Descoperire șocantă. Cercetătorii spun că dinozaurii au fost prăjiți de-a binelea de un nor de praf provenit de la un asteroid

Dinozaurii au fost literalmente „prăjiți" de un nor de praf incandescent generat de impactul asteroidului care a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani, susțin cercetătorii americani. Norul ar fi acționat ca un capac peste planetă, blocând căldura degajată de impact și transformând suprafața Terrei într-un adevărat cuptor.

Cercetătorii au noi date despre dispariția dinozaurilor. Foto: Național Georgraphic

Dinozaurii au pierit din cauza căldurii provocate de prăbușirea unui asteroid/FOTO:Arhiva

Un impact care a vaporizat totul în calea sa

Când asteroidul, de dimensiunea Everestului, a lovit planeta cu o viteză de aproximativ 72.000 km/h, a vaporizat instantaneu tot ce a întâlnit în cale și a incendiat peisajele pe o rază de peste 1.400 de kilometri. Însă oamenii de știință de la Universitatea Purdue, din Statele Unite, cred că unele specii de dinozauri ar fi putut supraviețui impactului inițial, dacă nu ar fi fost sufocate ulterior de norul de praf ejectat în atmosferă — un nor care a împiedicat căldura degajată de explozie să se disipeze în spațiu.

„Orice creatură care nu s-a putut adăposti cumva — sub pământ sau sub apă — a fost, practic, coaptă sau prăjită", a explicat dr. Alexandria Johnson, specialistă în științe atmosferice.

Cum s-a format „cuptorul" planetar

Asteroidul Chicxulub a trimis în atmosferă peste 1.000 de kilometri cubi de material rocă, o parte din acesta condensându-se sub formă de picături de rocă — numite sferule — care au căzut înapoi pe Pământ, încălzind și mai mult aerul înconjurător.

Impactul a vaporizat 1.000 de kilometri cubi de rocă, creând un nor ridicat deasupra atmosferei

Picăturile de rocă, de aproximativ jumătate din dimensiunea unui bob de zahăr, au generat căldură în timp ce cădeau înapoi prin atmosferă.

Praful fin, de 30 de ori mai subțire decât un fir de păr, a izolat planeta, provocând o contaminare atmosferică de lungă durată. Un strat de praf impermeabil a blocat căldura, împiedicând radiația termică să se disipeze în spațiu. Creaturile de pe suprafață au primit o doză de radiație termică de 17 ori mai mare decât cea letală pentru oameni. Căldura intensă a fost suficientă pentru a incendia direct iarba, lemnul și lichenii la nivel global. Doar speciile capabile să se adăpostească sub pământ sau să înoate sub apă au putut scăpa de căldura extremă

Profesorul Brandon Johnson, din cadrul Departamentului de Științe ale Pământului, Atmosferei și Planetare al Universității Purdue, a explicat: „Odată ce norul de praf a blocat radiația termică, a fost ca și cum suprafața Pământului și tot ce se afla pe ea erau «rumenite» la propriu — iar acest lucru a ucis dinozaurii și toate celelalte animale."

„Nu unda de șoc a impactului sau mingea de foc au fost responsabile — acestea nu se propagă foarte departe. Ejectarea globală a acestui material sub formă de vapori este cea care transformă evenimentul într-o extincție la scară planetară", a adăugat el. „Fără norul de praf, ar fi fost oricum grav, ar fi murit multe creaturi, dar nu ar fi fost o catastrofă planetară."

Trei sferturi din speciile de pe Pământ au dispărut

Impactul de la Chicxulub, produs în apropierea Peninsulei Yucatán, este considerat responsabil pentru dispariția a aproximativ trei sferturi din toate speciile care trăiau atunci pe Pământ, inclusiv majoritatea dinozaurilor. Doar dinozaurii aviari — strămoșii păsărilor de astăzi — au supraviețuit.

Până acum, specialiștii credeau că asteroidul a declanșat tsunami-uri uriașe și a creat un nor care a blocat lumina soarelui timp de ani de zile, provocând o scădere drastică a temperaturilor și distrugând vegetația de care depindeau dinozaurii erbivori. Odată dispăruți aceștia, ar fi murit, în lanț, și carnivorii.

Noul studiu sugerează însă că, pentru majoritatea animalelor, apocalipsa s-a petrecut mult mai rapid. Cercetătorii au calculat că, din cauza căldurii reținute de praful fin, dinozaurii au primit o doză de radiație termică de 17 ori mai mare decât cea letală pentru oameni. Căldura intensă a fost suficientă pentru a incendia iarba, acele de pin, lichenii și, posibil, chiar și lemnul, provocând incendii de vegetație pe scară largă și transformând Pământul într-un cuptor uriaș, din care doar animalele săpătoare și cele acvatice au putut scăpa.

„Probabil arăta mai degrabă ca iadul", a spus profesorul Johnson. „Norii ar fi blocat lumina zilei, așa că, pentru orice animal care nu vede în infraroșu, suprafața Pământului ar fi părut întunecată."

Dovezi găsite în branhiile peștilor fosilizați

Oamenii de știință știau deja că impactul topise rocile și trimisese resturi către suprafața Pământului, deoarece sferule au fost găsite în branhiile unor pești-spadă fosilizați, care probabil au murit chiar în ziua impactului. Sferulele, de aproximativ jumătate din dimensiunea unui bob de zahăr, erau alcătuite din material de origine terestră — nu din asteroidul propriu-zis, ci aproape sigur din norul mortal generat de impactul acestuia.

Dr. Johnson a analizat proprietățile fizice ale acestor particule și ale norului de praf în ansamblu, pentru a determina modul în care acesta ar fi gestionat căldura. Ea a descoperit că stratul de praf era atât de impermeabil încât a reținut aproape toată căldura de lângă suprafața planetei, praful acționând, practic, ca un capac pus pe o oală și „gătind" astfel toate viețuitoarele aflate la suprafață.

Praful ar fi putut avea nevoie de ani, poate chiar decenii, pentru a se depune complet, iar particulele în sine ar fi putut cauza probleme de sănătate pe termen lung supraviețuitorilor.