Şapte întrebări pe
marginea acestei „mari victorii a comunităţii trans” reprezentată de faptul că Organizaţia
Mondială a Sănătăţii a eliminat „incongruenţa de gen” din lista bolilor mintale;
motivul ar fi acela că „nu există dovezi că incongruenţa de gen este o
tulburare mentală”.
Chiar
dacă e adevărat că dl. Liviu Dragnea se bucură de răul doamnei Firea, de ruşinea
încercată de aceasta în clipa în care şi-a văzut orgoliul făcut zob de
huiduielile încasate pe merit pe Arena Naţională, preşedintele PSD nu se prea
poate bucura de propriul lui bine. Pentru simplul motiv că acesta nu prea mai există.
Cel puţin deocamdată.
Am trăit o bucurie imensă şi o emoţie intensă ieri. Nu, nu este cea la care vă gândiţi acum marea majoritate dintre dumneavoastră. O româncă i-a donat un rinichi unui italian. Nu erau rude, nu a făcut-o pentru bani. M-a marcat profund.
MAFIE Deşi nu este vreo capodoperă, filmul spaniol „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar“, despre viaţa ieşită din comun a traficantului de
droguri columbian Pablo Escobar, cu Javier Bardem şi Penélope Cruz în
rolurile a doi amorezi care mai mult se urăsc, decât se iubesc, pică în România
la ţanc, arătând ce-nseamnă un „stat
mafiot“, cel spre care PSD-ul încearcă, cu
orice preţ, să-ndrepte ţara.
Jandarmeria română l-a reţinut, miercuri seară, în Piaţa Victoriei din Bucureşti, pe cetăţeanul german Paul-Arne Wagner, jurnalist independent, colaborator al mai multor publicaţii între care Süddeutsche Zeitung.
Cu Liviu Dragnea s-a terminat. Şi-a primit
pedeapsa, chiar dacă în primă instanţă. Situaţia imposibilă s-a transferat acum
asupra PSD. Un partid serios, mare, cu pretenţii în spectrul politic european,
acceptă să fie condus de un condamnat penal de două ori? Ultima condamnare, prin contopire cu prima, la 3 ani şi
jumătate cu executare.
Dacă reluăm firul evenimentelor din 1990, constatăm că PSD şi aliaţii lor, sub diverse forme, au adoptat întotdeauna acelaşi tip de atitudine politică faţă de mişcările de contestare. Le-au lansat acuzaţii de anarhie, de fascism, manifestanţii au fost încadraţi într-o subcategorie naţională precum „golani“, „animale“, „şobolani“.
Era un ambasador perfect. Supărător de perfect. Era vital, urgent, ca să
i se găsească şi lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, o
bubă. Măcar una mică de tot care să-l replaseze în arealul
mioritico-balcanic. Altfel, ar fi rămas un extraterestru, total
nereprezentativ.
În data de 9 iunie 2018, preşedinţii parlamentelor
din Ucraina, Republica Moldova şi Georgia au semnat la Kiev documentul privind crearea Asambleei Parlamentare dintre cele trei state, structura propunându-şi să creeze o platformă de promovare internaţională a intereselor
membrilor semnatari dar şi de cooperare între aceştia privind provocările de
securitate, proiectele energetice comune sau combaterea dezinformării şi a fenomenului
fake news.
Un parlamentar român obţine anual o leafă brută de 136.600 lei, la care se adaugă alţi 416.112 lei pentru acoperirea unor cheltuieli cum ar fi: chirie locuinţă, carburant auto, diurnă şi funcţionarea cabinetelor parlamentare. Culmea, pentru a justifica banii ei nu trebuie să prezinte facturi, ci doar declaraţii pe propria răspundere cum că au folosit banii în interesul funcţiei.
Este un pericol imens pentru toată lumea. Jandarmeria trebuie să revină
la menirea ei în slujba poporului, nu la ordinele penalilor din
fruntea ţării. Conducătorii actuali ai Jandarmeriei ar trebui să aibă
onoarea, demnitatea şi judecata de a nu fi părtaşi, de a nu pune în
aplicare ordinele politice, ce ar duce la tensiuni şi violenţe
împotriva cetăţenilor care manifestă paşnic faţă de legalizarea
corupţiei în România.
Am fost zilele acestea într-o comisie doctorală, tema
fiind cât se poate de atrăgătoare: autosecularizarea sau cum se derulează
intern o seamă de procese pe care, drept scuză, le considerăm ca venind doar
din exterior.
După ani în care ai mei au trăit, rând pe rând, în grajd, într-o cameră cu
chirie şi undeva într-o anexă a casei unui unchi, pentru a strânge ban pe ban să-şi cumpere o casă,
visul le-a devenit realitate. Cu multe
eforturi, şi cu împrumuturi la CAR şi cunoscuţi, au reuşit să cumpere o casă
mică de paiantă, cu 2 camere, într-un cartier de oameni muncitori de pe
strada Libertăţii.
Domnule ministru al Educaţiei Naţionale, Valentin Popa, pentru că puneţi la îndoială impactul comportamentului deviant al profesorului asupra elevilor şi pentru că giraţi pedepsirea victimelor care reclamă abuzurile, vă sancţionez cu mustrare scrisă şi nota scăzută la purtare!
Nu la Cotroceni, în fotolii luxoase, ci în piaţă, în mijlocul oamenilor, acolo, domnule preşedinte, puteţi afla cu adevărat nemulţumirile, dezamăgirile, năzuinţele şi aşteptările românilor. Fiţi preşedinte şi în stradă, domnule Iohannis, nu doar la palat!
Constituţia îi permite preşedintelui să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului, dar o decizie a Curţii Constituţionale a tăiat din atribuţiile şefului statului posibilitatea solicitării în cazul miniştrilor care sunt parlamentari.
În România s-a ajuns ca încălcarea legii să devină dezirabilă, iar impunerea legii să fie categorisită ca abuz. Infractorul este apărat, dar instituţiile statului sunt linşate public.
Credeţi că fentând statul toată lumea câştigă? Fals! Toată lumea pierde. Încetaţi băşcălia! Războiul cu evaziunea fiscală chiar începe şi cu un singur leu, pentru că este un leu pe care îl furaţi din buzunarul meu de onest contribuabil la bugetul statului.
Din vârful buzelor e uşor să fii solidar cu Charlie Hebdo în timp ce la noi presa moare încet-încet. Pe tarabă numeri publicaţiile pe degetele de la o mână. Televiziuni, ziare şi agenţii de presă, câte au mai rămas, au mari probleme financiare. Multe sunt în insolvenţă. Oamenii sunt mai prost plătiţi, industria se deprofesionalizează, calitatea produsului scade.
Şarlatani în odăjdii bisericeşti adună averi de pe urma amărâţilor dispuşi să-şi dea şi ultimul bănuţ pentru a se agăţa de un fir de speranţă.
În 2005, Victor Ponta îşi dorea o lege mai aspră împotriva traseismului, afirmând că migraţia se face prin şantajul partidului aflate la guvernare. Acum vrea să eludeze legea pe care tocmai el a susţinut-o.
Regele Mihai I şi Traian Băsescu trec în această perioadă printr-o situaţie similară: o rudă apropiată este judecată pentru presupuse fapte penale. Declaraţiile celor doi sunt însă total diferite.
Deşi Familia Regală este din ce în ce mai activă în spaţiul public, restaurarea monarhiei în România pare să fie un subiect evitat de urmaşii Regelui Mihai I.
Vă cer, domnule preşedinte, să nu îngăduiţi unui infractor, fie el chiar şi fostul căpitan al echipei naţionale, să se întoarcă în societate înainte de a-şi fi ispăşit pedeapsa pentru faptele săvârşite.
Acest banc, în vogă în perioada comunistă, a revenit în actualitate. Dar nici măcar Radio Erevan nu cred că are deocamdată un răspuns pentru o altă întrebare: vrea oare Rusia să se învecineze cu România?
Intervenţia Rusiei în Ucraina pare iminentă. Chiar dacă Putin va recunoaşte sau nu noua putere de la Kiev, soarta Crimeei parte pecetluită. Au SUA şi UE vreun as în mâneca? Cum trebuie să procedeze România?
Stareţul Mănăstirii Sihăstria Rarăului, Ioan Larion Neagoe, a comis cel puţin cinci greşeli grave în modul în care a gestionat prezenţa la schit a Iuliei Ionescu, eleva căutată de autorităţi în toată ţara după ce a dispărut de acasă.
Românii care locuiesc în afara actualelor graniţe ale ţării, în regiunile Cernăuţi şi Odesa din Ucraina, fac apeluri disperate către satul român să îi sprijine în încercarea de a-şi păstra identitatea naţională. De ce fug autorităţile de la Bucureşti de această responsabilitate?
Violenţele din Ucraina, evoluţia politică şi iminenţa războiului civil ţin primele pagini ale ziarelor din Polonia, iar premierul Donald Tusk şi-a exprimat îngrujorarea cu privire la posibil destrămare a statului vecin. Deşi am fi afectaţi în mod direct, în România subiectul este complet ignorat. De cine ne e frică în cazul conflictului din Ucraina şi cum ar trebui să procedăm?
Ucraina este în pragul războiului civil. Scindarea ţării între vestul proeuropean şi estul filorus nu este deloc exclusă. Este pregătită România să intervină şi să apere românii din Regiunea Cernăuţi şi sudul Basarabiei?
Oricine are un telefon mobil din noua generaţie poate afla în doar câteva secunde coordonatele GPS ale locului în care se află, folosind o aplicaţie preinstalată pe aparat.
Un avion aterizează forţat undeva prin Munţii Apuseni. Pasagerii ţin legătura cu autorităţile. Se transmit coordonate GPS. Acum, după cinci ore, salvatorii încă orbecăie prin munţi. Cât de greu e, totuşi, să găseşti un avion prăbuşit?
22 decembrie 1989. Ceauşeştii fug cu elicopterul. Sistemul reacţionază. Aproape o mie de oameni sunt ucişi. Şi, totuşi, cine-a tras în noi după 22? Trecut-au 24 de ani fără răspuns.
