Analiză România vrea să schimbe regula jocului la Bruxelles. De ce ne-ar avantaja renunțarea la unanimitate

Schimbare majoră la Bruxelles: România susține eliminarea unanimității pe politica externă. Politologul Sergiu Mișcoiu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce acest lucru ne-ar avantaja pe apărare și extindere.

România cere UE abolirea votului prin unanimitate în materie de politică externă Foto: Unsplash

România și alte zece state, printre care Franța, Germania, Olanda, Spania și Suedia, vor să schimbe istoria. Ele au solicitat Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Kaja Kallas, abolirea votului prin unanimitate în materie de politică externă a Uniunii Europene și adoptarea celui prin majoritate calificată.

Pentru România, dar nu numai ar fi o schimbare istorică. Ani la rând, principiul unanimității ne-a afectat de fiecare dată când a fost adusă în discuție integrarea Bucureștiului în Spațiul Schengen. În astfel de situații, România s-a lovit de opoziția unor țări care au avut interese diferite. Austria și Olanda au fost de regulă țările care au spus nu României, dar au existat și perioade când state ca Germania și Franța au avut rezerve serioase în acest sens.

De ce votul prin unanimitate a devenit o frână pentru Uniunea Europeană

Mulți ani mai târziu, Republica Moldova ar putea fi beneficiară a unui sistem european în care deciziile ar fi luate prin majoritate calificată, iar Bucureștiul știe bine acest lucru. De altfel, România, din postura de avocată a republicii de peste Prut are interese serioase ca Uniunea Europeană să treacă la o schimbare atât de radicală. Deși este probabil principalul motiv pentru care România ar dori o schimbare istorică în acest sens, nu este singurul.

Profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea Paris-Est Créteil, Sergiu Mișcoiu a fost decorat de statul francez pentru merite în domeniul academic. Într-o analiză pentru „Adevărul”, profesorul clujean vorbește despre avantajele modificării sistemului, în special din perspectiva României, în condițiile în care Uniunea Europeană de azi și contextul geopolitic diferă substanțial de realitățile existente în momentul în care Bruxelles-ul a decis ca principiul unanimității să stea la baza oricărei decizii importante.

„Acum, din punct de vedere istoric, votul acesta unanim corespundea unui mod de funcționare al unei comunități europene de dimensiuni mult mai mici, în care era necesară o coeziune perfectă între statele membre și în care era foarte greu de crezut că vor exista momente în care politicile vor fi cu totul blocate de unul sau alt stat. Sau dacă vor fi asemenea momente, asta însemna că Uniunea nu mai funcționează corespunzător și că era nevoie de o reașezare instituțională, o revenire asupra întregului sistem și așa mai departe. Ori, după valurile de aderare 2004, 2007, 2013, s-a schimbat componența Uniunii Europene, numărul de state este mult mai mare și practicile unanimiste sunt văzute ca fiind din ce în ce mai greu de realizat, în special în ceea ce privește deciziile strategice”, spune Mișcoiu.

El merge mai departe cu explicațiile: „Soluția care a fost adoptată în loc de reforme substanțiale a fost această idee că putem avea state care practică cooperare avansată – ideea de cooperare avansată pentru statele care doresc să se integreze mai mult în anumite domenii, care era un fel de răspuns în timp al Europei cu mai multe viteze. Pur și simplu, unele state doresc să rămână cu un grad mai mare de autonomie, altele doresc mai multă integrare, să le lăsăm să facă asta; dar în ceea ce privește strategiile majore externe, raportarea Uniunii Europene la exterior, până acum, politicile individuale ale statelor membre au primat în fața politicilor colective ale Uniunii”, continuă Mișcoiu.

În opinia sa, Uniunea Europeană are nevoie de această nouă abordare, în condițiile nu o dată a intrat în blocaj din cauza indeciziei unora dintre statele sale sau a unor interese antagonice. Și ar mai exista un motiv, spune politologul clujean.

Sergiu Mișcoiu a fost deocrat de statul francez pentru merite academice Foto: Arhivă personală

„Din momentul în care am descoperit cât de mică este Uniunea Europeană în comparație cu marii actori geopolitici mondiali, China, Rusia și Statele Unite, am și realizat faptul că nu putem să mai practicăm unanimismul, pentru că acesta riscă să ducă la blocaj pe termen nedeterminat în ceea ce privește strategia comună de politică externă și de apărare, inclusiv paralizarea acțiunii externe a Uniunii Europene în competiția globală. De aceea, cred că se justifică dorința aceasta de a merge în direcția unui vot cu majoritate calificată în materie de politică externă comună a Uniunii Europene. Temerea mea este că anumite state se vor opune acestei reforme, însă există și mecanisme prin care acestea pot să fie convinse să meargă în această direcție”, mai spune el.

Ce câștigă România dacă se trece la majoritate calificată

Țări ca România, care se află într-o situație complicată pe estul flancului NATO, sub un veritabil „asediu” hibrid din partea Moscovei, ar fi marile beneficiare ale unei astfel de decizii, crede Sergiu Mișcoiu.

„În orice caz, pentru state care au vulnerabilități, așa cum este România, aflată în zona de apărare avansată comună a Uniunii Europene, avantajul ar fi mare, pentru că am putea modela maniera în care răspundem unor amenințări și am putea beneficia, în timp mai scurt, de o pavăză mai eficace din partea partenerilor europeni”, mai afirmă Mișcoiu.

Republica Moldova, care speră să reușească să devină parte a Uniunii Europene, ar avea de asemenea de beneficiat. România, desigur, în postura de susținătoare a Chișinăului, date fiind interesele comune și legăturile strânse dintre cele două state, are un motiv în plus să își dorească adaptarea sistemului care presupune luarea deciziilor prin majoritate calificată. Altfel, ar fi suficientă opoziția unui singur stat care s-ar opune ca Republica Moldova să se integreze în Uniunea Europeană, iar acest lucru ar putea influența destinul micului stat din Est și l-ar putea arunca din nou în orbita Moscovei.

Totuși, avertizează Sergiu Mișcoiu, nu este exclus ca anumite state membre să refuze pierderea dreptului de veto într-o situație importantă precum decizia de a accepta sau nu alte state în rândul Uniunii.

„Evident, în ceea ce privește extinderea, această componentă ar permite ca o existență a unei majorități calificate în Uniune să ducă și la primirea altor state. Dar acesta ar putea să fie un punct pe care mai multe state din Uniunea Europeană să nu-l accepte, și anume pierderea dreptului de a decide, practic, dacă aderă sau nu aderă un stat, pentru că până acum acest principiu a fost considerat un principiu sacrosanct al Uniunii. Practic, nu s-a mai trecut niciodată peste acesta. Și temerea mea este că această inițiativă, chiar dacă în fond ar fi una care ne-ar avantaja, inclusiv în ceea ce privește înlesnirea aderării Moldovei, eventual la decuplare de Ucraina dacă va fi vreodată cazul, s-ar putea ca acest lucru să nu reușească”, subliniază Mișciou.

Dosarele fierbinți de la Bruxelles: De la investiții militare la politica privind migrația

El s-a referit și la celelalte motive pentru care Bucureștiului este adeptul schimbării.

„Tot ceea ce privește flexibilizarea mecanismelor de susținere a unor proiecte de dezvoltare: de exemplu, investiții în domeniul militar, în domeniul consolidării capacității comune de apărare, schimbului de informații, introducerii unor standarde transversale comune privind migrația, bunăoară. Sunt mai multe domenii pe care le-am putea folosi tocmai pentru a ajunge la această mai mare flexibilitate pe care noi ne-o dorim și pe care ar putea, în mod obiectiv, să existe alte state care nu și-ar dori-o”, mai arată el.

„Noi, ca stat, am fi poate avantajați de anumite schimbări. Există și paradoxul că unele dintre aceste schimbări ar putea să avantajeze mai devreme cetățenii individuali ai României ca cetățeni europeni, și nu neapărat România în ansamblul său. Și aici e componenta supranațională a Uniunii care se vede. Până la urmă, puterea relativă a statelor este un lucru și sigur e important ca statul și alți cetățeni să aibă o pondere însemnată în Uniune și să-și reprezinte interesele, dar să nu uităm că UE este o uniune a europenilor și că o bună parte din politica europeană este de apărare a intereselor cetățenilor europeni. Ori ei pot să beneficieze de anumite flexibilizări ale unor regimuri internaționale, inclusiv cele privind circulația, cele privind munca în străinătate, cele privind regimul pensiilor și așa mai departe, care nu ar fi neapărat pe placul statelor membre. Și aici trebuie poate să fim mai atenți și cu dimensiunea aceasta europeană pe care deja o avem și cu faptul că în multe cazuri Uniunea UE ne apără interesele – nu neapărat statele membre ne apără interesele față de UE”, consideră Sergiu Mișcoiu.

Printre statele care deși acceptă și chiar susțin ideea adoptării unanimității, dar în același timp nu vor să renunțe la decizia de veto în cazuri importante precum aceptarea unor noi membri s-ar număra  inclusiv Olanda.

„Sunt țări ale Uniunii Europene care doresc să aibă o marjă mai mare de decizie, să păstreze o marjă mai mare de decizie, și aici putem să găsim punctual, pe diverse dosare: Olanda, de exemplu, care poate să îmbrățișeze o asemenea politică; Italia s-ar putea să aibă o atitudine mai contondentă în ceea ce privește acceptarea relativizării/flexibilizării unanimismului în Uniunea Europeană; state care ar putea surprinde, precum Cipru, ar putea avea o atitudine care să meargă în această direcție, fiecare în funcție de interesele particulare pe care le are și de modul în care își proiectează aceste interese pe termen mai lung”, conchide Sergiu Mișcoiu.