Analiză „Fascismul nu se învinge spunându-le oamenilor că sunt proști”. Gelu Duminică critică Biserica pentru lipsa unei reacții după „prohodul” lui CTP

Gestul susținătorilor lui Călin Georgescu care i-au aprins lumânări lui Cristian Tudor Popescu și i-au cântat „Veșnica pomenire” readuce în atenție nivelul la care au ajuns tensiunile din societatea românească. Într-un interviu pentru „Adevărul”, sociologul Gelu Duminică vorbește despre violență, radicalizarea discursului public și riscul ca România să repete unele dintre reflexele care au alimentat extremismul în anii ’30.

Sociologul Gelu Duminică, despre atacul susținătorilor lui Georgescu la adresa lui CTP Foto: FOTO: Colaj Adevărul (surse: Facebook/ Gelu Duminică; Patriarhia Română)

Un clip distribuit pe rețelele de socializare, în care ar fi fost organizată așa-zisa „înmormântare a jurnalistului Cristian Tudor Popescu”, a stârnit controverse în spațiul public. Adepții lui Călin Georgescu, arestat preventiv 30 de zile sub acuzația de înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat, care stau de zile întregi în fața Arestului Capitalei, au aprins lumânări cu inițialele ziaristului Cristian Tudor Popescu și i-au cântat „Veșnica pomenire”.

Gestul simpatizanților lui Călin Georgescu a venit la aproximativ două luni după ce Europa FM a primit o somație din partea CNA, în urma unei sesizări care îl avea în centrul atenției pe gazetarul Cristian Tudor Popescu, care îi numise pe votanții lui Călin Georgescu „bolnavi psihici” și „alienați mintal”.

Președintele Nicușor Dan a transmis o reacție, luni dimineață, pe Facebook și X, referitor la eveniment. Acesta a declarat: „Niciun jurnalist nu trebuie să devină ținta amenințărilor a hărțuirii sau a violenței pentru opiniile pe care le exprima”, a transmis președintele.

La rândul lui, gazetarul Cristian Tudor Popescu a scris pe Facebook: „Se pare că am murit. Circulă pe Facebook un clip cu titlul: „Lumânări pentru ziaristul CTP”, în care se pot vedea inițialele CTP alcătuite din lumânări. O voce comentează: „Salutare tuturor, oameni buni! La arestul central este ora 12 noaptea. Am aprins câteva lumânări ziaristului CTP, adică ziaristul sistemului”. O voce feminină din fundal intonează: „Veșnica pomenire, veșnica pomenire!”.

Poziția AUR

Dan Dungaciu, prim-vicepreședintele AUR, a comentat scena în care susținătorii lui Călin Georgescu au aprins lumânări cu inițialele lui Cristian Tudor Popescu în fața Arestului Central. Acesta a condamnat orice formă de violență, însă a atras atenția că astfel de manifestări vin pe fondul mai multor cauze justificabile.

Dan Dungaciu a declarat: „Condamnăm, din punctul acesta de vedere, orice ține de un tip de manifestare care poate să fie direct sau indirect violență. Nu despre asta e vorba. Dar ceea ce facem în continuare în România, să ne uităm doar la efectele, nu la cauzele profunde (...). Trebuie condamnată orice violență, dar ideea este că nimeni nu face nimic ca dialogul să se întâmple în societatea românească. Faptul că un partid ca AUR este pur și simplu refuzat și ni se pun întrebări, e ca în filmele acelea western, în care prima dată tragi și dup-aia întrebi. Adică, noi suntem scoși de la guvernare, de la susținerea Guvernului și apoi suntem întrebați ce măsuri economice aveți. Măi, fraților, tocmai ne-ați blocat în orice inițiativă. 

Deci, problema în România este faptul că nimeni nu dialoghează. Doi: niciun președinte, premier din Europa - că e vorba de Marea Britanie, de Germania, de Franța - n-a reușit să rezolve problema socială așa. Prin blocaj, prin linii roșii, prin ziduri de foc. Niciunul. Și toți se zbat pe undeva pe la sub 10% și încearcă să se facă că rezolvă problemele societății. N-a reușit niciunul. Noi mergem în aceeași direcție. Deci, problema majoră este cauzele acestei tensiuni, dialogul dintre părțile care sunt parte a conversației... Ce înseamnă o democrație? Înseamnă oameni care au opinii diferite. Tu când spui că nu sunt de acord cu părerea ta, dar părerea ta este defectă pentru că voi toți sunteți defecți, atunci ai aruncat în aer orice joc democratic. De fapt, despre asta e vorba. Și aceste elemente sunt expresia, sunt vârful de iceberg care plutește la suprafața oceanului o zecime, nouă zecimi sunt scufundate - asta e România. Asta e tensiunea care clocotește”, a declarat Dan Dungaciu.

Interviu cu Gelu Duminică, sociolog

Sociologul Gelu Duminică avertizează că violența și discursul tot mai agresiv din societatea românească nu trebuie privite ca simple episoade izolate. Într-un interviu pentru „Adevărul”, el vorbește despre riscul revenirii unor reflexe ale anilor ’30, criza de leadership și felul în care ura și lipsa dialogului alimentează radicalizarea.

Adevărul: Cu siguranță ați văzut imaginile cu gestul susținătorilor lui Călin Georgescu, la adresa gazetarului Cristian Tudor Popescu. Cum catalogați poziția lui Dan Dungaciu care, deși condamnă actul de violență, a încercat să le caute și scuze protestatarilor din fața Arestului Central, dând vina pe dezbinarea din societate produsă de anularea alegerilor prezidențiale, în urmă cu aproape 2 ani?

Gelu Duminică: Dezbinarea din societate o înțeleg foarte bine, cunoaștem cu toții frământările politice, sociale și economice și acestea sunt de netăgăduit. Oamenii au tot dreptul să fie supărați, iar baricadele există de o parte și de alta.

Problema este modul în care ne exprimăm supărarea. În limitele supărării, nu putem face chiar orice. În același timp, nu sunt de acord cu violențele și cu încălcarea legii. Nu putem face orice doar pentru că suntem supărați. De exemplu, nu îi scuzăm pe copiii noștri dacă sparg ceva doar pentru că au fost supărați. Le atragem atenția, cu toate instrumentele pe care le avem, că au depășit o limită și că nu este în regulă. Este libertatea lor, dar libertatea se oprește acolo unde este încălcată libertatea celorlalți.

Nu sunt de acord cu tot ce spune, profesorul Dan Dungaciu, deși este adevărat că trebuie să ne uităm și la cauze. Însă, atunci când oamenii își exprimă furia în moduri înjositoare și denigratoare, nu pot apărea scuze. Din punct de vedere legal, ceea ce oamenii au făcut acolo, cu lumânările, nu este ilegal, dar poartă o valoare simbolică și spirituală foarte încărcată. Din punctul meu de vedere, acolo ar fi fost necesară poziționarea principalei instituții religioase din România, și anume Biserica Ortodoxă. Nici măcar nu contează că cel căruia li s-au adresat protestatarii se declară public necreștin. Este de datoria bisericii să protejeze toți oamenii, pentru că toți suntem copiii lui Dumnezeu.

Gestul protestatarilor a fost o ceremonie spirituală, drept urmare biserica are datoria morală să le explice că, în momentul în care arunci cu blesteme, nu mai ești creștin. Gestul acestora este de o duritate extremă în orice religie. În momentul în care faci slujbe sau imprecații religioase, în spațiu public, pentru a-i dori altuia răul, tu încalci preceptele religiei creștine, care sunt bazate pe solidaritate, iubire și iertare.

Dumneavoastră ați studiat și ați scris chiar recent o carte despre violențele fascismului din România, în perioada interbelică. Cât de aproape considerați că suntem de momentul în care aceste amenințări s-ar putea și materializa la adresa jurnaliștilor sau opozanților politici ai neo-fascismului?

Permiteți-mi să vă citesc un articol pe care l-am publicat pe site-ul Universității București, în martie 2020, intitulat Coronavirusu’ și echitatea. Dacă sunteți antent la dată, acesta a fost practic publicat imediat după declararea stării de urgență, în urma depistării primelor cazuri de coronavirus din țara noastră.

Am scris acolo în felul următor: 

„Din punctul meu de vedere, cel mai mare pericol este cel reprezentat de întărirea discursului naționalist și anti-european. Foarte mulți politicieni locali vor încerca să fructifice electoral ceea ce (nu) se întâmplă acum. Așa s-a întâmplat și după Marea Criză din anii 30, așa este foarte probabil să se întâmple și după Corona-Criză. Păturile vulnerabile, care vor fi cele mai afectate, atât de efectele medicale cât mai ales de cele economice, vor fi tentate să susțină astfel de lideri care vor poza în salvatorii și prietenii lor.

Ceea ce este aproape sigur este că România de după aceasta pandemie nu va mai arăta la fel ca cea de la începutul anului 2020. Dacă alegem să adâncim clivajele, cu siguranță bine nu ne va fi. Dacă vom înțelege că societatea românească este una diversă din punct de vedere social și vom pune în practică măsuri echitabile astfel încât fiecare cetățean român să simtă că este protejat și respectat de stat, România va fi mult mai solidară și, implicit, mai puternică.”

Încă de atunci le spuneam, cu alte cuvinte: „Oameni buni, atenție, o să retrăim anii 1930!” Lumea nu a înțeles. Între timp, s-au acumulat foarte multe lucruri. A venit și războiul din Ucraina și, de asemenea, austeritatea.

O relaxare a măsurilor de austeritate ar mai putea rezolva ceva?

Ceea ce nu ar mai putea rezolva e avansul retoricii celor de la AUR, pentru orice va face actuala clasă politică aflată la putere se va lovi de un zid al lipsei de credibilitate. De aceea, tind să cred că tot ceea ce pot face mai bine forțele politice este să se reformeze din interior și să ofere lideri noi, care să iasă în față și să unească cât de mult poate o țară ruptă în bucăți.

Vedeți potențial pentru așa ceva?

În momentul de față, nu, iar dezamăgirile provocate de Nicușor Dan cântăresc greu în această ecuație. Pentru suficient de mulți, el a fost o speranță. De asta e atât de multă lume e dezamăgită de domnia sa. Avem o criză de leadership fantastică în momentul de față, parcă toți au dat mâna peste țară ca să ne ducă în zona asta de aurism, naționalism.

Care ar trebui să fie linia principală de discurs a acestui nou lider unificator?

Că suntem o singură Românie și trebuie să ne opunem oricui vine cu teoria că am fi mai multe Românii. Uitați-vă cum se poartă discursul, în momentul de față, între progresiști și suveraniști: plin de invective, ură, jigniri. Ca și cum ura, jignirile, invectivele ar fi rezolvat vreodată ceva. Niciodată nu au rezolvat nimic. Sigur, îți oferă o anumită aură de superioritate. Mai pe românește, spui „m-am răcorit”. 

Există totuși o luptă comună a ambelor tabere pe care le-ați amintit: ambele luptă pentru inegalitate. Prin urmare, cine e răspunzător pentru această divizare?

O să vă dau un exemplu pe care îl tratez foarte serios în ultima mea carte, care se numește „Viața în două și jumătate”. Teoria mea în capitolul 3 e cam așa: Noi nu știm să ne comportăm în familiile noastre. Noi avem o cultură a conflictului foarte ciudată. Nu-ți amintești, dragul meu, când ai tăi se certau?

Ce făceau după aceea? Se așezau la aceeași masă și ziceau: „Dragul meu, dragă mea, avem o problemă. Hai să dezbatem”? Sau tăceau mâlc amândoi și se ignorau prin casă? Sau, și mai rău, continuau să să certe la nesfârșit?

Toate aceste forme de dezbatere pe care noi le-am avut în micro-universul nostru nu puteau să rămână între cei patru pereți, ele s-au extins în societate. Pentru că noi am învățat mai degrabă cultura puterii decât a dialogului, pe ideea „e mai bine să plângă mă-sa decât să plângă mama”. Noi n-am fost în stare și nu suntem în stare să avem o dezbatere sănătoasă la noi în familie, dragul meu, cu singurul om pe care îl alegi în viața ta, să te însoțească în devenirea ta. Partenera sau partenerul tău, ce ai tu acasă, acela e omul pe care tu îi alegi și, teoretic, ești responsabil de alegerea ta.

Dar majoritatea fug de această responsabilitate și caută vinovatul în celălalt. Dacă asta facem acasă e greu de crezut că putem masca la nesfârșit aceste porniri și în societate. Noi asociem, în mod greșit, respectul cu frica. 

Ceea ce spuneți dumneavoastră ne poate împinge să fim, mai degrabă, pesimiști. Dacă aceste comportamente sunt atât de înrădăcinate în interiorul nostru, cum ne poate ajuta un lider unificator să le aplanăm? 

Asta ar fi o iluzie, pentru că niște atitudini perpetuate vreme sute de ani nu se pot schimba în doi ani. Însă, datoria formatorilor de opinie este să vorbească despre ele. Mă voi muta încă o dată în sfera religioasă: Isus Hristos a venit cu un alt tip de mesaj decât erau obișnuiți evreii și, într-un final, ce s-a întâmplat când populația a avut de ales între el și un tâlhar? Oamenii au votat cu tâlharul, iar Isus a ajuns pe cruce. Iar noi, după 2000 de ani, încă vorbim despre preceptele lui.

Deci ceea ce putem face este să vorbim despre problemele pe care le avem, să fim sinceri cu ele, și să schimbăm mentalități, pentru că, altfel, în mod evident, nu putem avea un lider unificator care să înregistreze succes. Fascismul nu va fi învins doar  dacă repetăm zilnic cât de proști sunt georgiștii. Din contră, nu facem decât să îi mobilizăm pe calea greșită.