Exclusiv Cât ar avea de câștigat AUR dintr-o alianță cu AfD. Expert: „Asta complică colaborarea între partidele de acest gen”

Miza unei colaborări între AUR și germanii de la AfD ascunde un paradox uriaș. În timp ce AUR își laudă posibilii aliați, planurile nemților ar putea afecta direct sute de mii de români. Politologii Sergiu Mișcoiu și Radu Albu Comănescu explică scenariul complet. 

Președintele AUR, George Simion, e apropiat de Giorgia Meloni Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

AfD și AUR nu sunt aliate, ba chiar germanii sunt ținuți la ușa grupului european din care face parte și AUR. Deși ambele sunt conservatoare și eurosceptice, ele nu sunt aliate, iar relațiile lor sunt reci. Din contră, AfD a fost ținut la ușa Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European, familie politică din care fac parte, de exemplu, AUR și partidul Giorgiei Meloni, Fratelli d’Italia.

În același timp, spre deosebire de AUR, partid considerat de multă lume a fi filorus, care însă nu e văzut oficial ca formațiune extremistă, AfD a fost declarat în Germania extremist, cel puțin la nivel regional, chiar de Oficiul pentru Protecția Constituției din Saxonia-Anhalt.

Pe viitor, însă, nimeni nu ar putea exclude o alianță AfD - AUR. Doi cunoscuți politologi explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, în ce condiții s-ar putea întâmpla acest lucru și care ar fi riscurile care ar decurge de aici.

Rivalități de grup și lupta pe banii europeni

Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea Paris-Est Créteil, nu vede o alianță între cele două formațiuni politice, cel puțin pe termen scurt și mediu.

„Partidele de extremă dreapta, populiste, naționaliste și respectiv cele ultra-conservatoare suveraniste sunt împărțite în trei grupuri în Parlamentul European. Aceste trei grupuri sunt într-o stare rară de colaborare și mai deasă de competiție”, spune Mișcoiu.

Ele se află într-o competiție, uneori chiar acerbă, iar motivele sunt diverse. Profesorul Sergiu Mișcoiu detaliază:

„Există motive ideologice. Cei care se consideră suveraniști nu-i acceptă pe cei pe care îi consideră extremiști de dreapta, sau chiar neonaziști, pe de o parte. Pe de altă parte, sunt motive personale care țin de modul în care liderii respectivi au interacționat de-a lungul timpului, modul în care s-au constituit banii, căci vorbim despre bani. Și ține și de faptul că în anumite contexte sunt lideri ai unor grupuri naționaliste care vor lucruri fundamental diferite, nu vor același lucru, fiind în opoziție unul față de celălalt.”

Miza românilor din Germania

Și asta nu este tot. Există și alte rivalități, uneori pornind de la motive aparent mai greu de înțeles pentru neavizați. Cert este că AUR și AfD nu se află în relații bune, cel puțin în acest moment.

„Țări vecine cu lideri naționaliști puternici se exclud reciproc pentru că se află în competiție inclusiv prin revendicările etnice, culturale, religioase, de frontieră și așa mai departe. Asta complică colaborarea între partidele de acest gen. AfD și AUR nu sunt pe aceeași linie. În general, orice victorie a partidelor la nivel național, pentru că vin din această zonă de influență, este considerată un plus de către aceste partide, chiar dacă nu sunt în aceleași grupuri, pentru că le potențează discursul național, în sensul în care nimeni nu se întreabă sau foarte puțini se întreabă dacă partidele respective sunt pe aceeași linie, ci foarte mulți își spun că și în țara X are loc același proces ca în țara noastră, deci așa va fi și la noi, va crește populismul și naționalismul”, mai afirmă Mișcoiu.

El remarcă totuși o situație interesantă. Deși AUR și AfD nu se află în relații cordiale, partidul din România a salutat victoria radicalilor germani. Asta deși interesele lor diferă, ba chiar sunt într-o veritabilă opoziție în privința românilor aflați în Germania.

„Ce e ciudat în cazul AUR și AfD este că AUR a făcut elogii victoriei AfD. Unul dintre punctele majore ale AfD în Saxonia-Anhalt a fost să repatrieze imigranții care se află pe teritoriul statului și care nu au cetățenie germană, iar românii sunt în primele trei grupuri naționale care se află în aceea situație. Deci, cu alte cuvinte, au dorit să-i expulzeze pe oamenii pe care i-ar apăra AUR, în discursul AfD-ului. Și asta ne arată că și pe termen mai lung pot fi probleme serioase în ceea ce privește potențialul de colaborare între aceste partide.”

Cum pot ajunge partidele la o înțelegere

Sergiu Mișcoiu explică și în ce condiții ar putea cele două partide să devină aliate.

„Dacă AfD ajunge la putere în Germania, ceea ce deocamdată putem doar să ne imaginăm, desigur că ar deveni un model pentru mai multe partide. Probabil că atunci reticențele partenerilor din diverse țări ai partidelor de extremă dreapta sau naționaliste față de AfD ar scădea. Ne gândim și la Frontul Național, Reuniunea Națională din Franța, care ar face pași în direcția AfD. Ne putem gândi și la alte partide care vor fi mai ușor de convins că AfD funcționează ca un partid de succes. Succesul aduce, până la urmă, mai multă apropiere și funcționează ca un model pentru aceste partide, ca și pentru un alt tip de partid”, punctează Mișcoiu.

Nu este însă foarte clar cum ar ajuta direct AfD AUR sau alte partide similare. Sergiu Mișcoiu vede mai degrabă un sprijin simbolic, dacă s-ar ajunge în această situație.

Efectul de domino și riscurile pentru România

„Sigur că putem să vedem o apropiere discursivă de AfD. Pericolul ar consta mai puțin în această colaborare, că AfD-ul va ajuta AUR, ci mai degrabă în semnalul care va fi dat printr-o atenție a viitorului AfD-ului în Germania peste toate țările. Uniunea Europeană slăbită în mod integrat este în programul AfD. AfD, să nu uităm, a fost un partid anti-european înainte de a fi un partid anti-imigrație, și a devenit anti-imigrație și s-a apucat mult radicalizându-se pe ea după 2015, după marea criză a migrației. Și asta ar genera un efect negativ la nivelul întregii Europe. Deci, până la a măsura efectele din colaborarea AUR-AfD, să spunem, mai întâi vom vedea efecte la nivelul întregii Europe”, mai spune el.

România, ba chiar și AUR, nu ar avea de câștigat din slăbirea Uniunii Europene. Mai mult, spune Mișcoiu, ar fi puțin probabil ca AUR să aplaude acest lucru.

„De aceea, paradoxal, ar putea să-i pună pe gânduri inclusiv pe ceilalți. Pentru că, dacă Uniunea Europeană slăbește, România, care este foarte dependentă de politicile europene, va slăbi la rândul ei. Mă îndoiesc că AUR își va putea permite să continue în direcția unui asemenea discurs anti-european sau eurosceptic, văzând rezultatele pentru români.”

Câștig simbolic versus putere de guvernare

Profesorul Radu Albu Comănescu predă la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj materii strâns legate de designul instituţional al Uniunii Europene (construcţie europeană, teorii ale integrării, guvernanţă, politici executive), alături de negocieri. În opinia sa, nu este exclus ca AUR și AfD să se apropie la un moment dat. Cu toate acestea, el nu crede că partidul german s-ar implica neapărat pentru a-i aduce la putere în România pe cei de la AUR.

„O alianță formală sau chiar o colaborare intensă între AfD și AUR e posibilă pe plan ideologic și european (ambele împărtășesc suveranismul, critici la adresa migrației și a unor politici UE, iar proximități deja există în grupurile parlamentare europene). O eventuală preluare a puterii de către AfD la nivel regional sau, mult mai puțin probabil, la nivel federal ar putea oferi un impuls simbolic și de legitimare AUR-ului, inclusiv prin schimburi de experiență sau susținere publică, însă nu ar împinge automat AUR spre guvernare în România”, spune Radu Albu Comănescu.

AfD nu ar avea suficientă putere, cel puțin în acest moment, pentru a-i fi de real ajutor AUR.

„Dinamica internă (aritmetica parlamentară, poziția președintelui și capacitatea de a forma majorități) rămâne decisivă, iar AfD însăși nu are încă o putere reală la nivel federal, una care să exporte influență substanțială. În sondajele recente AUR se situează deja pe primul loc, cu scoruri între 34% și până la 36-40% în unele măsurători, iar o adâncire a crizei sau organizarea de alegeri anticipate ar putea, da, împinge formațiunea spre sau chiar peste 40%, valorificând valul de frustrare”, susține profesorul.

Cum trebuie să răspundă partidele tradiționale

Radu Albu Comănescu consideră că partidele mainstream ar trebui să răspundă, mai ales în România, într-un mod inteligent în fața succesului major al AUR. Nu este suficient cordonul sanitar impus AUR, ci, spune Radu Albu Comănescu, este nevoie de mult mai mult de atât. Autoritățile și partidele mainstream ar trebui să rezolve problemele reale ale României, care au dus, de fapt, la creșterea AUR.

„Soluțiile realiste nu constau doar în excluderea sa, ci în reconstruirea coerenței partidelor tradiționale prin alianțe stabile și responsabilitate guvernamentală, în prioritizarea reformelor economice concrete care să răspundă nemulțumirilor de fond (legate în principal de creșterea puterii de cumpărare), în creșterea încrederii instituționale prin transparență și rezultate măsurabile, precum și în dialogul politic. Acesta trebuie să integreze, unde e posibil, teme foarte legitime ridicate de AUR fără a ceda în fața radicalismului, altfel riscul unui scor și mai mare la următoarele alegeri rămâne ridicat”, încheie Radu Albu Comănescu.