Ce contururi, ce rotunjimi, ce trăsături îngereşti! Dar îţi ajunge vreodată un singur simţ pentru a savura o apariţie de vis?
Natura statică, numită şi natură moartă, are un farmec aparte, fiind şi
insuflând o stare de echilibru profund. Închide ochii şi încearcă să o
simţi cu degetele pe pânză: flori colorate, fructe strălucitoare, legume
frumoase, un fazan împăiat, două cărţi prăfuite.
Aleasa, şi nu mai puţin preţioasa visurilor mele, ce frumuseţe, ce
contururi. Şi ce piele catifelată... Iar sunetele cu care îmi farmeci
auzul pot băga şi îngerii în priză.
Un automobil cu tablele portierelor puse pe rol de violoncele, cu
coloanele de susţinere a acoperişului ca flaute şi cu fotoliul de sub
fundul vreunui fudul ca subwoofer? Asta povesteam în articolul trecut,
„Zgâlţâind din tablă - ne-am întors la rablă?“.
Da´de unde? Unde şi iar unde! În articolul „Simfoniile undelor“ am
povestit despre frecvenţele undelor, în „Automobilul: de la decibeli la
sound design“ despre intensităţile acestora. Concernul Continental, pe
care îl ştiaţi că fabricant de cauciucuri, dar care între timp s-a
specializat în module HighTech pentru automobile, a inventat o altă
trăznaie, pe care se pare că o va introduce în serie în 2020!
În articolul trecut, „Simfoniile undelor“, scriam despre viteza de propagare
a undelor de presiune prin aer sau prin apă, botezată savant „viteza
sunetului“ pentru cine are urechi. De obicei, o undă nu vine singură
spre ureche, ci într-un şir, una de comprimare, următoarea de
destindere.
În duminica asta sunt mulţumit, fericit. Stau cu picioarele fixate bine
pe dig şi mă uit la soare cum iese din mare în faţa Cazinoului din
Constanţa. Şi arunc pietricele în apă, una după alta, la intervale
regulate, aşa cum făceam când eram copil. Piatra loveşte suprafaţa pură,
liniştită a apei, o pătrunde, ducându-se spre adâncuri. Apa preia
şocul, contractându-se brusc de jur împrejurul pietrei.
Cojile calcaroase, ca de ou, care-ţi ţin trupul şi sufletul încorsetate
în convenţii de toate felurile se sparg ca baloanele de săpun, aripile
îţi cresc, aerul îţi intră în plămâni ca din turbocompresor, simţi o
forţă nebănuită în tine, care te surprinde extrem de plăcut, ai o poftă
nebună de fapte eroice, de risc la limită.
Viaţa poate fi atât de frumoasă! Mobilitatea îi poate oferi culmi de
beatitudine prin dinamica stărilor. Dar şi abisurile deformărilor
ireversibile sau pe cel al sfârşitului.
Nu, nu cel în carne şi oase. Acela a murit, se pare, înecat în Canalul
Mânecii, la 54 de ani, căzut sau împins de pe vapor. Cine ştie? El sau
trupul lui nu a fost găsit niciodată. Poate... Nu poate, e sigur, spiritul
lui se reincarnează în cicluri.
Pininfarina a trâmbiţat acum câteva zile, la Roma, lansarea pe piaţă, în
2020, a unui hiperautomobil de lux, „las´că vă arătăm noi ce e aia
electrificare!“ Giuvaerul botezat PF0, al cărui prototip va fi prezentat
în anul viitor, este proiectat pentru fapte mari, foarte mari:
acceleraţie de pe loc până la 100 de kilometri la oră în două secunde şi
până la 300 în 12 secunde. Viteză maximă: 400 km/h.
Ca ziarul? Da, îl vedem pe Elvis Presley pe prima pagină din Adevărul,
îl scanăm, i-l dăm calculatorului să-l analizeze şi să-l construiască în
trei dimensiuni, îl întoarcem pe display pe toate părţile, să vedem pe
unde îi mai trebuiesc organe sau tendoane, apoi la imprimanta
tridimensională cu el.
Primăvara dezgheaţă toate simţurile, senzorii noştri înmuguresc pentru a capta lumea, lumină, bucuria, libertatea.
Turbomotoare, adică, mai neaoş, turbine cu gaze? Parcă voiam propulsie
electrică! Dacă respectiva nu ar avea şi probleme greu de ignorat, cum
sunt capacitatea limitată, masa şi volumul bateriilor, dar, mai ales,
producerea curentului electric îndeosebi pe bază de cărbune sau gaz
natural, aşa cum descrisesem în articolul Automobilul electric.
Praf în ochi primim cu toate ocaziile, de la specialişti născuţi, formaţi sau cocoţaţi pe funcţii pentru a face asta.
Doamne, iar spre birou cu noaptea în cap? Din gazon emană iar nişte
izuri pipipisiceşti, aerul pute dinspre termocentrală, au băgat din nou
turbă cu sulf, şefa, cu nervii ei de veşnic nedormită sau nenuştiuce îmi
va cere iar bilanţul ăla fără sens, genunchiul tot mă mai doare, de
pastilele de inimă nu mai am chef, de coniac am, dar uite, după ce mă
trezesc din somn iar mă împunge ceva în ţeastă... hai, apucă volanu´, ca să
treacă anu´...
Illuminati, Doamne ce congregaţie sinistră, ce stat paralel, ce
inteligenţe diavoleşti, comunicând criptic în lumea lor întunecată, puse
pe eliminat bravii apostoli ai binelui şi bunăstării...
…fără pic de motorină, fără cablu, fără şină! Cât de vizionar era
autobuzul electric construit şi prezentat în mai 1898 în Berlin, exact
la 5 ani după ce Rudolph Diesel îşi patentase celebrul motor cu ardere
internă!
Exact la miezul zilei de azi, marţi, 27 februarie, Curtea Federală de
Apel a Germaniei a dat un verdict care va pune imediat Germania şi,
foarte rapid, toată Europa pe foc. Pe foc de motorină!
Soarele radiază spre angelica făptură, care, la rândul ei, radiază şi
ea, râzând spre soare. Poate să radieze ea spre soare, care e atât de
mare? Energia pe care i-o trimite el ei în fiecare moment, cu o vibraţie
inimaginabilă, e imensă. Bine, dar şi ea are energie care poate fi
exteriorizată, chiar dacă vibraţiile ei se transmit pe unde mai molcome
decât cele ale soarelui.
