Analiză Cât de probabil este un atac iranian în România. O expertă în Orientul Mijlociu explică mesajul transmis de Teheran

Avertismentele privind baze militare folosite de SUA în România și Bulgaria au aprins dezbaterea publică. Ioana Constantin-Bercean, expert în Orientul Mijlociu, explică de ce Teheranul nu își permite o lovitură în Europa.

Rachetele iraniene îi îngrozesc pe bulgari Foto: EPA / EFE

Amenințările rachetelor iraniene asupra Europei și României au revenit abrupt în prim-planul dezbaterii publice, după ce o analiză publicată de Financial Times privind posibile ținte militare din regiune a fost preluată masiv în spațiul mediatic autohton. Scenariul avansat de publicația britanică, conform căruia Teheranul ar lua în calcul lovirea unor ținte militare americane din Europa, inclusiv din Bulgaria sau România, a alimentat rapid titluri alarmiste despre un pericol iminent la Marea Neagră.

De unde ar veni amenințările

Conform datelor publicate, forțele iraniene au evaluat posibile lovituri asupra activelor americane din sud-estul Europei, fiind menționată Bulgaria (care a aprobat recent utilizarea bazei aeriene Bezmer de către avioanele de realimentare ale SUA) și Cipru, unde se află o bază aeriană britanică. De altfel, în Cipru o bază aeriană britanică a fost atacată de o dronă în luna martie. Anterior, Iranul a transmis un mesaj și României. Încă din martie, Teheranul a avertizat România că punerea bazelor sale militare la dispoziția Statelor Unite ar echivala, în opinia Teheranului, cu participarea la o agresiune militară împotriva Republicii Islamice. Mesajul a fost transmis atunci de purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei.

În ce privește amenințările la adresa Bulgariei, acestea nu au rămas fără răspuns. Autoritățile de la Sofia au întărit securitatea la Baza Aeriană Bezmer, după apariția informațiilor potrivit cărora forțele iraniene ar fi evaluat posibile ținte militare din sud-estul Europei, printre care și obiective americane din Bulgaria.

Mai mult, NATO a răspuns și a transmis un mesaj de susținere pentru Sofia, avertizând Iranul că va exista un răspuns din partea alianței în cazul unui atac nesăbuit.

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, i-a reconfirmat joi premierului bulgar, Rumen Radev, că un eventual atac al Iranului asupra țării balcanice va fi interpretat ca un atac împotriva întregii Alianțe Nord-Atlantice, așa cum stabilește principiul apărării colective prevăzut la Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, potrivit EFE.

Mark Rutte a confirmat personal sprijinul deplin al NATO, precum și disponibilitatea forțelor și mijloacelor de apărare ale Alianței din regiune de a răspunde și de a neutraliza orice amenințare la adresa statelor membre NATO, a transmis Guvernul de la Sofia printr-un comunicat.

„Orice atac asupra unui stat membru NATO va fi considerat în mod categoric un atac asupra Alianței, cu toate acțiunile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord”, este mesajul central al comunicatului.

Ce baze folosesc SUA în Europa

Contextul tensiunilor este determinat de sprijinul logistic oferit de unele state europene forțelor americane. În timp ce România și Bulgaria au aprobat desfășurarea de avioane-cisternă americane la bazele lor militare, abordarea la nivelul continentului este departe de a fi uniformă.

După cum explică expertul în Orientul Mijlociu, Ioana Constantin-Bercean, autoare a volumului „The Great Powers - Nuclear Diplomacy toward Iran: 2003-2015”, în spațiul public autohton s-a insistat cu precădere pe prima parte a titlului din Financial Times, livrându-se un scenariu catastrofic, în timp ce nuanțele europene au fost ignorate:

„În peisaj apare și Bulgaria care, la fel ca țara noastră, a permis utilizarea unor premise interne de către forțele americane, în contextul războiului din Iran. Și dacă tot suntem la acest capitol, merită menționat că Spania, Italia, Elveția, Austria, Franța și Portugalia fie au refuzat, fie au condiționat strict folosirea bazelor în scopul de mai sus, iar țările nordice au menținut un profil mai discret. Deși nu au fost raportate restricții formale ale spațiului aerian din partea unor capitale precum Oslo sau Stockholm, acestea și-au încadrat în mare parte pozițiile în cadrul structurilor multilaterale NATO, evitând cu grijă o aprobare directă sau unilaterală a atacurilor de pe propriile teritorii”, explică Ioana Constantin-Bercean.

Ce urmăresc aceste mesaje

Mecanica preluării acestei știri și felul în care a fost prezentată în spațiul public arată, spune experta, modul în care panica și căutarea de audiență denaturează adesea analiza strategică. În spatele titlurilor alarmiste se află însă o tehnică veche de comunicare politică și de lobby internațional.

Ioana Constantin-Bercean nu crede că Iran va lovi Europa Foto: Arhivă personală

„Este de înțeles impulsul editorial, motivat economic, de a utiliza conținut șocant, emoționant sau exagerat pentru a capta atenția publicului. Grupurile media se bazează pe acest stil deoarece știrile dramatice și titlurile strălucitoare generează click-uri rapide, ratinguri mari și bani publicitari vitali într-o lume digitală aglomerată”, punctează Ioana Constantin-Bercean.

Analista arată că titlul din Financial Times urmărește o cu totul altă logică: cea de atenționare și de creare a unui sentiment de pericol iminent care, instrumentalizat eficient, crește sprijinul public pentru război.

„Titlul din FT are o altă logică: cea de atenționare, de sensibilizare a publicului și de creare a unui sentiment de pericol iminent, care, instrumentalizat eficient, ar crește popularitatea războiului și a sprijinului pentru acesta. Strategia nu este deloc nouă și a funcționat foarte bine în 2003, iar în perioada 2010-2015 a fost una dintre variabilele principale ale lobby-ului și contra lobby-ului din jurul diplomației nucleare care a dus la agrearea JCPOA. Am analizat în detaliu acest aspect în cartea «The Great Powers Nuclear Diplomacy toward Iran: 2003-2015», publicată în 2022”, adaugă cercetătoarea.

Va ataca Iranul România sau Bulgaria?

În ciuda discursului agresiv care vine uneori dinspre Teheran, posibilitatea ca un stat membru NATO din Europa să devină ținta unei lovituri militare directe este evaluată de specialiști ca fiind practic nulă. Un astfel de pas ar schimba fundamental natura conflictului, atrăgând Europa direct în război.

„Iranul nu va ataca nici România, nici Bulgaria, nici vreun alt stat european. Desigur, cineva ar putea contraargumenta spunând că, totuși, la începutul războiului, niște rachete și drone au ajuns în Turcia și Cipru. Dacă am fost atenți, știm cum s-au încheiat acele episoade. Desigur, este la fel de adevărat că în structurile de putere de la Teheran există voci foarte agresive, care împing în față astfel de scenarii. Însă raționamentul din spatele lor este foarte fragil, iar strategia pe termen mediu și lung una pierzătoare”, dă asigurări experta.

În plus, relația diplomatică dintre Bulgaria și Iran nu este atât de tensionată precum ar putea să pară la prima vedere, adaugă Ioana Constantin-Bercean:

„Relația diplomatică dintre Sofia și Teheran este una activă și este completată de programe de schimb culturale, educaționale și, în măsura în care sancțiunile o permit, economice. Universitatea «Sf. Kliment Ohridski» din Sofia are o tradiție de peste trei decenii privind studiile iraniene și organizează frecvent diverse evenimente specifice. Iranul nu își permite să intre în conflict direct cu europenii, deoarece un astfel de gest ar însemna implicarea legitimă și neechivocă a acestora în război.”

Ce mesaje ascunse transmite Teheranul prin presă

Pe de altă parte, Ioana Constantin-Bercean consideră că articolele din presa internațională de mare calibru nu apar într-un vid, iar sursele folosite de jurnaliști sunt adesea canale indirecte prin care regimul iranian testează sau transmite mesaje către NATO.

„Articolul original are doi autori, unul dintre ei fiind corespondent al FT chiar din Teheran. Astfel, este aproape o certitudine că regimul aprobă tacit această colaborare, ba chiar permite unor «persoane apropiate» să transmită un anume tip de mesaje Occidentului. Deci, atunci când «NATO răspunde» unor astfel de amenințări, nu reacționează la un articol, ci transmite un mesaj direct conducerii iraniene. Politica editorială internă are și ea logica ei, iar cititorul sau telespectatorul are instrumente suficiente la îndemână pentru a verifica narațiunea servită. Însă cea mai mare parte a publicului nu o face: nu are timp, este obosit, preferă să nu iasă din zona de confort a bulei sau relatările care îi validează o idee deja insuflată de influencerii preferați, specifici camerelor de rezonanță”, conchide Ioana Constantin-Bercean.