alt element nou este modificarea modului de calcul al sporului de dirigenție: indemnizația va fi stabilită în funcție de numărul de elevi din clasă. Pentru clasele cu până la 20 de elevi, sporul este de 10% din valoarea de referință, pentru cele cu 21-30 de elevi – 15%, iar pentru clasele cu peste 30 de elevi – 20%. Învățătorii, educatoarele, institutorii și profesorii din învățământul primar și preșcolar ar urma să primească un spor de 10% din valoarea de referință.

În învățământul superior, proiectul introduce posibilitatea acordării unui spor de până la 10% pentru personalul didactic care desfășoară activități de îndrumare a studenților în calitate de tutore de an. Cuantumul exact și criteriile de acordare vor fi stabilite de consiliile de administrație ale universităților, în funcție de specificul activității, numărul de studenți îndrumați și bugetul disponibil.

Sindicatele din Educație: „O creștere simbolică a coeficienților”

Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), a explicat pentru „Adevărul” că profesorii nu sunt de acord cu noul draft al Legii salarizării.

„Am ajuns, din păcate, în același punct de la care am plecat, iar acest lucru înseamnă că am pierdut mai bine de două luni de negocieri fără niciun rezultat concret. Singura «îmbunătățire» oferită a fost o creștere simbolică a coeficienților cu 0,04, însă, în realitate, atât cuantumul de referință, cât și sporurile au fost reduse, astfel că, în final, am rămas exact acolo unde eram. 

Mai mult decât atât, principala noastră revendicare, una legitimă și chiar reglementată prin lege, a fost complet ignorată: salariul de debutant din învățământ trebuie să fie egal cu media brută pe economie, iar grila salarială să fie construită pe verticală, ținând cont de gradele didactice, vechime și alte criterii profesionale. În acest moment, salariul de debutant este cu 1000 de lei mai mic decât ar trebui, iar dacă ne raportăm la media brută pe economie, care este acum de 9750 de lei. Guvernanții au luat ca bază o valoare de 8600 de lei, corespunzătoare unei medii de acum aproape trei ani. Practic, debutanții primesc cu 2000 de lei mai puțin decât ar fi normal”, a explicat acesta.

Hăncescu susține că grila propusă este profund inechitabilă, comprimând excesiv diferențele salariale în educație. El a comparat situația din învățământ cu alte categorii profesionale, unde raportul între salariul de început și cel de final de carieră este de aproximativ 1,4 sau 1,5 la 1, în timp ce în educație acest raport este de doar 1,2 la 1. 

„Dacă această lege va fi adoptată, va însemna practic sfârșitul învățământului românesc, mai ales că resursa umană este deja grav afectată. Am ajuns la 6.300 de profesori care predau fără studii de specialitate, iar doar în ultimul an, din cauza măsurilor luate prin Legea 141, s-au adăugat peste 2.000 de astfel de cazuri. Dacă această lege va trece, în doi-trei ani vom depăși pragul de 10.000 de profesori necalificați, iar consecințele pentru calitatea actului educațional vor fi catastrofale. 

Conform calculelor noastre, în prezent aproximativ 150.000 de elevi nu beneficiază de profesori calificați în specialitatea lor. Adoptarea acestei legi ar agrava și mai mult situația, deoarece i-ar determina pe profesorii tineri să părăsească sistemul, iar cei care sunt deja în pragul pensionării – și care ar mai fi putut rămâne încă un an sau doi – vor alege să se pensioneze, așa cum, de altfel, s-a întâmplat deja în număr mare în acest an școlar, iar procesul va continua imediat după începerea noului an, în septembrie. Am informații concrete despre profesori care își vor depune cererile de pensionare chiar în luna septembrie”, a mai transmis sindicalistul.

Datoria publică a României a depășit 60% din PIB

Înainte de a discuta despre cine primește bani în plus, trebuie stabilit cât poate cheltui statul în total pentru salariile bugetarilor. Potrivit lui Caramitru, aici se află principala constrângere pentru următorii ani. România trebuie să reducă gradual ponderea cheltuielilor salariale în PIB, după ce a depășit pragul de 60%.

„Sunt două elemente aici. Primul este cel macro, adică câți bani cheltuim pe toată povestea, de unde vin banii și cum se aliniază la cerințele UE și ale finanțatorilor. Al doilea este cum distribui banii în plus, cui dai și cui nu dai. Sunt două lucruri care, cumva, pot fi discutate separat. Dacă te uiți la prima problemă, fără să intri în modul în care se alocă banii, lucrurile sunt relativ clare. Noi avem următoarele condiționalități, care pot să-i enerveze oricât și pe sindicaliști, și PSD-ul, și pe Grindeanu. E irelevant, pentru că acolo spune așa: am depășit 60%, iar ceea ce am agreat este să scădem, în următorii ani, cred că încă cinci ani mai sunt, gradual, procentul din PIB care se duce pe salariile bugetarilor. Deci n-ai cum să crești oricum”, a explicat Andrei Caramitru.

Asta înseamnă că o eventuală majorare a salariilor trebuie să se încadreze într-un spațiu financiar foarte îngust. Chiar dacă economia și prețurile cresc, fondul total de salarii trebuie să evolueze astfel încât ponderea sa în PIB să scadă.

În practică, statul poate avea ceva mai mulți bani pentru salarii de la un an la altul, însă creșterea trebuie să fie mai lentă decât ritmul combinat al inflației și al economiei. Caramitru estimează că de aici rezultă o sumă anuală relativ redusă, de ordinul unui miliard de lei.

„Teoretic, ai putea să crești total anvelopa, cum se numește mai nou, în linie cu inflația plus creșterea posibilă a PIB-ului. Și atunci, dacă anvelopa crește puțin mai puțin, scade procentul din PIB. Ai o limitare care, probabil, nu știu exact calculele, a ajuns la suma aceea de un miliard de lei care ar fi posibilă anual. Cred că de aici vine. Probabil că au calculat o inflație de 6%, creștere economică de 1%, deci 7%. Ceva de genul ăsta”, a subliniat economistul.

O sumă de acest ordin trebuie împărțită între întregul sector public. În aceste condiții, o creștere generală și consistentă pentru profesori ar avea un impact bugetar dificil de susținut. Orice majorare acordată unei categorii reduce spațiul disponibil pentru celelalte categorii, iar problema devine una de prioritizare.

Sporuri date „din pix”

Problema actuală are însă și o cauză acumulată în timp. Sistemul de salarizare bugetară a funcționat ani la rând prin excepții, sporuri și majorări acordate diferitelor categorii, fără un mecanism suficient de coerent care să stabilească raporturile dintre salarii.

Caramitru consideră că această practică a produs diferențe greu de justificat între angajați și a lăsat statul fără un sistem predictibil pe baza căruia să poată calcula costurile salariale pe termen lung.

„Problema principală este că, lucrurile nefiind clare și neexistând un algoritm de salarizare la stat pe total, totul s-a dus pe sporuri date din pix, pe diferențe enorme între A și B și așa mai departe. Noi am demonstrat de fiecare dată înainte de alegeri că se întâmplă lucrul acesta. Nu există situația în care să spunem: «Hai să le mai creștem salariile din pix, ca să câștig alegerile». În trecut poate te puteai împrumuta puțin în plus. Dacă împingi lucrurile prea mult, ți se spune că nu te mai poți împrumuta, că nimeni nu-ți mai dă bani”, a explicat Andrei Caramitru.

Legea predictibilității, răspunsul cerut de creditorii statului

În acest context trebuie privită și ideea unei legi care să stabilească mai clar evoluția cheltuielilor de personal pe mai mulți ani. Miza este ca statul să nu mai poată majora discreționar salariile într-un an electoral și să ajungă ulterior în situația de a nu-și mai putea finanța deficitul.

„Și atunci finanțatorul statului spune: «Stați puțin, că nu mai avem încredere în voi. Iar o să faceți aceeași greșeală». Și atunci facem o lege care să facă totul predictibil. Adică poți să calculezi în Excel cât poți să dai pe salariile acestea în următorii cinci ani, ca să te asiguri că înainte de următoarele alegeri nu intri sigur în faliment, pentru că nu știi cum te mai finanțezi de azi. De aceea este problema. Și ce s-a întâmplat este că s-a venit cu 12-16, nu știu cât mai mult, iar răspunsul a fost că nu se poate discuta. Și atunci s-au întors înapoi”, a subliniat economistul.

Astfel, noua filosofie de salarizare pornește de la o limită financiară stabilită la nivelul întregului sector public și încearcă apoi să decidă cum sunt distribuiți banii rămași. Pentru profesori, această ordine a priorităților contează decisiv.

Dacă prima problemă este dimensiunea fondului total de salarii, a doua este distribuția lui. Aici apar diferențele care provoacă unele dintre cele mai mari frustrări în sistemul bugetar.

„La noi, știm cu toții că există situații în care un șofer la o primărie de sat poate să câștige mai mult decât un profesor universitar. Sunt niște situații care frustrează lumea. Și atunci logica a fost următoarea: cei care sunt plătiți peste plafon nu își mai măresc salariul de acum înainte, iar creșterile se duc către cei cu salarii mici, debutanții și așa mai departe”, a explicat Andrei Caramitru.

Plafonarea salariilor mari, o posibilă soluție

Pentru cei care au beneficiat în trecut de majorări succesive sau de sporuri, noul mecanism înseamnă însă pierderea unei perspective de creștere salarială pe termen scurt. Caramitru consideră că tocmai această categorie resimte cel mai puternic schimbarea.

„Și atunci apare reacția: «Stai puțin, eu eram cel favorizat. Data viitoare tot eu iau mai mulți bani. O să-mi inventeze un spor, pentru că sunt apropiat de partid, sunt rudă cu primarul, există diverse situații de acest tip». Iar acum, nu doar că nu se mai poate deloc, dar sunt și blocat. Nu mai există nicio posibilitate de creștere. Rămân cu suma aceasta pentru totdeauna, până când cei care vin din urmă ajung să câștige mai mult decât mine. Ceea ce, dacă punem între ghilimele, pentru «elitele bugetării» este disperant”, a subliniat economistul.

Pentru profesori, efectul este diferit în funcție de nivelul salarial. Cadrele didactice aflate la început de carieră pot beneficia de o parte mai importantă din resursele destinate corectării dezechilibrelor, în timp ce profesorii aflați deja la niveluri salariale superioare au mai puțin spațiu pentru majorări.

România are 300.000 de angajați în Educație

Există însă o problemă pe care noua lege nu o poate rezolva rapid. Este vorba despre diferențele istorice dintre categoriile de bugetari, acumulate în urma unor politici salariale diferite.

Caramitru susține că sistemul a favorizat în timp anumite instituții și categorii profesionale, în timp ce educația a rămas în urmă, în condițiile în care în acest sistem lucrează aproximativ 300.000 de salariați.

„Asta este o problemă. A doua problemă este chestiunea echității în interiorul sistemului, care întotdeauna a favorizat foarte mult instituțiile de forță, să spunem, sau administrația și foarte puțin profesorii. Între timp, pentru medici salariile au crescut și, în special, pentru profesorii foarte tineri”, a explicat Andrei Caramitru.

Dincolo de discuția despre plafonarea cheltuielilor salariale și despre diferențele dintre veniturile bugetarilor, Andrei Caramitru mută discuția către o problemă mai largă, cea a felului în care este organizat statul român. În opinia economistului, problema nu poate fi rezolvată doar prin împărțirea diferită a banilor disponibili. Este nevoie și de o reorganizare a instituțiilor, astfel încât acestea să țină cont de schimbările demografice din ultimele decenii.

„Singura soluție rezonabilă este să renunți la o parte dintre posturi și să folosești economiile pentru a crește mai mult salariile și pentru a duce mai mulți bani în educație. Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat, toate cifrele acestea de buget și, până la urmă, costurile, structura statului este aceleași de prin 1968. Cu mici modificări. Adică nu s-a schimbat mare lucru”, a subliniat economistul.

Instituțiile publice create pentru populația din urmă cu 20, 30 sau 50 ani de atunci au rămas, în multe cazuri, aproape neschimbate, chiar dacă numărul locuitorilor a scăzut semnificativ. În același timp, zonele care au atras populație în ultimele decenii se confruntă cu lipsa profesorilor, medicilor și angajaților din administrație.

„De exemplu, când au făcut atunci, au mărit orașul Turceni, să dau un exemplu, pentru că erau mine de cărbune. Au făcut acolo trei spitale, trei licee, pentru că erau mulți oameni. Între timp, populația a scăzut foarte mult, pentru că s-au închis minele. Oamenii au ajuns la pensie, cei tineri au plecat după alte locuri de muncă. Deci orașul acela, deși populația a scăzut, structura administrativă a rămas aproape identică. Automat, ai acolo două spitale care poate sunt de patru ori mai mari decât este nevoie. Dar nu poți să dai oamenii afară și atunci îi plătești. În același timp, în zonele în care populația a crescut enorm, nu ai suficienți oameni. Nici profesori, nici medici, nici măcar în administrație”, a explicat Andrei Caramitru.

Problema se vede și în educație. Potrivit lui Caramitru, există localități în care instituțiile au rămas dimensionate pentru o populație care nu mai există, în timp ce resursele nu au fost mutate către zonele în care numărul locuitorilor a crescut.

„În anumite locuri nu s-au mărit deloc structurile și nici resursele nu au fost suplimentate. Exact în zonele în care ar fi trebuit să crești, pentru a urma unde s-a dus populația. Iar acolo de unde a plecat toată lumea a rămas aceeași structură. Ai localități în care nu mai există niciun absolvent de liceu de zece ani. Atunci te întrebi: ori nu mai există copii, ori totul este complet lipsit de logică. Ce sens are să menții o întreagă administrație, un liceu, pentru zero elevi?”, a subliniat economistul.

În acest context, economistul consideră că o creștere uniformă a salariilor, fără reducerea unor posturi și fără reorganizarea instituțiilor, nu ar rezolva problema. Mai ales că există diferențe mari între costurile și nevoile diferitelor zone ale țării.

„Și de aceste lucruri nu se atinge nimeni. Atunci, sigur că este o problemă. Pe de o parte, unii spun că trebuie să crească salariile, pentru că, de exemplu, în Sectorul 1 viața este foarte scumpă. Dar trebuie să creștem pe toți la fel, cu aceleași coeficiente, să nu reducem niciun post, nicăieri, nimic. Ori asta este un nonsens. De aceea este absolut esențial să se facă reforma administrativ-teritorială și să se regândească totul”, a explicat Andrei Caramitru.