Problema cu crizele nu este atât că nu pot fi prevenite, cât mai degrabă că preferăm de cele mai multe ori să ignorăm avertismentele experţilor. Acesta a fost şi cazul pandemiei de coronavirus. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a semnalat cu ani în urmă iminenţa izbucnirii unei pandemii. Guvernele din întreaga lume au ignorat aceste avertismente, iar criza a fost accentuată de lipsa de pregătire a sistemului medical.
Nu sunt veşti deloc
bune pentru cei din grupurile minoritare. Pe timpuri de criză, precum cele de
astăzi, accesul la serviciile de sănătate se înrăutăţeşte major. Opiniile
negative ale personalului medical despre romi şi persoanele LGBT sunt comparabile
cu cele ale populaţiei generale (România deţinând constant câteva din recordurile
nefericite în rândul ţărilor membre ale UE) şi riscă să fie transferate în
exercitarea actului medical.
Sume importante de bani intră lunar, în buzunarele statului, care în loc să garanteze serviciile medicale asiguraţilor din sistemul de sănătate ce-şi plătesc onest, cotizaţia, îi mai taxează de ”N” ori prin costurile analizelor plătite. Evident, nimeni nu-i despăgubeşte pe bolnavi pentru cheltuielile suplimentare pe care sunt obligaţi să le facă. În mod normal, fiecare asigurat ar trebui despăgubit pentru costurile analizelor plătite.
Realitatea arata că politicienii pot fi tot aşa de dăunători pentru oameni cum
sunt buruienile pentru plante. Cel mai relevant
exemplu de „buruiană politică“
este că orice netrebnic poate ajunge conducător în sectoare cheie de activitate
doar pentru că este viclean, cuminte şi ascultător faţă de şeful politic.
Sistemul de sănătate este o intreprindere pe scară foarte largă
în care totul este subordonat banilor. În ţările normale, calitatea
îngrijirii medicale este cel mai important indicator pentru calitatea vieţii
oamenilor. La noi acest indicator este un „fleac”. O eroare medicală este o
treabă „banală”! Se discută doar despre venituri, sporuri salariale etc.
Comemorăm astăzi Ziua Mondială de Combatere SIDA în solidaritate cu cele 35 milioane persoane răpuse, dar şi
cu cei peste 14 000 de cetăţeni români care trăiesc cu HIV. Vestea bună este
că, în întreaga lume, se fac eforturi consistente şi sistematice pentru
eradicarea epidemiei până în 2030.
Sistemele de sănătate din întreaga lume, nu doar din România, se află sub presiunea a 3 mari trenduri: demografia (fenomenul de îmbătrânire a populaţiei), creşterea costurilor (prin creşterea consumului de resurse medicale, pe fondul îmbătrânirii, dar şi prin creşterea costului noilor tehnologii) şi dezvoltarea tehnologică.
Am avut şansa de a discuta despre medicina personalizată şi despre accesul la inovaţia în medicină, în ţările din Centrul şi Estul Europei, într-o sesiune specială despre medicina personalizată, organizată la sfârşitul săptâmânii trecute, la New York, în săptămâna celei de-a 71-a Adunare Generală ONU
Fragment din Scrisoarea deschisă a Alianţei Pacienţilor Cronici din România despre cazul pacientului cu leucemie care a murit aşteptând o banală Hotărâre de Guvern.
Vinerea este ziua neagră pentru funcţionarea cardului naţional de sănătate. Black Friday. Nu se fac reduceri, ba chiar se multiplică exponenţial cantitatea de adrenalină din sângele medicilor, al pacienţilor, al reporterilor.
Pe scurt, planul sectorial pentru domeniul sănătăţii, anunţat recent de Guvern, nu pare a fi rezultatul unei viziuni.
Primele 100 de dosare pentru tratament interferon-free au fost aprobate la nivelul comisiei din CNAS, primii pacienţi au primit deja reţeta cu tratamentul interferon-free, dar programul în sine atrage nemulţumiri şi mai multe întrebări din partea unei părţi a pacienţilor.
Migrarea creierelor (aşa-numitul „brain drain") este considerată o
problemă extrem de importantă cu care se confruntă numeroase state în curs de
dezvoltare, printre care şi România. Majoritatea studiilor efectuate pe această
temă sugerează că fenomenul are două efecte negative distincte.
Miercuri, 9 septembrie, reprezentanţii CNAS au obligaţia de a anunţa rezultatul negocierilor pentru introducerea tratamentului fără interferon pentru hepatita C.
Cum naiba am ajuns noi, medicii, să vorbim despre bani mai mult decât despre oameni? Ce mutaţie a apărut în noi înşine de ne concentrăm atât de mult asupra aspectelor materiale din sănătate?
Pentru că senatorii români sunt „pudici” (ha!), au respins la începutul lunii proiectul de lege care ar fi transformat materia „educaţia pentru sănătate“ dintr-o disciplină opţională, într-una obligatorie.
De ziua Păcălelilor,
două ştiri pozitive au trecut aproape neobservate: Preşedintele CNAS Vasile
Chiurchea semnala ca o noutate (dar nu este aşa) faptul că spitalelor li se va interzice să
mai trimită pacienţii să-şi cumpere medicamente, solicitând pacienţilor să
semnaleze de îndată astfel de situaţii. A doua ştire este punerea în dezbatere
publică a unui ordin de ministru.
Guvernul, prin vocea premierului Ponta anunţa că este gata să-şi angajeze răspunderea pe un proiect de lege privind modificarea Codului Fiscal. Mai mult, scăderea TVA-ului, fie global fie doar la unele alimente de bază par a fi prioritatea numărul 1 în materie de imagine a lui Victor Ponta.
Ne-am edificat, românii au fost jefuiţi barbar plătind medicamente
exagerat de scumpe vreme de mai mulţi ani, duios, gingaş, astfel încât nimeni
nu a simţit şi nu a protestat.
Se pare că s-a ajuns la un consens, autorităţile se laudă (culmea
tupeului) că vor scădea preţul medicamentelor cu 20%, producătorii internaţionali
asociaţi în ARPIM salută şi ei măsura, lăsând să se înţeleagă că ar fi făcut-o
de mai mult dacă li s-ar fi cerut (sic!).
Ministrul Sănătăţii şi-a amintit brusc de un ordin îngheţat de vreo 6 ani, şeful CNAS aplaudă spasmotic şi neîntrebat trezirea din somnul cel de moarte a grijii faţă de banul public, în timp ce reprezentanţii industriei farmaceutice au nopţi albe şi zile negre la gândul scăderii cu până la 20% a preţurilor medicamentelor comercializate în România.
