Începe școala, începe și „al doilea job” al părinților. Cum își pot adapta programul fără să-și ia concediu

Începutul anului școlar nu schimbă doar programul copiilor, ci și pe cel al părinților. Trezitul mai devreme, drumul până la școală, temele și activitățile extrașcolare trebuie din nou împăcate cu ședințele, termenele-limită și orele petrecute la serviciu. Pentru mulți părinți, luna septembrie vine astfel cu întrebarea dacă pot continua să lucreze în același ritm sau dacă primele săptămâni de școală ar trebui tratate ca o perioadă de adaptare pentru întreaga familie. Merită să păstrăm câteva zile de concediu pentru această perioadă sau există soluții mai ușor de gestionat?

Începe școala, începe și „al doilea job” al părinților Foto: Shutterstock

„Poate fi într-adevăr o idee foarte bună să ai câteva zile mai flexibile, dar poate fi și o păcăleală. Din perspectiva mea, flexibilitatea în aceste zile înseamnă, de fapt, să poți să îți iei jumătăți de zi mai libere, de dus dimineața copilul la școală și de reorganizat programul de ajuns la birou sau de reîntors acasă. Dacă lucrezi hibrid, pentru o oră ceva mai târzie, ora 10:00, de exemplu, sau chiar 10:30, tot primele zile de școală necesită ceva flexibilitate în a ajusta programul copilului”, explică pentru „Adevărul” Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner al MMM Consulting International.

Concediu sau doar mai multă flexibilitate?

Deși pentru un părinte, tentația poate fi să păstreze câteva zile de concediu pentru începutul anului școlar. Madi Rădulescu nu ar recomanda această soluție în mod automat.

„Însă ca să luăm zile din concediul de odihnă pentru această perioadă, nu sunt neapărat o susținătoare, pentru că după nebunia dimineții din trafic și lăsatul copilului la școală, programul tău continuă independent față de el. Și primele săptămâni la școală sunt și ceva mai lejere din punct de vedere al acomodării copiilor cu școala. Uneori nici nu se fac toate orele sau copiii sunt luați cu binișorul pentru a face recapitulări și a se reacomoda. Este mai degrabă un stres pe care mulți părinți și-l induc”, crede ea.

O variantă poate fi ajustarea temporară a programului de lucru, mai ales pentru părinții copiilor mici.

„Personal, aș opta pentru o flexibilitate parțială pentru o săptămână sau două, lăsând lucrurile să reintre în normal, dar având așteptări realiste pentru primele două săptămâni de școală în privința capacității de a-ți derula activitatea de serviciu ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Și cred că toate companiile sunt relativ înțelegătoare cu părinții care au copii, mai ales cu copiii care sunt la grădiniță sau în ciclul primar. În general, copiii de la ciclul gimnazial sunt mult mai independenți și nu necesită o atenție atât de mare încât să fie nevoie să-ți iei concediu”, recomandă aceasta.

De ce nu funcționăm la fel ca înainte de începerea școlii

Schimbarea programului nu este singura provocare. O parte din atenția părinților se mută din nou către lucruri care au lipsit în lunile de vacanță. Iar ceea ce este cu adevărat de ajustat, după cum spune Madi Rădulescu, este energia și atenția noastră și nivelul de stres pe care ni-l autoinducem uneori la începutul școlii, „făcând tot felul de presupuneri despre pretențiile învățătoarei sau ale profesorului, faptul că orarul copiilor va putea fi complicat de gestionat, faptul că este posibil ca copilul nostru să nu se adapteze bine la noul an școlar, că poate nu și-a făcut suficient de bine și de mult temele etc. De aceea, într-adevăr, nu este realist să ne așteptăm să funcționăm la aceeași capacitate la serviciu, pentru că gândurile noastre vor fi mult mai mult absorbite de teme care au lipsit cel puțin în ultimele două luni, când copilul a fost în vacanță.”

În această perioadă, reorganizarea poate însemna inclusiv renunțarea temporară la orele suplimentare sau redistribuirea unor sarcini.

„Perioada aceasta ... este bine să ne uităm la ea ca la o perioadă de adaptare a întregii familii și poate să ne propunem să plecăm la timp, de exemplu, de la serviciu, evitând statul peste program sau, așa cum spuneam mai devreme, să încercăm să negociem o oarecare flexibilitate a orei de început a zilei de lucru sau poate folosirea pauzei de masă pentru a merge să iei copilul de la școală la început, până se acomodează. Probabil că o redistribuire a priorităților la locul de muncă sau delegarea anumitor activități, în funcție de ce face fiecare părinte în parte, ar putea veni la pachet în această perioadă de adaptare”, continuă Madi Rădulescu,

„Două joburi” sau prea multe lucruri de făcut?

Din septembrie revin și activitățile extrașcolare, care se pot traduce prin alte drumuri și alte ore de integrat în programul familiei. Pentru unele familii, dificultatea crește odată cu numărul lor.

„Într-adevăr, în luna septembrie simțim că avem două joburi. Acum, volumul de responsabilități este același pe care îl ai, de fapt, din luna septembrie și până în luna iunie sau iulie a anului următor. Singura diferență, poate, este pauza de peste vară, când fie copilul pleacă în tabere sau la bunici, fie plecați împreună în concediu și avem tendința aceasta de a ne relaxa și de a lăsa lucrurile puțin mai în voia sorții, pentru că de aceea sunt făcute vacanțele”, este de părere specialista.

Problema poate deveni și mai greu de gestionat atunci când părintele încearcă să performeze la același nivel în toate rolurile, atrage ea atenția: „Presiunea de a performa la fel de bine în toate rolurile este o altă temă foarte importantă care ne agită spiritul competitiv și ne face să devenim nerezonabili în privința lucrurilor de care suntem cu adevărat capabili. În acest fel punem presiune nu numai pe noi, dar punem presiune mai ales pe copii, cărora le cerem să facă foarte multe lucruri și ei, la rândul lor, să fie foarte buni în toate rolurile lor: și acela de elev, și de copil al părinților, și de frate mai mare sau mai mic, și de învățăcel la diferite sporturi, muzică sau limbi străine.”

Madi Rădulescu recomandă planificarea din timp a întregii perioade și alegerea activităților împreună cu copilul. În propria familie, spune că a preferat să stabilească împreună cu fiica sa ce activități extrașcolare își dorește și câte poate duce.

„În felul acesta, implicând copilul, reușim și să-l responsabilizăm, facem alegeri mai riguroase și punem mai puțină presiune pe el, dar și pe noi”, recunoaște aceasta.

Ce poate face managerul în primele săptămâni de școală

La locul de muncă, într-o echipă, începutul anului școlar nu îi afectează pe toți angajații în același fel. De pildă, unii angajați nu au copii, alții au copii mici care trebuie duși și luați de la școală, iar alții au copii suficient de mari încât să se descurce singuri.

„Începutul școlii este o perioadă în care valoarea unei echipe se poate dovedi cu adevărat. În fiecare echipă există oameni în diferite etape ale vieții. Unii sunt foarte tineri și nu au încă familii sau au familii, dar nu au copii, alții au copii mici, alții au copii deja care sunt independenți și care nu au nevoie de niciun fel de asistență la începutul școlii sau poate chiar sunt deja plecați de acasă”, mai spune Madi Rădulescu.

Iar flexibilitatea acordată părinților nu trebuie însă să însemne că sarcinile lor sunt transferate pur și simplu către colegi.

„Știind că se apropie școala, orice echipă care ține la diversitate și are cu adevărat spirit de echipă își pune problema ce se va întâmpla în primele două săptămâni, cine va avea nevoie de mai multă flexibilitate, cum vom face reorganizarea, în ce măsură chiar este nevoie să ne ținem locul unul celuilalt și care sunt activitățile interdependente care ar putea crea vârfuri de sarcină. Dacă, de exemplu, un părinte va avea nevoie în acea perioadă să lucreze mai degrabă șase ore pe zi în loc de opt, când le va recupera și cum și cine va fi afectat?,” mai spune ea.

Nevoia de flexibilitate se poate inversa pe parcursul anului. În timp ce părinții copiilor mici pot avea nevoie de mai mult ajutor în septembrie, cei care au deja adolescenți se pot confrunta cu perioade dificile în timpul Evaluării Naționale, Bacalaureatului sau admiterii la facultate.

„Capacitatea managerului de a cultiva o mentalitate de colaborare și de a se uita la această situație prin diversele lentile, alimentând mai degrabă prețuirea, respectul și grija umană în cadrul echipei și nu frustrarea sau nemulțumirea, este într-adevăr o abilitate de leadership”, subliniază aceasta.

Nevoia de flexibilitate nu apare însă doar la începutul anului școlar. Pe parcursul anului, un angajat poate avea nevoie să-și schimbe programul pentru că i s-a îmbolnăvit copilul, pentru a avea grijă de un părinte bolnav sau din cauza unei alte situații personale.

„Capacitatea noastră de a rămâne oameni și de a manifesta empatie pentru diferite situații personale și profesionale face diferența între o echipă performantă și un grup de oameni care au același serviciu împreună. Din fericire, astăzi, tehnologia ne permite să fim flexibili și să reușim în aceste lucruri”, conchide Madi Rădulescu.

Când flexibilitatea există, dar angajații se tem să o ceară

O analiză publicată pe 3 septembrie de HRZone arată că începutul școlii poate scoate la iveală o altă problemă: angajații pot evita să ceară un program flexibil de teama felului în care vor fi priviți la serviciu. O solicitare de a pleca mai devreme în primele zile de școală poate fi interpretată de manager drept lipsă de implicare, în timp ce angajatul poate vedea întrebările despre disponibilitatea sa ca pe un semn că nu este considerat de încredere.

Datele CIPD citate de HRZone arată că, deși 91% dintre angajatorii chestionați oferă o formă de muncă flexibilă, aproximativ trei din zece angajați nu s-ar simți confortabil să o solicite, formal sau informal. Așadar, existența unei politici nu înseamnă automat că oamenii simt că o pot folosi fără consecințe asupra modului în care sunt văzuți la serviciu.

În același timp, flexibilitatea acordată unui părinte nu ar trebui să însemne că sarcinile sale sunt preluate pur și simplu de colegi. Analiza subliniază că echitatea nu presupune soluții identice pentru toți, ci criterii consecvente, adaptate situației și cerințelor fiecărui post, precum și stabilirea clară a modului în care va fi acoperită munca.