Sistemul de sănătate este o intreprindere pe scară foarte largă
în care totul este subordonat banilor. În ţările normale, calitatea
îngrijirii medicale este cel mai important indicator pentru calitatea vieţii
oamenilor. La noi acest indicator este un „fleac”. O eroare medicală este o
treabă „banală”! Se discută doar despre venituri, sporuri salariale etc.
Comemorăm astăzi Ziua Mondială de Combatere SIDA în solidaritate cu cele 35 milioane persoane răpuse, dar şi
cu cei peste 14 000 de cetăţeni români care trăiesc cu HIV. Vestea bună este
că, în întreaga lume, se fac eforturi consistente şi sistematice pentru
eradicarea epidemiei până în 2030.
Sistemele de sănătate din întreaga lume, nu doar din România, se află sub presiunea a 3 mari trenduri: demografia (fenomenul de îmbătrânire a populaţiei), creşterea costurilor (prin creşterea consumului de resurse medicale, pe fondul îmbătrânirii, dar şi prin creşterea costului noilor tehnologii) şi dezvoltarea tehnologică.
Am avut şansa de a discuta despre medicina personalizată şi despre accesul la inovaţia în medicină, în ţările din Centrul şi Estul Europei, într-o sesiune specială despre medicina personalizată, organizată la sfârşitul săptâmânii trecute, la New York, în săptămâna celei de-a 71-a Adunare Generală ONU
Fragment din Scrisoarea deschisă a Alianţei Pacienţilor Cronici din România despre cazul pacientului cu leucemie care a murit aşteptând o banală Hotărâre de Guvern.
Pe scurt, planul sectorial pentru domeniul sănătăţii, anunţat recent de Guvern, nu pare a fi rezultatul unei viziuni.
Primele 100 de dosare pentru tratament interferon-free au fost aprobate la nivelul comisiei din CNAS, primii pacienţi au primit deja reţeta cu tratamentul interferon-free, dar programul în sine atrage nemulţumiri şi mai multe întrebări din partea unei părţi a pacienţilor.
Migrarea creierelor (aşa-numitul „brain drain") este considerată o
problemă extrem de importantă cu care se confruntă numeroase state în curs de
dezvoltare, printre care şi România. Majoritatea studiilor efectuate pe această
temă sugerează că fenomenul are două efecte negative distincte.
Miercuri, 9 septembrie, reprezentanţii CNAS au obligaţia de a anunţa rezultatul negocierilor pentru introducerea tratamentului fără interferon pentru hepatita C.
Cum naiba am ajuns noi, medicii, să vorbim despre bani mai mult decât despre oameni? Ce mutaţie a apărut în noi înşine de ne concentrăm atât de mult asupra aspectelor materiale din sănătate?
Pentru că senatorii români sunt „pudici” (ha!), au respins la începutul lunii proiectul de lege care ar fi transformat materia „educaţia pentru sănătate“ dintr-o disciplină opţională, într-una obligatorie.
De ziua Păcălelilor,
două ştiri pozitive au trecut aproape neobservate: Preşedintele CNAS Vasile
Chiurchea semnala ca o noutate (dar nu este aşa) faptul că spitalelor li se va interzice să
mai trimită pacienţii să-şi cumpere medicamente, solicitând pacienţilor să
semnaleze de îndată astfel de situaţii. A doua ştire este punerea în dezbatere
publică a unui ordin de ministru.
Guvernul, prin vocea premierului Ponta anunţa că este gata să-şi angajeze răspunderea pe un proiect de lege privind modificarea Codului Fiscal. Mai mult, scăderea TVA-ului, fie global fie doar la unele alimente de bază par a fi prioritatea numărul 1 în materie de imagine a lui Victor Ponta.
Ne-am edificat, românii au fost jefuiţi barbar plătind medicamente
exagerat de scumpe vreme de mai mulţi ani, duios, gingaş, astfel încât nimeni
nu a simţit şi nu a protestat.
Se pare că s-a ajuns la un consens, autorităţile se laudă (culmea
tupeului) că vor scădea preţul medicamentelor cu 20%, producătorii internaţionali
asociaţi în ARPIM salută şi ei măsura, lăsând să se înţeleagă că ar fi făcut-o
de mai mult dacă li s-ar fi cerut (sic!).
Ministrul Sănătăţii şi-a amintit brusc de un ordin îngheţat de vreo 6 ani, şeful CNAS aplaudă spasmotic şi neîntrebat trezirea din somnul cel de moarte a grijii faţă de banul public, în timp ce reprezentanţii industriei farmaceutice au nopţi albe şi zile negre la gândul scăderii cu până la 20% a preţurilor medicamentelor comercializate în România.
Două persoane publice din domeniul politicii sanitare au ratat o bună şansă de a tăcea. Dar ne-au dat astfel posibilitatea de a explica semnificaţia protecţiei prin patent a medicamentelor inovatoare.
Conform
Hotnews.ro Ministerul Sănătăţii face un pas înainte pe calea abordării
veniturilor necorespunzătoare ale personalului medical. Promisiunile privind
acest proiect de lege sunt vechi, de mai mult de 12 luni. O vorbă de duh spune
că nimeni nu poate atinge un obiectiv pe care nu-l are iar Ministerul Sănătăţii
aduce o dovadă în plus în această privinţă, abordarea privind acest subiect
fiind, în opinia mea una profund eronată.
Imaginează-ţi
că unul din părinţii tăi este imobilizat în patul spitalului. Ai vrea să faci
tot ceea ce este posibil pentru viaţa lui. Mii de temeri şi de gânduri nu-ţi
dau pace.
Curtea supremă a înlăturat orice dubiu. Personalul
medical este funcţionar public în accepţiunea Codului penal şi drept urmare,
orice ban primit în plic, fără chitanţă, este mita. Din punct de vedere al
teoriei dreptului, judecatorii au decis corect.
De saşe ani ne văitam periodic că medicamentele care salvează vieţi în afara granitelor Romaniei nu sunt accesibile bolnavilor din această ţară. Cei din afara sistemului nu inteleg de ce este atit de greu sa se intre intr-o normalitate, asa cum se intimpla si in alte tari, inclusiv in cele vecine tarii noastre si foste tari comuniste. Iata mai jos trei explicatii:
