Volvo a înregistrat o creştere a vânzărilor peste media pieţei 0

Un automobil cu tablele portierelor puse pe rol de violoncele, cu coloanele de susţinere a acoperişului ca flaute şi cu fotoliul de sub fundul vreunui fudul ca subwoofer? Asta povesteam în articolul trecut, „Zgâlţâind din tablă - ne-am întors la rablă?“.

Da´de unde? Unde şi iar unde! În articolul „Simfoniile undelor“ am povestit despre frecvenţele undelor, în „Automobilul: de la decibeli la sound design“ despre intensităţile acestora. Concernul Continental, pe care îl ştiaţi că fabricant de cauciucuri, dar care între timp s-a specializat în module HighTech pentru automobile, a inventat o altă trăznaie, pe care se pare că o va introduce în serie în 2020!

În articolul trecut, „Simfoniile undelor“, scriam despre viteza de propagare a undelor de presiune prin aer sau prin apă, botezată savant „viteza sunetului“ pentru cine are urechi. De obicei, o undă nu vine singură spre ureche, ci într-un şir, una de comprimare, următoarea de destindere.

În duminica asta sunt mulţumit, fericit. Stau cu picioarele fixate bine pe dig şi mă uit la soare cum iese din mare în faţa Cazinoului din Constanţa. Şi arunc pietricele în apă, una după alta, la intervale regulate, aşa cum făceam când eram copil. Piatra loveşte suprafaţa pură, liniştită a apei, o pătrunde, ducându-se spre adâncuri. Apa preia şocul, contractându-se brusc de jur împrejurul pietrei.

Cojile calcaroase, ca de ou, care-ţi ţin trupul şi sufletul încorsetate în convenţii de toate felurile se sparg ca baloanele de săpun, aripile îţi cresc, aerul îţi intră în plămâni ca din turbocompresor, simţi o forţă nebănuită în tine, care te surprinde extrem de plăcut, ai o poftă nebună de fapte eroice, de risc la limită.

Viaţa poate fi atât de frumoasă! Mobilitatea îi poate oferi culmi de beatitudine prin dinamica stărilor. Dar şi abisurile deformărilor ireversibile sau pe cel al sfârşitului.

Nu, nu cel în carne şi oase. Acela a murit, se pare, înecat în Canalul Mânecii, la 54 de ani, căzut sau împins de pe vapor. Cine ştie? El sau trupul lui nu a fost găsit niciodată. Poate... Nu poate, e sigur, spiritul lui se reincarnează în cicluri.

Pininfarina a trâmbiţat acum câteva zile, la Roma, lansarea pe piaţă, în 2020, a unui hiperautomobil de lux, „las´că vă arătăm noi ce e aia electrificare!“ Giuvaerul botezat PF0, al cărui prototip va fi prezentat în anul viitor, este proiectat pentru fapte mari, foarte mari: acceleraţie de pe loc până la 100 de kilometri la oră în două secunde şi până la 300 în 12 secunde. Viteză maximă: 400 km/h.

Ca ziarul? Da, îl vedem pe Elvis Presley pe prima pagină din Adevărul, îl scanăm, i-l dăm calculatorului să-l analizeze şi să-l construiască în trei dimensiuni, îl întoarcem pe display pe toate părţile, să vedem pe unde îi mai trebuiesc organe sau tendoane, apoi la imprimanta tridimensională cu el.

Primăvara dezgheaţă toate simţurile, senzorii noştri înmuguresc pentru a capta lumea, lumină, bucuria, libertatea.

Turbomotoare, adică, mai neaoş, turbine cu gaze? Parcă voiam propulsie electrică! Dacă respectiva nu ar avea şi probleme greu de ignorat, cum sunt capacitatea limitată, masa şi volumul bateriilor, dar, mai ales, producerea curentului electric îndeosebi pe bază de cărbune sau gaz natural, aşa cum descrisesem în articolul Automobilul electric.

Praf în ochi primim cu toate ocaziile, de la specialişti născuţi, formaţi sau cocoţaţi pe funcţii pentru a face asta.

Doamne, iar spre birou cu noaptea în cap? Din gazon emană iar nişte izuri pipipisiceşti, aerul pute dinspre termocentrală, au băgat din nou turbă cu sulf, şefa, cu nervii ei de veşnic nedormită sau nenuştiuce îmi va cere iar bilanţul ăla fără sens, genunchiul tot mă mai doare, de pastilele de inimă nu mai am chef, de coniac am, dar uite, după ce mă trezesc din somn iar mă împunge ceva în ţeastă... hai, apucă volanu´, ca să treacă anu´...

Illuminati, Doamne ce congregaţie sinistră, ce stat paralel, ce inteligenţe diavoleşti, comunicând criptic în lumea lor întunecată, puse pe eliminat bravii apostoli ai binelui şi bunăstării...

…fără pic de motorină, fără cablu, fără şină! Cât de vizionar era autobuzul electric construit şi prezentat în mai 1898 în Berlin, exact la 5 ani după ce Rudolph Diesel îşi patentase celebrul motor cu ardere internă!

Exact la miezul zilei de azi, marţi, 27 februarie, Curtea Federală de Apel a Germaniei a dat un verdict care va pune imediat Germania şi, foarte rapid, toată Europa pe foc. Pe foc de motorină!

Soarele radiază spre angelica făptură, care, la rândul ei, radiază şi ea, râzând spre soare. Poate să radieze ea spre soare, care e atât de mare? Energia pe care i-o trimite el ei în fiecare moment, cu o vibraţie inimaginabilă, e imensă. Bine, dar şi ea are energie care poate fi exteriorizată, chiar dacă vibraţiile ei se transmit pe unde mai molcome decât cele ale soarelui.

Cum adică? Ce e cam de neconceput în societatea umană să fie posibil între sistemele tehnice? Dar de ce există făptaşi şi victime în sisteme tehnice, în speţă, în automobile?

Creatorul a fericit Terra cu Apa şi cu Aerul, părinţii Florei şi ai Faunei. Luna nu a primit nici apă, nici aer. Marte, poate vom afla. Venus? Se pare că Venus a trecut deja prin ce ar putea trece în viitor şi Terra noastră: o atmosferă pare să aibă, dar la 400 de grade Celsius şi la o presiune cât într-un motor în timpul arderii, cauzate, probabil, de un efect de seră nenatural.

Câtă tablă pe roţi avem la hectar într-o megametropolă? În New York, un automobil revine la 3 locuitori (2016). Adică, la 18,6 milioane de locuitori în zona metropolitană, incluzând suburbiile, ajungem la peste 6 milioane de limuzine.