Semnele care arată că e timpul pentru o vizită la psihiatru. Cu ce se confruntă femeile în fiecare etapă de vârstă

Sănătatea psihică nu este un moft, iar pacienții au înțeles acest lucru și acceptă astăzi mai ușor decât cu ani în urmă să ceară ajutor. O fac din ce în ce mai des și femeile.

A cere ajutor nu e semn de slăbiciune, explică medicii FOTo: Shutterstock

În funcție de vârstă, femeile trec prin schimbări care le pot vulnerabiliza sănătatea psihică. Important este să știe care sunt factorii care influențează acest aspect, caracteristici fiecărei etape de vârstă, și să recunoască semnalele de alarmă. Vestea bună este că, în ultimii ani, pacienții, femei și bărbați deopotrivă, au început să conștientizeze importanța ajutorului și să nu se mai ferească să-l ceară, spune medicul psihiatru Amalia Săndulescu.

Sănătatea femeii este influențată de factori biologici - hormonii în cea mai mare parte, psihologici - identitate, stima de sine, dar și sociali – rolurile pe care le are de-a lungul vieții, relațiile, presiunea culturală.

Adolescența este este marcată în cea mai mare parte de schimbările hormonale, care determină la rândul lor schimbări de atitudine, și comportamentele învățate armonios sau, din contră, într-un mod dizarmonic.

Perioada de adult tânăr este cea în care femeile se orientează către o carieră, intră în relații și aceste relații le pot ajuta să-și formeze personalitatea sau le pot aduce dezamăgiri care le vulnerabilizează, putând să apară tulburările de anxietate și chiar tulburări depresive.

Între 35 – 40 - 45 ani este perioada în care apar cele mai multe tulburări de tip burn-out și tulburări de anxietate. Este, de asemenea, perioada perimenopauzei și, ulterior, a menopauzei, care perturbă echilibrul hormonal și determină schimbări somatice și nu numai.

În perioada de maturizate târzie, peste 65 de ani, cele mai multe tulburări în patologia feminină sunt legate de depresie. Se întâlnesc bolile determinate de anxietate, declinul cognitiv și tulburări determinate de nevoia de adaptare la viața fără partenerul de viață sau fără prieteni.

Care sunt semnalele de alarmă

„S-au schimbat un pic lucrurile în ultima perioadă și acceptăm mai ușor că avem nevoie de ajutor. Ca femeie ai o grămadă de roluri care vin cu griji, cu responsabilități, cu așteptări, cu dorința de a fi puternică. Să fii puternică pentru copii, pentru familie, pentru muncă, pentru toți ceilalți. Și avem senzația aceasta că trebuie sa fie totul perfect. Ne amânăm oboseala, ne ascundem lacrimile, ne spunem că trece, că nu e atât de grav și încet, încet ne epuizăm. Apare o oboseală care nu mai trece cu somnul, apare o neliniște, aparent inexplicabilă, apare tristețea, apare sentimentul că nimic nu ne mai bucură, că totul devine o obligație, că ne simțim singure deși suntem înconjurate de oameni”, a descris medicul tabloul care trebuie să îngrijoreze.

Sunt primele semnale de alarmă că ceva nu este cum ar trebui să fie și că este nevoie de ajutor de specialitate.

Lucrurile se pot agrava și poate să apară și insomnia rebelă, care ajunge să le împiedice pe femei să-și desfășoare activitatea pe parcursul zilei. Pot să apară sentimentele pe însingurare și tendința de retragere. De obicei, astfel de comportamente sunt însoțite de o stimă de sine prăbușită. Femeia scade sau crește în greutate, poată să apară senzația că nu valorează nimic. Se învinovățește pentru orice fleac, ceea ce poate trăda deja un episod depresiv, care a depășit limitele dezechilibrului emoțional mai ușor de rezolvat.

„Aici poate interveni și anturajul care să tragă niște semnale de alarmă și să spună că e momentul să apelezi la ajutor. Sau vezi tu că efectiv ești prăbușit, epuizat și că ai nevoie. (...) Mai pot apărea și alte dezechilibre hormonale și chiar zona de psihotism, adică episoade depresive severe cu elemente psihotice, în care sentimentul de culpă este atât de adânc încât se duce la nivel de delir”, a explicat medicul.

Situația în care se ajunge la exagerări mari și pacienta se transpune chiar într-un plan ireal reprezintă o culme și semnalul clar că este nevoie de intervenția imediată a specialistului.

Primele semne le trimit de obicei pe paciente la cu totul alt specialist decât psihiatrul. Episoadele de tahicardie, transpirații, palpitații, lipsa de aer pot alerta pacientele, însă, dacă vorbim de femei la maturitate, primul gând este că se confruntă cu simptome ale perimenopauzei sau menopauzei, așa că psihiatrul nu este primul căruia să i se adreseze.

Dacă atacurile de panică nu se mai manifestă o dată la câteva luni sau o dată pe lună, ci devin frecvente, starea de anxietate poate deveni invalidantă. „Tulburarea hormonală, dezechilibrele hormonale din perimenopauză, ne vulnerabilizează suficient de mult, astfel încât ele se înlănțuie. Este un echilibru foarte fin între sistemul neuroendocrin și toată patologia psihiatrică. Sunt niște dezechilibre hormonale acolo de finețe care la un moment dat scad foarte mult nivelul de serotonină, de dopamină și de noradrenalină. Este motivul pentru care apare brain fog-ul la perimenopauză”, a detaliat medicul.

Dacă suntem la primele semnale de alarmă, cel mai indicat ar fi să ne adresăm medicului de familie. În funcție de intensitatea și de predominanța anumitor simptome, medicul va ști să orienteze pacienta fie către un endocrinolog, fie către un ginecolog, fie către un psihiatru.

Ce să faci pentru o bună sănătate psihică

Anumite gesturi simple, dar din care să facem un obicei, ne pot feri, pe de altă parte, de a ajunge în punctul în care să avem nevoe de ajutor. Dacă acordăm doar 10-15 minute pe zi practicării unui hobby, situația se poate schimba foarte mult, spune psihiatrul Amalia Săndulescu. O altă lecție pe care ar trebui să o învețe femeile este cea a toleranței. Să învețe să treacă mai ușor peste factorii de stres, să stabilească limite sănătoase și în relații și în viața profesională, să delimiteze clar timpul pentru job de cel alocat familiei sau vieții personale. Timpul rezervat conectării cu membrii familiei ajută, de asemenea, la menținerea unei bune sănătăți psihice.

„Timpul petrecut cu ceilalți, socializarea - că e timp petrecut cu copiiii, cu soțul, cu mama, cu sora, cu fratele - am punctat că ne-am încărcat energetic. Faptul că îți auzi copiii că îți povestesc un lucru legat de ziua lor sau soțul îți spune că s-a întâmplat ceva deosebit, toate contează. Are importanță și modalitatea în care punem întrebările, niciodată să nu ne limităm doar la - cum ți-a fost ziua? – pentru că acolo s-a încheiat dialogul. Contează să avem o conversație liniștită, plăcută, sau să avem anumite jocuri pe care le putem face cu copiii. Câți dintre noi mai stăm în fiecare seară să mai jucăm ceva? Acesta arr fi timp de calitate”, mai indică medicul.

Micile obiceiuri și activități pe care în timp le creăm în familie sunt tot recompense, a mai explicat dr. Săndulescu.

„Asta nu înseamnă că sunt mai puțin puternice sau că dau semne de slăbiciune”

În momentul în care apar semnale de alarmă precum cele amintite, gestul firesc este să soliciți ajutor specializat. Medicul de familie este primul căruia i te poți adresa, el fiind cel care te poate îndruma corect către un alt specialist, dacă va fi nevoie.

„Trebuie să știm că asta nu înseamnă că sunt mai puțin puternice. Este semn că un dezechilibru s-a produs și că e nevoie de ajutor din exterior. În general, în patologia psihiatrică, tratamentul de elecție este cel combinat, terapie medicamentoasă și psihoterapie. În fazele ușoare, în episoadele depresive și în tulburările de anxietate ușoare și medii, poate să funcționeze doar psihoterapia. În episoade moderate și severe, vorbim despre nevoia de tratament medicamentos și psihoterapie. Nu înseamnă că suntem nebuni, nu înseamnă că ne-am pierdut controlul, nu însemna că suntem mai puțin valoroși. Înseamnã că organismul nostru, mintea noastră, creierul nostru este mai vulnerabil şi are nevoie de refacerea acelui echilibru pentru a putea funcţiona. Pentru a funcționa în primul rând pentru noi, ca noi să-i putem ajuta şi pe ceilalţi. Pentru că de cele mai multe ori de la asta se pleacă, de la ideea că ceilalţi au nevoie mai mare de ajutor. (...) În ultima perioadă, fiind expuși la tot ceea ce înseamnă informație din media, îi văd ușor mai deschiși. Începem să înțelegem că și patologia psihiatrică și dezechilibrele psihologice sunt la fel ca o altă boală somatică”, a conchis medicul.