Exclusiv „Polonia și România ar trebui să preia conducerea în NATO”. Mesajul unui analist polonez pentru București

Wojciech Przybylski explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce Varșovia refuză să pună sub semnul întrebării alianța cu SUA și de ce Polonia și România trebuie să aibă o strategie comună la Bruxelles, iar în paralel să combată împreună războiul hibrid al Rusiei. 

Wojciech Przybylski avertizează că nu există spațiu pentru greșeli sau pentru diviziuni în UE Foto: Facebook

Adevărul: În România, Polonia este văzută ca un model în ceea ce privește politica externă, industria de apărare și dezvoltarea economică. Este la baza proiectului de la Varșovia și ce le-ați recomanda românilor să preia din experiența poloneză?

Wojciech Przybylski: În Polonia predomină un simț al culturii strategice izvorât din dezbaterile de la mijlocul secolului XX legate de cei aproximativ 250 de ani de eșecuri geostrategice ale Poloniei. Raționamentul nostru se bazează pe două aspecte: trebuie să construim o capacitate de descurajare bazată pe cei mai credibili aliați și, în același timp, niciun aliat nu va veni suficient de repede, indiferent de bunele sale intenții, așa că trebuie să fim pregătiți noi înșine. Senzația noastră de pericol din partea unui vecin mai puternic justifică cheltuielile publice și eventuala austeritate rezultată în alte sectoare. Prin urmare, cel mai bun sfat al meu este să căutați adânc în istoria propriilor eșecuri trecute ale țării, istorie care să motiveze societatea și liderii săi privind modul în care să le evite pe viitor.

Cum reușește Varșovia să păstreze echilibrul între SUA și UE

În România există o dezbatere continuă pe această temă, existând destule voci care susțin că Bucureștiul ar trebui să prioritizeze alinierea cu UE și să se distanțeze de SUA. Cum reușește Polonia să păstreze echilibrul și să aibă relații excepționale atât cu Washingtonul, cât și cu Bruxelles-ul?

Pentru Polonia nu există deloc nicio altă alternativă. Washingtonul oferă cea mai capabilă voință politică, alături de elemente facilitatoare și o capacitate de descurajare nucleară neegalată de niciunul dintre ceilalți aliați ai noștri. Pe de altă parte, Bruxelles-ul este platforma cheie pentru mobilizarea aliaților europeni în vederea umplerii golului de angajamente de apărare într-un mod cât mai eficient și armonios cu putință. Dușmanii noștri nu se află în niciun caz la Washington. Rusia ucide europeni zilnic, China profită de acest lucru și își dezvoltă arsenalul, inclusiv cel nuclear, pentru a-i domina pe toți cei suficient de slabi. Nu există spațiu pentru a comite greșeli sau pentru diviziuni interne în rândul democrațiilor occidentale.

Grupul de la Visegrád (V4) trece printr-o perioadă de reconfigurare pe fondul poziționărilor divergente față de războiul din Ucraina. În acest context, mai rămâne V4 un cadru relevant pentru Europa Centrală sau viitorul aparține unor formate extinse precum I3M sau B9?

Grupul de la Visegrád este singurul format interguvernamental care dispune de bugete și de un potențial administrativ concret în spate, fiind testat eficient atât pentru coordonarea politicilor UE, cât și NATO. Este încurajator să vedem că poate deveni din nou eficient. I3M (Inițiativa Celor Trei Mări) și B9 (București 9) sunt piloni tematici importanți ai dialogurilor prezidențiale, însă sunt doar o funcție a potențialului guvernamental. Acestea fiind spuse, prioritățile I3M au revigorat obiectivele regionale în jurul priorităților globale (economie, infrastructură, conectivitate), în timp ce B9 consolidează și extinde agenda de apărare. Ambele teme reprezintă coloana vertebrală a V4, iar V4 nu este un format exclusivist, deoarece încă din 2004 (de la aderarea la UE) a adoptat formula „V4 plus” – adică invitarea altor guverne pentru a avansa obiective comune prin acumularea unei ponderi politice relativ mai mari.

România, între Visegrád și Inițiativa Celor Trei Mări

Din perspectiva Visegrád Insight, cum este evaluat rolul României în cadrul Inițiativei Celor Trei Mări? E perceput în principal un proiect de infrastructură sau energie sau evoluează într-un pilon de securitate?

Inițiativa Celor Trei Mări este în primul rând un cadru economic și de infrastructură. Cu toate acestea, economia începe să fie recunoscută ca pilonul cheie al infrastructurii noastre de securitate. Cred că România are un rol critic de jucat, având în vedere interconectarea sa la coridoarele de infrastructură ce leagă regiunea atât de la nord la sud (Gdańsk-Constanța), cât și spre est. Cel mai important, strategia sa la Marea Neagră susține unul dintre cele trei noduri maritime critice ale întregului concept, astfel încât capacitățile militare care vor proteja comerțul devin critice, iar opinia publică din Polonia urmărește îndeaproape pregătirile României.

Cum ar putea România și Polonia să construiască o axă de negociere mai puternică la Bruxelles pe dosarele majore pentru a echilibra influența marilor capitale din Vest?

Din perspectiva mea, punctele imediate se referă la coordonarea pozițiilor în cadrul negocierilor în curs pentru Cadrul Financiar Multianual (MFF) al Uniunii Europene pe anii 2027-2034. În opinia mea, pregătirile pe termen lung vor trebui să includă coordonarea privind modul de redistribuire a puterii de vot în cadrul Uniunii Europene atunci când va avea loc extinderea.

Privind scenariile de analiză prospectivă pentru următorul deceniu, unde vedeți punctul de maximă convergență economică și strategică între România și statele V4?

Avem o oportunitate astăzi. Vorbind despre prognoză strategică, există multe scenarii nefavorabile în fața noastră dacă nu folosim la maximum potențialul comun de investiții care curge și va curge către apărare și tehnologie (cu dublă utilizare). România și Polonia reprezintă cele mai mari bazine de talente din regiune și trebuie să asigurăm o cooperare mai strânsă care să ne ridice poziția în lanțurile globale de valoare. Singura modalitate de a face acest lucru este să construim împreună proiecte industriale mai avansate și să valorificăm finanțările pentru tehnologii militare și cu dublă utilizare (dual-use și mil-tech) care fac posibil acest lucru acum.

Securitatea la Marea Neagră și Flancul Estic al NATO

În România există percepția că Flancul Estic al NATO e profund dezechilibrat, iar regiunea Baltică e mult mai bine fortificată comparativ cu zona Mării Negre. Ce soluții ar exista?

Trebuie să ne asigurăm că pe țărmurile mării există mai mulți aliați decât adversari. Marea Baltică a devenit o mare internă a NATO, Rusia deținând acum doar o mică porțiune. Este puțin probabil ca Marea Neagră să urmeze același tipar. Prin urmare, trebuie depuse eforturi și mai mari pentru a ne asigura că țările de la Marea Neagră sunt parteneri și aliați capabili și democratici.

Europa de Est pare adesea divizată între prioritățile de securitate baltice și cele din Marea Neagră. Cum ați evalua securitatea la Marea Neagră și cât de strâns este ea conectată de securitatea din nord-estul NATO?

Aș porni de la ideea că eu cred că există o diviziune a muncii și a concentrării în comunitățile noastre analitice, dar într-adevăr ar trebui să existe mai multă atenție și schimburi care să conecteze cele două regiuni.

Cum ar putea România și Polonia să treacă de la o cooperare militară bilaterală excelentă de la achiziții comune la interoperabilitate militară?

Ar trebui să folosim fondurile SAFE pentru proiecte pilot comune chiar acum și să ne pregătim să gestionăm consorții comune excelente în cadrul viitoarei finanțări MFF, care este în principal un fond de competitivitate al UE. Cele 200 de miliarde de euro din acest fond vor fi greu de obținut, dar este posibil dacă ne pregătim din timp.

Războiul hibrid al Rusiei atinge niveluri critice pe Flancul Estic. Ce măsuri concrete pot lua statele noastre pentru a construi reziliență împotriva dezinformării și atacurilor cibernetice?

Numindu-l „hibrid”, ne limităm propria capacitate de acțiune în răspuns. De la vechii greci știm că hibrizi erau cei cu superputeri divine. Rușii nu le au – ei folosesc incendiere primitivă, manipulare, lovituri pe la spate sau otrăviri; chiar și în tehnologia militară avansată au trebuit să învețe sau să fure de la iranieni și ucraineni. Subversiunea și terorismul ar trebui numite pe nume, iar țările de pe Flancul Estic ar trebui să promoveze un limbaj juridic care să ne dea pârghiile de a acționa nu doar prin poliție, ci prin fiecare cetățean, care ar trebui să știe ce să facă atunci când întâmpină o activitate suspectă. În plus, Polonia și România ar trebui să continue să își dezvolte capacitățile de operațiuni cibernetice, așa cum are deja armata poloneză, și să preia conducerea în NATO pentru a ne consolida întregul sistem.

Ce putem face împreună pentru Republica Moldova

Republica Moldova se află sub o presiune uriașă din partea Moscovei. Ce rol ar trebui să joace o alianță Polonia-România aici?

Polonia și România ar trebui să meargă în primul rând pe un schimb de informații de poliție și servicii secrete, plus aducerea liderilor UE acolo și demonstrarea faptului că moldovenii pot fi mai puternici împreună cu noi.

În scenariul unui conflict înghețat în Ucraina, cum ar trebui să se reconfigureze postura de descurajare a NATO pe întreg Flancul Estic?

Trebuie să dezvoltăm logistica și să adaptăm experiența militară ucraineană. Aceasta înseamnă construirea mai multor cadre cu dublă utilizare (dual-use) care pot fi adaptate rapid, alături de o structură de descurajare mai formală.

Viitorul UE, extinderea și inovația

Atât România, cât și Polonia susțin ferm aderarea Ucrainei și Moldovei la UE. Cum putem gestiona riscul apariției unei „oboseli a extinderii” în alte capitale europene?

Dacă mă întrebați pe mine, eu nu văd nicio oboseală. Extinderile au adus beneficii economice tuturor membrilor UE – noi și vechi deopotrivă, chiar dacă nu în aceleași proporții. Este unul dintre răspunsurile noastre la problemele economice. Avem nevoie de piețe mai mari pentru a rezista celor care vor să ne domine economic în Europa. Individual, devenim colonii sau le permitem puterilor străine să își stabilească colonii la granițele noastre.

Reformarea UE înainte de extindere este intens dezbătută. Este sustenabilă eliminarea votului cu majoritate calificată pe politica externă pentru țările din regiunea noastră care doresc să își protejeze interesele naționale?

Aici mă voi limita, cu permisiunea dumneavoastră, la un singur cuvânt: Nu.

Ați coordonat inițiative precum New Europe 100. Ce le lipsește economiilor din Europa Centrală și de Est, inclusiv României și Poloniei, pentru a face trecerea de la un model bazat pe subcontractare și forță de muncă ieftină la cel de lideri regionali în inovație și tehnologie?

Avem nevoie de mai mult capital privat și de mai multe investiții. De aici trebuie să pornească orice discuție.

Cum ar putea România și Polonia să atragă și să rețină capitalul intelectual, având în vedere competiția dură cu Europa de Vest și SUA?

Dacă este să rezum, aș spune că este nevoie de un cadru instituțional stabil și investiții în cercetare și capital uman.

Care sunt principalele riscuri geopolitice pe care le identificați în rapoartele Visegrad Insight cu privire la competitivitatea economică a regiunii noastre până în 2030?

În analizele noastre am remarcat un pericol serios. Declinul demografic este una dintre cele mai serioase provocări ale noastre, combinată cu o opoziție puternică față de orice formă de imigrație.

Securitatea democratică și statul de drept

Europa Centrală și de Est s-a confruntat adesea cu critici de la Bruxelles privind statul de drept. Care sunt principalele lecții pe care le-a învățat Polonia în ultimii ani în privința reconstrucției și protejării instituțiilor democratice?

Rapoartele Uniunii Europene privind statul de drept analizează amănunțit deficiențele tuturor membrilor Uniunii Europene, fie că vorbim de Franța sau Germania. Problema a fost că unii lideri din Europa Centrală și de Est au folosit aceste deficiențe ca arme pentru polarizare politică. Exemplul Poloniei și exemplul Ungariei arată că procesul poate fi inversat: voința poporului este critică, iar o acțiune juridică rapidă este mai bună decât deliberările lungi.

În ce măsură curentul iliberal și populist din regiune reprezintă un simptom al eșecului de comunicare al UE, versus o vulnerabilitate exploatată din exterior?

Nu am niciun dubiu, într-o mare măsură. În ceea ce privește politica externă și de securitate, astfel de lideri au creat o ipocrizie haotică ușor de exploatat din exterior, deoarece coeziunea și strategia noastră internă au fost eliminate. Autocrații locali nu sunt niciodată la fel de puternici ca cei din culturile estice. Pur și simplu nu este domeniul la care ne pricepem. Noi putem excela în construirea securității democratice. Succesele istorice au inclus dărâmarea dictatorilor și alungarea Armatelor Roșii de pe teritoriile noastre. Ce sunt realizările iliberalilor sau populiștilor locali în comparație cu acestea?

Cum poate fi protejat peisajul mediatic din regiunea noastră de presiunile politice și de declinul economic al jurnalismului independent?

Putem face acest lucru promovând modele de finanțare și de încredere bazate pe abonamente. Oamenii își doresc informații credibile. De asemenea, tindem către comunități epistemice; atunci când oferta de credibilitate este redusă, cererea continuă să consume ceea ce a mai rămas. Alianțele dintre business-ul tech local și jurnalism nu sunt întotdeauna ușoare, dar oferă cea mai bună șansă împotriva jucătorilor globali.

Există riscul ca divergențele privind valorile democratice să scindeze definitiv UE între vechile și noile state membre, sau asistăm la o mutare a centrului de greutate al Europei către Est?

Trebuie să înțelegem că toate țările din Europa trec prin momente diferite de securitate și prosperitate. Priviți Spania astăzi, care și-a revenit economic și este tot mai expusă la subversiuni similare sponsorizate de stat. Cred că Flancul Estic a atras atenția tuturor. Centrul de greutate se va muta doar atunci când vom oferi răspunsuri eficiente la problemele comune.

Cine este Wojciech Przybylski

Membru al Institutului pentru Științe Umane din Viena, unde este cercetător al viitorului Europei, politologul polonez Wojciech Przybylski are ca domenii de expertiză afacerile europene și transatlantice, precum și politicile legate de inovare și cultură. Ca analist politic a fost invitat să publice articole în Foreign Policy, Politico Europe, Journal of Democracy, EUObserver, VoxEurop, și Internazionale. În același timp, Wojciech Przybylski este președinte al Fundației Res Publica și redactor-șef al revistei „Visegrad Insight”.