Greșeala pe care mulți părinți o fac fără să știe. Vârsta la care ecranele pot avea cel mai mare impact

Nu toate etapele copilăriei sunt la fel de vulnerabile la expunerea la ecrane. Un nou studiu arată că utilizarea excesivă a telefoanelor, tabletelor și altor dispozitive în primul an de viață și în jurul începerii școlii este asociată cu rezultate școlare mai slabe și cu o memorie de lucru redusă.

Vârsta la care ecranele pot avea cel mai mare impact Sursă foto: Pixabay

Studiul, publicat în revista World of Pediatrics, a urmărit 502 copii de la naștere până la vârsta școlară. Rezultatele arată că legătura dintre timpul petrecut în fața ecranelor și performanțele școlare este cea mai puternică în două perioade-cheie: în primul an de viață și în jurul vârstei de 6 ani, când copiii intră la școală. În schimb, la 2 și la 3 ani, cercetătorii nu au găsit aceeași asociere.

Potrivit autorilor, primul an de viață ar fi o perioadă deosebit de sensibilă, pentru că timpul petrecut în fața ecranelor poate lua locul interacțiunilor esențiale pentru dezvoltarea copilului.

Creierul bebelușului se dezvoltă prin relație, nu prin ecrane

„Perioada dintre 0 și 3 ani este un moment crucial pentru dezvoltarea creierului copiilor. Ceea ce este relevant pentru subiectul utilizării device-urilor sunt tipurile de activități necesare pentru o dezvoltare sănătoasă a creierului și anume: activitățile fizice – atât motricitatea grosieră (mișcare, alergare, cățărat), cât și motricitatea fină (mânuirea obiectelor, joaca cu plastilină, utilizarea instrumentelor precum tacâmurile), activitățile sociale cu un partener adult și activitățile de explorare și joacă independentă,” explică Dan Adrian Irimia, psiholog și specialist în educație alternativă, pentru „Adevărul”.

Specialistul spune că ecranele nu pot înlocui aceste experiențe: „Gândindu-ne la toate aceste trei tipuri de activități, ne putem da seama că utilizarea device-urilor oferă puțin spre deloc în a le facilita. Copiii între 0 și 3 ani folosesc telefoane, tablete și televizoare, toate fiind foarte pasive.”

El arată că materialele video pot oferi anumite stimulări, însă nu pot înlocui interacțiunea directă dintre copil și adult.

„Copilul are nevoie ca un partener să îl oglindească, să îi răspundă la propriile emoții și expresii. Cu ajutorul răspunsului își dezvoltă un simț al sinelui sănătos”, punctează acesta.

Una dintre cele mai mari probleme este gratificarea imediată

La rândul său, psihologul clinician și psihoterapeutul Geta Udrea spune că adevărata problemă nu este doar numărul de ore petrecute în fața ecranului, ci ceea ce acesta înlocuiește.

„În discuțiile despre copii și ecrane, tendința este adesea să reducem totul la o întrebare simplă: «Câte ore pe zi stă copilul la tabletă?». În realitate, întrebarea corectă este mult mai complexă: când, cum, cu ce scop și, poate cel mai important, ce anume înlocuiește timpul petrecut în fața ecranului”, susține ea.

Conform spuselor sale, un bebeluș învață lumea prin contact vizual, expresii faciale, atingere, tonalitatea vocii, joc senzorial și reglare emoțională prin interacțiune cu adultul. „Cu alte cuvinte, creierul copilului mic se construiește în relație. Un ecran, oricât de colorat sau aparent «educațional», nu poate reproduce această complexitate relațională”, subliniază aceasta.

Specialista spune că riscul apare atunci când ecranul începe să înlocuiască interacțiunea umană: „Dacă ecranul înlocuiește interacțiunea umană, copilul pierde micro-experiențe esențiale pentru dezvoltarea limbajului, formarea atașamentului, autoreglarea emoțională și dezvoltarea atenției.”

Ea consideră că unul dintre cele mai importante efecte ale expunerii excesive la ecrane este obișnuirea copilului cu recompensa instantanee.

„Majoritatea conținutului digital modern oferă recompensă instantă, noutate continuă, feedback imediat și stimulare senzorială intensă. Copilul apasă și primește instant. Swipe și apare alt stimul. Click și vine alt reward. Astfel, creierul se obișnuiește cu o regulă periculoasă: «Vreau - primesc imediat»”, susține Geta Udrea.

În schimb, dezvoltarea autocontrolului presupune exact opusul. „În viața reală trebuie să aștepți, să exersezi, să greșești, să reîncerci și să tolerezi disconfortul. Ori exact în acest spațiu dintre dorință și satisfacție se dezvoltă funcții executive esențiale.”

De ce redevin ecranele o problemă la începutul școlii

Potrivit psihologului, în jurul vârstei de 5-7 ani începe o etapă critică pentru dezvoltarea funcțiilor executive.

„Încep să se dezvolte intens atenția susținută, controlul impulsurilor, inhibiția, planificarea, memoria de lucru și flexibilitatea cognitivă. Aceste funcții sunt fundamentale pentru învățare”, lămurește specialista. „Memoria de lucru este capacitatea copilului de a păstra temporar informația în minte și de a lucra activ cu ea. Copilul o folosește când reține instrucțiunile învățătoarei, face calcule mentale, urmează mai mulți pași consecutivi sau rezolvă probleme.”

În același timp, Dan Adrian Irimia avertizează că obișnuința cu stimularea intensă poate face activitățile școlare mult mai greu de tolerat: „Fiind obișnuit cu materiale foarte intense, activitățile școlare, chiar și cele interactive, îi vor părea mai fade copilului. Acest efect se vede mai ales acolo unde activitățile îi cer să fie atent o perioadă mai lungă de timp pe un singur lucru.”

El consideră că videoclipurile foarte scurte sunt printre cele mai problematice.

„Cel mai dăunător este materialul cu format scurt (TikTok, Reels). Acest tip de material are un efect devastator chiar și asupra adulților. Dacă pe noi ne afectează așa, vă dați seama efectul asupra copiilor”, avertizează specialistul.

Nu toate ecranele sunt la fel

La unison, cei doi subliniază că nu orice utilizare a tehnologiei este dăunătoare. De pildă, Dan Adrian Irimia spune că există jocuri care dezvoltă coordonarea, răbdarea, rezolvarea de probleme și chiar inteligența emoțională, însă recomandă trei reguli simple: timpul petrecut pe device-uri să fie limitat, jocurile să fie variate, iar conținutul video să fie unul lung, cu fir narativ.

La rândul său, Geta Udrea atrage atenția că trebuie analizată calitatea experienței digitale, nu doar durata ei.

„Conținutul educațional, urmărit împreună cu un adult și integrat într-o experiență relațională, poate avea un impact mult mai puțin problematic. În schimb, conținutul rapid, fragmentat și hiper-stimulant pare mult mai asociat cu dificultăți de atenție și autoreglare,” spune psihologul.

Cum îi ținem departe de ecrane fără conflicte

Dan Adrian Irimia crede că cea mai eficientă strategie nu este interdicția, ci oferirea unor alternative atractive: „Cea mai bună metodă de a-i ține pe copii departe de ecrane este de a-i ajuta să găsească plăcerea în alte activități, iar cel mai bun fel de a face acest lucru este implicarea părintească continuă.”

El recomandă activități precum mersul cu bicicleta, sportul, cititul împreună, jocurile de societate, plastilina sau implicarea copiilor în treburile casei și subliniază că miza este conexiunea cu părintele.

Totodată, Geta Udrea recomandă reguli clare și previzibile, precum evitarea ecranelor la masă, înainte de culcare sau în timpul temelor, dar și respectarea principiului „Screen after green” - mai întâi mișcare, natură, joacă și conectare, apoi timpul petrecut în fața ecranului.

„Poate cel mai important lucru de înțeles este că problema nu este tehnologia în sine. Ecranele nu sunt, prin definiție, nici bune, nici rele. Întrebarea esențială este: ce construiesc sau ce înlocuiesc în viața copilului?”, subliniază ea.